5,216 matches
-
timp, în spațiu, în devenire). Este o carte transdisciplinară, o carte a depășirilor. Se slujește de proză, poezie, eseu, reportaj ca să ajungă în altă parte. Inventează zile în plus și zile lipsă într-un univers sufletesc cu vibrații inconstante. Echilibrul fragil al ființei este cel care creditează ideea că, odată în viață, (trebuie să) știi totul despre nimic. Este cartea în care mă dezvălui cel mai mult, creând o mitologie personală (prieteni, călătorii, situații preferate, obiecte care mă obsedează, case în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
schimba sau salva lumea. Pe de altă parte, pentru un tânăr poet influențele sunt scuzabile, mai târziu dacă seamănă cu alții e un dezastru. O ratare. Nu de talent sau veleități este vorba, de talente lumea e plină. Talentele sunt fragile și nesigure. Totul e să devii o natură. Atunci nu mai poți confunda jocurile înșelătoare ale gloriei cu bucuria ființială de a te simți unic. A. B. Ați avut modele/oameni ce v-au inspirat? Ce personalități marcante ați cunoscut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și cea a poemelor noastre. Cuvintele poemelor mele s-au întunecat ca marea-n furtună. Sunt tot mai convins că Nietzsche și Freud au avut dreptate atunci când au arătat că omul e construit pe un eșafodaj irațional, pe care doar fragila structură a culturii și artei îl mențin pe un plan al raționalului. Acolo unde poezia e izgonită din cetate, se instalează barbaria. Când ești lucid, îți dai seama că nu poți să faci abstracție de faptul că cititorul tău sângerează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
toate acestea ajung să devină un fel de disconfort...Obsesiile, temele, gândurile, ideile... după care brusc se instituie un fel de magnetism care agregă și coagulează direcțiile, șirurile de idei noi și de gânduri, fluxurile de cuvinte, firul epic și fragila atmosferă lirică... încep să caut foaia de hârtie sau pagina de fișier... se potolește furtuna, se găsesc soluții stilistice, scriu, scriu, scriu...liniștea cucerește ființa pe măsură ce energia scrisului o armonizează din nou... Cea mai puternică prezență când scriu e aroma
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
să învăț obligatoriu ceva!), aștept cu nerăbdare clipa următoare și caut să mă bucur de tot ce îmi oferă viața. Cred că în viață nimic nu e întâmplător. Îmi place să observ oamenii, cu toții suntem energii extrem de diferite și de fragile. A.B. E ceva ce vă doriți să faceți și nu ați reușit încă? Sunteți un om împlinit? Îmi doresc să scriu și să public mai multă poezie. Poezia este adevărata mea dragoste literară! Și să mă relaxez mai mult
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
maestru al literaturii romane, impus, recunoscut ca atare și a putut să-mi ofere cam ceea ce a oferit Sadoveanu lui Labiș, adică o mare protecție literară și autoritate. Am putut, în umbra lui Preda, la o perioadă când eram foarte fragil și mai ales foarte slab pentru cei din jurul meu, să-mi protejez și mai ales să-mi dezvolt adevărata personalitate până în clipa în care a făcut actul suprem ca orice maestru, și... mi-a tipărit o carte de poeme de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ideo-afectiv maturizat pe deplin, astfel că evoluția lor putea fi modelată mai ușor. Weltanschauung-ul victimelor era ușor restrâns și făurit oarecum artificial, din lecturi și vise mai mult decât din experiența de viață, iar sistemul de motivații era încă fragil: 'Mentalul tinerilor, în general, se pliază perfect pe realitatea trăită și de aceea ei țin cont de opiniile celor din jur, cu atât mai mult cu cât viața lor depinde de bunul plac al grupului în care sunt obligați să
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
A. : A dispărut din presă și era o fată foarte bună. A.M.P. : Din presă a dispărut. A mai fost o vreme pe la liberali. Era foarte talentată. Este, că nu știu ce face. V.A. : Și bătĂioasă ! Deși era o persoană foarte fragilă. A.M.P. : Da, era ! Noi am avut multe fete din astea foarte tinere la școala de presă, dar bune erau ea, Anca Comoți, care ieșise în februarie ’87 pe stradă și și-a scris primele amintiri începând din ’90. Ele
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
de la Veda sau chiar de la brahmanism. Abia după ce am înțeles p¿j³ și am studiat puțin „religia locală”, am început să văd mai limpede... Dar, repet, problema „originilor” tehnicilor yoghine nu este decât o ipoteză 5, și încă una destul de fragilă!... Extrema dificultate de a putea decide în aceste probleme a sfârșit chiar să mă îndepărteze de „istoria” propriu-zisă a religiilor, mulțumindu-mă, pentru moment, să văd ce poate fi și ce vrea să spună o religie. Zalmoxis II, 2 nu
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
cu profit Douglas Allen, Myth and Religion in Mircea Eliade, Garland Publishing, New York -Londra, 1998 (20022), în special cap. 8 - „Eliade’s Antihistorical Attitudes” și cap. 9 - „The Primacy of Nonhistorical Structures”. Interesant este de urmărit cum abandonarea acestei ipoteze „fragile” a originii nu l-a împiedicat pe Eliade să admire și să valorizeze construcțiile de mitologie comparată indo-europeană, precum cele ale lui Wikander și Dumézil, care, dincolo de construcțiile structurale, se bazează teoretic pe ipoteza unei origini comune, indo-europene, a religiilor
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
și misticii yoga, ipoteză la care Eliade pare să renunțe curând după integrarea în mediul academic al orientaliștilor europeni. Vezi supra, scrisoarea II: „Problema «originilor» tehnicilor yoghine nu este decât o ipoteză de lucru, și în plus o ipoteză destul de fragilă!...”. Despre aceste „păcate ale tinereții” Eliade nu s-a ferit să vorbească în prefața ediției franceze: „Neajunsurile datorate tinereții și lipsei de experiență erau agravate de supărătoare erori de interpretare datorate dublei traduceri” - cf. Yoga (1954), în introducere. Pentru o
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
alături de Simone Weil, viitorul monah, o părăsire ce este în același timp și semnul suprem al "existenței" și dragostei lui Dumnezeu față de creaturile sale, acordîndu-le astfel o desăvîrșită libertate. Agoniseala anilor de închisoare e un sentiment, e drept, firav, nesistematic, fragil, dar suficient pentru a-i da o temeinică siguranță și totodată a-i transmite nedezmințita convingere că știe ce trebuie și ce nu trebuie să facă. De altfel, monahul spune că nu e nevoie să fi stat mult în închisoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
s-a apărat ca de o laudă necuvenită. Am cîteva generații de tîmplari în familie. Modestia, simplitatea și bucuria copilăroasă a inimii se armonizau cu tăria de caracter. Pe măsură ce i se accentua slăbiciunea fizică, forța sa sufletească iradia. Trupul, unealtă fragilă și străvezie, i se transformase într-un vehicul de unică folosință: aceea de a-i purta, asemenea unei monturi ieftine de inel, piatra prețioasă a intransigenței morale. Dacă Securitatea l-ar fi ocolit și l-ar fi lăsat liber, mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
se auzeau și la celelalte mese. Mulți îl și recunoscuseră după moacă pe „cel mic și-al dracului“, cum i se spunea. Adevărul e că figura lui cu greu putea trece neobservată, d- apoi dată uitării. Era un tip scund, fragil, pipernicit, dar mereu îmbrăcat bine, cu hainele croite special pentru trupul său mărunțel, mereu cu o cămașă impecabil de albă și apretată, nelipsindu-i, desigur, celebra pălărie Borsalino, pe care ba o dădea jos, ba o punea la loc pe cap
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
catifelate lenjerii de pat în care să îți pierzi trupul. — M-am îmbătat eu sau chiar lucește ? a șoptit Cristi. Cred că sunt mărgelele, i-a răspuns Mamutu’. — Ce bine-ar fi să fie mărgelele... Tocurile îi încordau ușor mușchii fragili ai pulpei și, atunci când se mai întorcea, dădeau iluzia că plutește. Acum i se putea zări și spatele drept, dezgolit, pe care dungile omo- plaților cădeau ca niște schițe de Picasso. Și un parfum puternic de flori crude de primăvară
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Fernic, Pribeagu și Cristi chefuiau cu bere într-o cârciumă, vorbind despre câteva piese noi și de-ale vieții, când intră un evreu tânăr, slab ca un ogar, cu un costum care era evident puțin prea mare pentru trupul său fragil, cu kipă pe vârful capului, perciuni groși și barbă scurtă, însoțit de o domnișoară scundă, simpatică și cochetă, îmbrăcată cu o rochie verde-deschis, ca iarba de primăvară. — Curajos băiat, râde Pribeagu. — Curajos sau nebun de-a dreptul. Cei doi și-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de potrivită, de parcă ar fi fost desenată de-a dreptul. Mersul ei felin făcea inima lui Cristi să bată în ritmul tocurilor ei, care se loveau violent de piatra trotuarului. Purta niște pantofi simpli, cu un șiret legat deasupra gleznei fragile, care se asortau cu mănușile, cureaua din jurul taliei și pălăria pe care o purta într-o parte, toate albe, strălucitoare. Avea o geantă micuță, tot de culoare deschisă, cu flori care se potriveau cu parfumul crud de primăvară ce îl
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
să le tai ! — Nicidecum, ce-ai ? Sunt incredibile... — Ba sunt oribile ! De ce nu recunoști ? Și Cristi îngenunchează încet în fața ei și îi prinde picio- rul drept. Îl întinde apoi, cu mare grijă, ca și cum ar fi ținut în mână cel mai fragil obiect, de parcă, dacă i-ar fi dat drumul, s-ar fi spulberat în mii și mii de bucăți de sticlă. Îl apropie de gură și îi sărută cele două degete mici, lipite, diferențiate doar printr-o linie foarte subțire. Ea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
perfect, nici prea mult, nici prea puțin. Și să mai ai atunci puțină răbdare să strălucești, să cunoști aerul, locul, parfumul și zgomotele din jur. Să dansezi ușor în pahar, când acesta este apucat delicat de capăt de o mână fragilă a unei domnișoare frumoase și dus spre buzele ei cărnoase și suculente. Cristi deschide ochii și zâmbește. A adunat toată energia de care era nevoie, iar orice altceva care nu este muzică a fugit în alt univers. Șeful de sală
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fiecare are individualitatea și personalitatea lui. Repet, asta fac eu bine, cânt tango- uri-romanțe. O fi mult ? O fi puțin ? Habar n-am. Dar să fac lucrul acesta, seară de seară, mă definește. Dă sens existen- ței mele banale și fragile. Nu cântecul în general, ci acest cântec. Pe care l-am desăvârșit, l-am inventat aproape, în stilul pe care îl abordez. Și el m-a ridicat pe mine, la rându-i, ducându-mă pe culmile pe care sunt astăzi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
zi. Frica și teroarea, ca niște nori întunecați, își anunță venirea peste o mare epocă a dragostei, iar ura pare să prindă rădăcini, ca o buruiană, agățându-se și sufo- când tot ce părea mai frumos, mai bun și mai fragil. Nu mai există cântăreți sau scriitori, ci comuniști sau legionari. Nu mai contează caracterul, realizările mărețe sau diplomația oamenilor, ci dacă sunt evrei sau români, trădători sau naționaliști. Ușor, ușor, totul e alb sau negru și nimic mai mult. Cristi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
trubaduri la fel de mari și îndrăgiți ca și Cristi. Imediat a venit primăvara lui 1939 și întreg orașul, de la oameni până la pietrele cubice, natura care reînvia și colora peisajul, clădirile moderne și casele vechi, cochete, toate păreau purtate într-un dans fragil, pe ritmurile noii melodii a lui Cristian Vasile, care, la rându-i, renaște, umplând din nou saloanele până la refuz și lăsând jazzul să-și mai aștepte momentul de grație, oferind o lecție de loialitate și onoare multora dintre colegii săi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Se înroșea și își ducea imediat mâna subțire și gingașă peste buze, cu privirea în jos, amețindu-l. Iar pielea ei era albă, imaculată, pufoasă și mirosea a lapte și a migdale, îți venea să te pierzi peste trupul ei fragil și parfumat, ale cărui forme bine conturate, rotunde, întorceau privirile oricărui bărbat. Avea niște sâni mari, din care îți venea să muști ca dintr-o turtă dulce, iar șoldurile și pulpele ei îndrăznețe îți scoteau toate fanteziile la lumină. Cristi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
juca aproape de perfecțiune. Într-una din nopțile lor de amor, când trupurile lor ardeau, ea stând deasupra și unduindu-se sălbatic peste el, cu mâi- nile înfipte în pieptul său puternic, cu părul ei foarte lung zbătându-se peste umerii fragili și peste sâni, a apucat cu o mână sticla de șampanie pe care o începuseră, încă rece, și a început s-o toarne peste ei, transpirația lor amestecându-se cu alcoolul dulce, parfumurile ei explodând și sfârcurile întărindu-se imediat
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
aproape. Cu cât era mai departe de ea și cu fiecare zi care trecea și nu primea din partea nevestei lui niciun semn, își dădea seama că marea sa poveste de iubire nu avusese loc decât în mintea lui naivă și fragilă. Ba mai mult, zvonurile legate de aventurile și distracțiile Francescăi l-au enervat peste măsură. A hotărât așadar să divorțeze, dar procesul a fost amânat pentru că a fost trimis într-un târziu la Regimentul 12 Roșiori Călărași, cu schimbul în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]