4,656 matches
-
acest lucru nu s-a putut. (Mai târziu aveam să înțeleg că nimic nu era întâmplător ). Am ajuns într-un apartament unde, între câțiva pereți, într-o existență de ,,pustnic modern” am încercat să găsesc răspuns la întrebările care mă frământau. Timp de 30 de ani, într-o existență solitară, am încercat să aflu de ce nu pot progresa prin muncă cinstită, ce am de făcut în această viață, dacă ar trebui să intru și eu în mocirlă ca alții?! Până la urmă
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
era timpul să mă căsătoresc și eu, dar lucrurile nu erau cum aș fi dorit și nu mai știam ce să fac. Mă gândeam să mă căsătoresc din conveniență, să fiu ,,în rând cu lumea” așa cum făceau majoritatea. M-am frământat o perioadă, dar mi-am dat seama că o relație fără sentimente adevărate chiar de la început, așa ceva nu este pentru mine. Decât să-mi complic viața inutil, să am o viață dublă așa cum făceau alții, să mă complic într-o
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
pe toate, iar ceilalți sunt proști și nu merită să fie luați în considerație. Eu cred că nimeni, oricât ar ști de mult, nu este atât de deștept încât să nu mai aibă de învățat. Și atunci discutarea problemelor care frământă oamenii nu poate fi decât benefică. Am citit zilele trecute în ziarul dv. despre un copil fără apărare care a murit torturat de părinți. Poate că astăzi nu putem face mai mult, dar pe termen lung putem schimba câte ceva. Datoria
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
Ioan, Bâcan Virginia, Giurcă Vasile, Stoica Vasile, Folea Gheorghe, și Blendea Ioan ca membri. A fost «mare serbare mare», bandele satului sub conducerea lui Onu Blendea și-au desumflat bojocii până seara târziu, feciorii au învârtit fâșnețele satului de-au frământat tot noroiul din uliță în fața primăriei, iar corul improvizat din câțiva școlari din clasele mai mari au cântat cu mult «entuziasm», ca să-i placă tovarășului de la regiune: Zdrobite cătușe în urmă rămân, În frunte-i mereu muncitorul, Stăpân pe destin
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
să te privească tăcută și cu admirație), plimbarea și zbuciumul interior își pierd tot farmecul. Așa că am început să-mi caut eu însumi publicul. Pe atunci, îmi spuneam că trebuie să am și eu cu cine discuta problemele care mă frămîntă - în realitate, aveam nevoie de admiratori. Cum nici de data aceasta nu am găsit pe nimeni, a trebuit să-mi construiesc, pur și simplu, interlocutorul. Sorții au picat pe săr manu’ Preotu’. L-am pus să citească din cărțile pe
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
fumos feminin. Reveniți în scurt timp la realitățile momentului, cei doi amici și-au reluat discuția de unde rămăsese. Gazda, dorind să afle mai multe despre motivația orientării amicului său spre arta cuvântului scris, a dat slobozenie unui gând care îl frământa de mai multă vreme: Unii spun că te-ai apucat să scrii și să publici pentru a-ți satisface orgoliul de intelectual plurivalent. Alții cred că te-ai consacrat creației literare pentru a le demonstra celor ce nu credeau în
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
prea mult... Cum nu îndrăzneam să ies din coloană, l-am urmărit cu privirea de departe, până a dispărut la o cotitură a străzii. Eminescu, dacă era el mergea încet, cu capul puțin aplecat, ceea ce indica o ținută de om frământat de gânduri, care trece cu ochii în pământ. E sigura dată când pașii mei s-au încrucișat cu cei ai marelui poet, când ochii mei au putut privi umbra lui pământească. Și încă, dacă în adevăr camaradul meu mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
această deosebire, oprindu-se să cugete asupra ei. A priceput din cele ce le trăise că anumite gânduri îl lăsau trist, altele îl umpleau de bucurie și și-a dat seama puțin câte puțin de deosebirea spiritelor 1 care se frământau în el: spiritul diavolului și cel al lui Dumnezeu. Aceasta a fost prima cugetare asupra lucrurilor lui Dumnezeu, iar, mai târziu, când a făcut exercițiile, de aici lua lumină în ceea ce privește deosebirea dintre spirite 2. 9. Întrucât dobândise multă lumină în urma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
iar noi niște fărâme manevrate la rândul nostru de o forță teribil de mare pe care n-o putem vedea, dar o simțim cu toată ființa noastră. - Ideile astea îți trec acum prin cap? Zise Simion. - Bineînțeles, dar altceva mă frământă acum. - Hai, continuă! - Mă gândesc că din clipa asta soarta noastră se va schimba etapă de etapă, dar nimeni nu ne va considera lași. Cel puțin am încercat. În același moment, Mihu porni o văicăreală de credeai că i-ar
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
copilărească . După aparențe, viața nu părea deloc ușoară, iar cârnații nu stăteau întinși pe garduri. Contemplând, Alin simțea că va avea cale lungă până să atingă apogeul la care visa: să ajungă un om de afaceri apreciat. Gândul care-l frământa era destul de serios și se întreba dacă nu cumva era prea pretențios cu el însuși. Când ajunse în camera de hotel, cineva îl strigă: - Hei, domnule! Am un mesaj pentru dumneavoastră. - Pentru mine?!, întrebă Alin mirat din caleafară. Cuvintele celuilalt
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
că va trăi ani mulți în bună stare și nici nu va muri tânăr așa cum arăta arborele genealogic. Uneori prefera, din motive personale, să rămână izolat ca un urs în bârlogul său și să mediteze asupra problemelor existențiale care îl frământau. Intenționa la modul cel mai serios să aibă grijă de proprietățile sale private pe care le dobândise stând mulți ani în străinătate, departe de cei dragi, iar acum le avea grija pentru a ajunge în bună stare la urmașii săi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de Creator. Îi transmitea o căldură ce venea din interiorul ei către dânsul pătrunzându-i în suflet și ocupând toate ungherele, risipind toată tristețea adunată în toți anii petrecuți departe de ea. Victoria era cuprinsă de gânduri multe care o frământau, era la o răscruce de drumuri și nu știa ce avea să o aștepte în viitor. Era o copilă ambițioasă, uneori prea dură cu ea, și nu era acea persoană care să își facă prieteni din tagma celor mai puțin
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
greșeli pe care le făcuseră părinții ei. După o scurtă pauză își continuă gândurile: - O să fiu un judecător bun. O să învăț, o să fac facultatea de drept și voi umbla cu legislația ca un copil cu jucăria lui preferată. După ce își frământă mintea cu intenția ei de viitor își luă un aer dârz care reflecta clar hotărârea ei de a nu accepta eșecurile în viață. Mulțumită de ea, eliberată de toate gândurile care îi dădeau stări negative se liniști întrun somn adânc
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
din spălat, simt cum îmi picură apa de pe coate direct pe pantofi, o privesc lung pe Cezara, văd că e serioasă, îmi amintesc că în primăvară am citit pe un program de radio regulamentul concursului de scenarii, ideea m-a frămîntat vreo două luni, ca într-o seară să mă apuc de lucru. N-am spus nimănui de scenariu, Cezara n-are de unde ști, ca să facă acum o glumă. Deci, s-ar putea să fi luat premiul doi! Meriți o cinste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ceva îmi amintește de Doamna Ana, și nu știu dacă pentru că, după aproape opt luni, mi-a hotărît brusc să nu ne mai vedem, sau pentru că-n mîinile ei nu mă simțeam decît o bucată de aluat, pe care-l frămînta cea mai desăvîrșită gospodină. Tamara, însă, a fost altceva; Bucureștiul mă trimisese aici, la Valea Brâdușelor, orașul de provincie tipic moldovenesc, dezvoltat odată cu înălțarea combinatului chimic ce-i poartă numele, "cu lecția învățată" am știut să fac din noaptea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mă înscriu la altă facultate unde se-nvață cum se face norocul?! Ai cunoscut-o pe Livia. Are o meserie frumoasă, căutată. Căsătorește-te cu ea, Mihai. Începe și tu o viață de familie, tihnită, fără grijă. Îl privesc cum frămîntă țigara între degete, o aruncă în scrumieră, apoi își aprinde alta. Ioane, îi spun eu pe un ton calm, parcă nu ești fiul lui tat-tu. Tata! exclamă el, începînd să se plimbe furios prin încăpere. Ce-a făcut tata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
viitorul meu echilibru necesar. Cu-atît mai mult, cu cît Nelu Arbore, Tamara și Graur, trei din trei părți, fără să se fi vorbit între ei, m-au sfătuit să fac același lucru: să mă căsătoresc cu Livia. Gîndul ăsta mă frămînta și pînă azi, dar abia acum e pe deplin înrădăcinat în mine, a devenit deja hotărîre. Iar Tamara, noaptea mea de Ajun, prin care mă plimb cu gîndul în ceasurile de insomnie, Tamara care n-a putut să-mi fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Nimic deosebit. Acum, că sînt pe pămînt, mi-a trecut. Dar acolo... acolo sus... a fost groaznic... Scoate din buzunar pachetul cu țigări, îl rotește un timp în palmă, apoi trage din el o țigară pe care începe s-o frămînte între degete. Să vă conduc la dispensar, vreți? îl întreb. Nu-nu, mulțumesc! îmi răspunde. Mi-a trecut. A fost așa... o senzație de moment... Ce senzație?! V-a venit să vărsați? Da' ce-s eu, femeie gravidă? rîde Don Șef
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
întreb. Nu-nu, mulțumesc! îmi răspunde. Mi-a trecut. A fost așa... o senzație de moment... Ce senzație?! V-a venit să vărsați? Da' ce-s eu, femeie gravidă? rîde Don Șef. Bagă pachetul de țigări la loc în buzunar, mai frămîntă un timp țigara între degete, apoi scoate cutia cu chibrituri. Știți, dom' Vlădeanu, strînge din umeri Don Șef, cînd m-am apropiat de fereastră și mi-am dat seama la ce înălțime de pămînt mă aflu, m-a cuprins dintr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ca bucătăreasă... Unde să se ducă?! Soțul divorțase de ea între timp, îi luase copilul... A fost o femeie tare, a știut să se reechilibreze. E drept, a fost reabilitată, dar ea lipsise, totuși, atîția ani din societate... M-a frămîntat mult timp amintirea acelei femei. O revedeam stînd mîndră, cu privirea departe, spre mare, în timp ce bărbatul din fața ei, ocolindu-i privirea, încerca să o convingă de ceva anume. Apoi... palmele ei năprasnice abătute asupra mea..., boneta din pînză albă arsă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
vrea să-i fiu bolnavul ei de onoare..." Livia!... Parcă sună rece și departe numele ăsta. Cîte pagini am scris de cînd sînt împreună cu ea ?... N-am scris nimic; nici măcar nu m-am gîndit la scris... Dar nu asta mă frămîntă; sînt puține zile de cînd o cunosc pe Livia, abia de-am avut timp să mă dezmeticesc din beția începutului. Mă chinuie altceva acum: un gînd rău și aspru, ca vîntul de afară, a pătruns în mine și stă undeva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Rîzi, dar Brîndușa chiar mi-a cerut o declarație în care să spun cum te-ai purtat pe scări. Du-te și dă-i declarația! Declară exact ce-am spus și vei fi cu conștiința împăcată, dacă, din păcate, te frămîntă conștiința... Hm!... surîde trist Tamara. Credeam că, întîlnindu-te, ai să mă determini, ai să-mi dai putere să n-o fac, Mihai... Dar tu dimpotrivă!... Și-am s-o fac! zice ea hotărîtă, privindu-mă fix, am s-o fac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
du-te, îi spun, privindu-l fix, ți se răcește mîncarea, deși mă îndoiesc că pentru asta a coborît soția ta... În locul meu ce-ai face? Sper să nu ajung în locul tău. Ies din bloc, lăsîndu-1 pe Ion locului, nehotărît, frămîntat de gînduri, sub privirea calmă a soției sale, în capul căreia se pune doar întrebarea: "Îl pierd, ori nu-l pierd?" Nici o tresărire în femeia asta: frumoasă, inexpresivă și rece ca o poză. Stă în picioare, lîngă cel care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
gândesc la coșmarul de acum un an. E târziu; la 11½ se dă stingerea; te strâng la piept. Nu sunt în stare să înțeleg, să cred în absența ta, nu mi mai dau seama ce simt, sunt zăpăcită, înnebunită și frământată de neliniște, tristețe și Dă-mi vești! Vechea mea afecțiune lui Georges și Greg, buna mea amintire d-nei și d-lui B. Munteanu, vechea mea tandrețe Parisului, în care respiri în sfârșit. Eu, una, am rămas în țara asta pe
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
kg. de brânză pentru București: o discuție oțioasă și stupidă. Atitudinea Chiranei, indiferentă, vizibil. Am stat puțin; am mers la Menaru, unde nu am mers toată săptămâna pentrucă ea a fost ocupată la Hurm... și la văruit. Am găsit-o frământând un fel de clătite turcești; frământa și conversa cu aere disprețuitoare de ducesă, când vorbea de părinții Chiranei; cu o aisance de grande dame a aprins focul la soba ei; casa iar era curată ca în alți ani; a venit
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]