4,726 matches
-
lumii sînt în așa fel cîrmuite de soartă și de Dumnezeu, încît, cu toată înțelepciunea lor, oamenii nu pot să le domine și nici nu au vreun remediu împotriva lor. S-ar putea crede, așadar, că nu trebuie să te frămînți prea mult în viață și că este mai bine să te lași călăuzit de soartă. Părerea aceasta a găsit mai multă crezare în vremurile noastre, date fiind marile răsturnări care s-au văzut și se văd încă în fiecare zi
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
seama. Mai ai o săptămână ca să fii cu adevărat În formă. Nu mă prosti. — Atunci, nu, nu ești. Nu dorm cât ar trebui, spuse Jack. — Îți revii tu-n vreo două zile. — N-o să-mi revin. Am insomnii. — Ce te frământă? Mi-e dor de nevastă-mea. Păi, zi-i să vină pe-aici. Nu, sunt prea bătrân pentru chestii de astea. — O să facem o plimbare lungă Înainte să te culci, ca să obosești. — Să obosesc! Sunt obosit Întruna. Așa a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
apă. — După meciu’ ăsta mă las, spuse Jack. Termin cu toată povestea. Da’ acu’ tre’ s-o Încasez. Ș-atunci, de ce să nu fac niște bani din asta? — Bineînțeles. — N-am dormit de-o săptămână. Stau treaz noaptea și mă frământ. Nu pot să dorm, Jerry. Habar n-ai cum e să nu poți dormi. — Te cred. — Nu pot s-adorm. Și cu asta basta. Pur și simplu, nu pot s-adorm. Ce rost are să te menții ani Întregi dacă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
îs de două luni!... Toaibă a întors capul ca lovit de trăsnet. „Vocea asta o știu! O știu! A cui este însă?” Din rândul celor ce ieșeau din mină a zărit doar o mână fluturând. În acea noapte și-a frământat mintea cu întrebarea „A cui era vocea aceea?” Zilele următoare, la ieșirea din mină sau la intrare cerceta cu amănuntul șirul celor ce treceau pe cealaltă parte a galeriei, doar-doar a dibui o față cunoscută... Fără rezultat însă. Târziu, într-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a fost tăcerea Grea, dar senină, Aluatul, care a dospit Din germenele cuvîntului Ce urma să se nască, Stropită cu roua dimineților, Descîntată cu trilul ciocîrliei, Ce servea drept țarină Cu semnul crucii Făcut de mîna mamei, Peste covata universului. Frămîntată de mîinile timpului, Ce ne mai frămîntă și acum Pînă la armonia absolută Armonia tăcerii.
Armonia Tãcerii by Ana Goian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/322_a_614]
-
care a dospit Din germenele cuvîntului Ce urma să se nască, Stropită cu roua dimineților, Descîntată cu trilul ciocîrliei, Ce servea drept țarină Cu semnul crucii Făcut de mîna mamei, Peste covata universului. Frămîntată de mîinile timpului, Ce ne mai frămîntă și acum Pînă la armonia absolută Armonia tăcerii.
Armonia Tãcerii by Ana Goian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/322_a_614]
-
de a face pace. Numai că ambasadorii nu s-au întors... — Și dacă Vitellius i-a omorât? Dacă îl va ucide și pe fratele meu mâine, când se vor întâlni? Vitellius e în stare de orice, nu crezi? - Valerius își frământa mâinile. Chiar crezi că Vitellius va renunța la putere, că se va retrage la viața privată? Crezi că-i va lăsa puterea lui Otho? Eu nu cred așa ceva. Se ridică și privi din nou afară, apoi se așeză la loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fost Constantin Hamangiu. Intrase cu bine în noul an, cu încredere și cu nădejdii noui. Își înfățișa perspectiva împli nirii visului de peste patruzeci de ani de viață de magistrat, nădăjduia, nădăjduia mereu că marele lui suflet, cu idealurile care-l frământau, va reuși să dureze o nouă așezare instituției pe care a servit-o atâta, căreia i a consacrat toată dragostea sa, c ând, în dimineața zilei de Sf. Ion, după ce în ajun participase la sărbătoarea Bobotezii, C. Hamangiu a plecat
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
și să-i înfășoare pe toți în aceeași lege, pentru a fi mai strânși uniți, mai pregătiți sufletește, mai gata la nevoie. Numai cine cunoaște dragostea nemăsurată de țară pe care o avea Hamangiu, numai cine cunoștea pasiunea care-l frământa pe dânsul, numai acela înțelege rostul gândului și l uptei lui. În fața acestei voințe oțelite, nimic nu se putea împotrivi. Ce importanță putea avea faptul dacă sistemul preconizat de dânsul era mai puțin bun sau ar fi dat naș tere
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
și același fulg mi-a spus: Sunt și eu copil, ca și tine! Nu știam de ce, dar nu credeam că fulgul era copil, deoarece nu mai ninsese demult și era sfârșitul iernii, dar m-au înduioșat vorbele sale. Tot mă frământam și eram tot mai curioasă, dar când a venit momentul potrivit am învățat și nu am mai uitat niciodată. Nici eu, ca și alți copii, nu conștientizam greutățile și neajunsurile vieții, pentru mine întrebarea fulgului devenind foarte importantă. Totuși, cred
ANTOLOGIE:poezie by Mihaela-Raisa Tofănel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_693]
-
desăvîrșit kitsch hollywoodian al anilor ’40: o femeie, În costum de baie, stînd cu spatele spre privitor pe plajă. Ceva nu-i priește lui Barton, deoarece nu izbutește să scrie nici un rînd. Începe să-și pună Întrebări, se agită, se frămîntă, Își pierde treptat entuziasmul, privește-n sus și vede cum, din cînd În cînd, tapetul transpiră și se dezlipește ca Într-un vis urît. Se-nvîrte prin cameră, se tot așază În fața mașinii de scris, bagă coli de hîrtie În ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de unde Petre Nicodim atacă cu Întrebări retorice și multe alte semne de punctuație, Europa. O judecă la rece, la cald, pe-o pagină-ntreagă, e supărat, o incriminează trepidînd și-i arată ca Necruțătorul viciile: „prosperitate, egoism și kitsch”, o frămîntă, o Înfierează, o pune cu spatele la zid, ironic, neiertător, apoi abătut: „istoria e nerecunoscătoare”. Iar e de vină istoria. Niciodată nimic despre biologie, arheologie, mutanți. De vină pentru tot ce mișcă-n țara asta, rîul, ramul etc. sînt istoria și Europa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cred, care semnează cinematograficul articol „Cui i-e frică de Partidul Socialist al Muncii?” DÎnsul umblă cu citate grele, Îndoaie pagina, memoria ascultătorilor. A citit-o pe Virginia Woolf, Între acte, dar și pe Shakespeare, scrie: „Iată Întrebarea care ne frămîntă: to be or not to be?” Cititorii lui nu știu acuma ce-ar putea să facă, tu bi or not tu bi, o fi de la celular, Îl duc oamenii la ureche, nimic. Pulbere i-a făcut Bălăeț pe muncitorii Înfrățiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
bătrîn decît lampa cu gaz. Dacă v-ați Întrebat vreodată cine a salvat la timp lagărul socialist, dacă ați avut insomnii, neliniști, note proaste, necazuri În dragoste, dacă v-au chinuit dinții, migrenele și enervarea, dacă, În sfîrșit, v-a frămîntat problema politică, gata, s-a isprăvit cu toate. Același om jurnalist răspunde: „Țările socialiste au fost efectiv salvate de planurile sovietice de Încătușare, de către domnul BÎrlădeanu”. Parc-am bănuit eu ceva, dar n-am Îndrăznit să merg pînă la capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
reține cît se reține, și-n cele din urmă acceptă să intre-n triunghiul erotic al Bermudelor artistice. Accident de mașină. Crétinon: „Am orbit!” La spital: „N-am orbit!” Urmează voiaj de nuntă-n trei În Kenya. Pe Ernest Îl frămîntă o Întrebare: „Ce este sculptura?” În gospodărie se Împart sarcinile, unul dintre cei trei jucînd rol de arbitru. Ernest: „Ce-ar fi istoria transportului oamenilor și ideilor dacă nu s-ar fi inventat roata ?” Și găsește răspunsul: „Nimic nu mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nimic odată ajuns în odaie, căci kirtan-ul străbătea prin toată casa și îl auzeam mai turburător din izolarea mea. Același unchi, care încerca să liniștească mintea bietei Chabù prin cântec, adusese un leac popular, un fel de pastă de buruieni frământate cu miere, care trebuia pusă în creștetul capului, de-a dreptul pe piele. Și am asistat la o scenă amară, când nimeni nu avea curajul să taie din rădăcină părul fetei și m-au hotărât pe mine s-o fac
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu te-aș cunoaște din albumele de familie, dacă nu ți-aș fi văzut fotografiile de la treizeci la șaizeci și ceva de ani, aș fi fost gata să admit ipoteza Siguranței: că ești cine crede Siguranța că ești... " De ce te frămînți? se ascultă gândind îndată ce stinse lumina. Totul se desfășoară normal. Așa trebuia să se întîmple: să fii confundat cu alții, să se creadă că nu mai poți distinge visul de realitate, și alte confuzii de acest fel. Nu se putea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sobă... - N-am nevoie de sanie, izbuti să spună ridicîndu-se. Mă duc pe jos. Când se va pune problema, am să știu ce să răspund! - Care problemă, domnu Matei? îl întrebă Nicodim. Ar fi vrut să răspundă: Problema care ne frământă pe toți!" dar își simți deodată clătinîndu-i-se toți dinții și, umilit, furios, îi strânse cu putere. Apoi făcu câțiva pași spre ieșire. Spre mirarea lui, ceilalți se depărtară de masă și-l lăsară să plece. Voi să se mai întoarcă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
adânc? Tu când spui că te gândești la ceva, he-hei! Ești departe cu cine știe ce poveste... Ei, nici chiar așa. De data asta, îi o trebușoară mai cu dichis. Adică cum devine treaba cu dichisul ista? Apoi de multă vreme mă frământă un gând. Mai degrabă mă urmărește o idee. Dacă nu-i cu supărare, pot să aflu și eu cam despre ce ar fi vorba? Mă-i crede, nu mă-i crede, dar tare mă tem că n-oi putea să
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Bucuros de oaspeți? Mai încape vorbă? Bun venit! Intră că se crapă mălaiele! - îi răspund întinzându-i mâna cu bucurie... Mă gândeam că în răgazul ce și l-a luat poate că a găsit un răspuns la întrebarile care mă frământau... Ieșeanul, însă, intră, se așează comod în fotoliu și tace... Mă uit întrebător la el, dar dumnealui tace mâlc. Îmi dau seama că o face anume. Mai mult chiar. În ochi poartă o luminiță care spune că acuș-acuș va izbucni
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Cînd harul tău desfată și-nfierbîntă?! Fii binecuvîntat, Mărite Vin, Tăria ta de-a pururi fie sfîntă. În fața ta cucernic mă închin și mă întrec cu gardurile-n trîntă; De dorul tău nu știu de unde vin, Nici care gloduri pasul meu frămîntă. Fii binecuvîntat, Mărite Vin! Și poate îmi spui cine a meșterit acest imn închinat „Măritului Vin”? Versurile aparțin poetului Vasile Filip. Să nu zici acum că te bântuie regretele... Mare mehenghi mai ești, vere! Mă duci în ispită, cum văd
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
și alte vii, dar acestea au rămas la stăpânii lor. Dacă nu-ți spun ce mi-am adus aminte în clipa asta o să mă ai pe conștiință, dragă ieșene. Hopa! Da’ amarnic mai ești, vere. Ia să auzim ce te frământă? După multă dihonie, încă din vremea lui Radu Mihnea voievod și a lui Miron Barnovschi Moghila voievod, preacucernicii egumeni de la mănăstirile Hlincea și Aron Vodă încă mai purtau în sufletele lor sămânță de vrajbă.. Primul care și-a călcat pe
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ce ți-s cei moldoveni? Spun asta fiindcă prea seamănă povestea de la Galata din Deal cu cea a Hlincii, ambele constatate de Maria, fiica voievodului Petru Șchiopu, care știa ce spune. Până aici lucrurile sunt limpezi pentru mine, dar mă frământă întrebarea ce treabă aveai tu cu frunzele de dud? Apoi e simplu ca bună ziua, dragă ieșene. Cu ele se hrănesc viermii de mătase? Așa spune, vere! Dar ce caută viermii de mătase la mănăstirea Galata? Aici, în niște clădiri din
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
boii călcau resemnați glodul șleaului. Priveau în mocirla drumului cu ochii lor mari și blânzi. La Fântâna cu răchiți, au poposit mai îndelung. Drumul însă îi chema fără ostoire. Osteniți, cărăușii se poticneau, călcând glodul șleaului ca și cum l-ar fi frământat. Din când în când, se auzea câte un crâmpei de vorbă. Uite la moș Dumitru. L-o luat aproape pe Hliboceanu. Abia o venit între noi și l-o și luat lângă el - spunea Alecu Slobodă. Dacă îi bun de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cu matale. Bine, Mitruță. Hai să pornim, că ne apucă amiaza și noi nu am făcut nici-un pas. Au pornit. Mitruță mergea privind în pământ, în timp ce Pâcu îl fura cu coada ochiului, încercând să priceapă cât mai bine ce îl frământă pe Mitruță. De fapt, el bănuia de multă vreme ce îl rodea pe flăcău. Incă de astă iarnă a ghicit că Mitruță se luptă cu gândul că nevasta lui nu-i este credincioasă, dar nu știa care-i cocoșul ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]