KorAP: Find »[drukola/base=furie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...169 170 171 ...356 >

8,881 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685

nostru strâns, care se desface imediat, toate trei îl privim jenate, cât de multă plăcere îi face să ne întrerupă în felul acesta, nu se alătură acestei rare armonii, ci o sparge într-o clipă, dar eu mă stăpânesc, fără furie, fără reproșuri, mă grăbesc să îi torn fulgii de porumb în castron, hai să mănânci, Noghi, dar ea spune, nu îmi este foame, apoi se agață de el cu mișcări exagerate, aproape doborându-l, tati, doctorița a spus că te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
dar din ziua în care am venit aici, continui să fiu surprinsă de umorul ei vulgar, recrutează soldați tineri, aproape niște copii la rândul lor, pe care îi împovărează cu alți copii, grei și nedoriți, și din nou mă apucă furia împotriva lui Udi, de câte ori mă înfurii împotriva naturii, mă înfurii și împotriva lui, cu entuziasmul său, apoi îmi amintesc enervată trupul său uscat acoperit de ace și bețișorul acela fumegând ridicându-se din vertexul său. Când intru în birou pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
a casei mele, cineva o cumpărase în urmă cu mulți ani, dar nu locuise aici niciodată și câtă vreme încăperile sale nu vor fi populate, vor dăinui acolo inimile noastre frânte, bântuind printre țiglele tremurânde, atingând urma termometrului de pe perete, furia casei părăsite, le observ urmele de afară, înconjor casa în care mi-am petrecut copilăria. Aici era un prun cu fructe roșii, iar lângă el, unul cu fructe galbene, noi îi numiserăm soț și soție, pentru că odată cu trecerea timpului se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
de atunci, dar terasa este încă goală. În ciuda faptului că nu locuiește nimeni aici, gazonul este proaspăt, asemenea unui mormânt admirabil îngrijit în secret, da, acesta fusese mormântul rămășițelor vieții sale, tata, bântuind singur prin camera sa golită, bocind fără furie plecarea ei, ca și când ar fi încuviințat-o, ca și cum, dacă ar fi fost în locul ei, ar fi procedat exact la fel. Mă gândisem tot timpul că, dacă l-ar fi părăsit pentru un bărbat, lui i-ar fi fost mult mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
fi procedat exact la fel. Mă gândisem tot timpul că, dacă l-ar fi părăsit pentru un bărbat, lui i-ar fi fost mult mai ușor, dar îl părăsise pentru toți bărbații din lume, neoferindu-i un motiv clar de furie, care oricum fusese întotdeauna destul de moderată, lăsându-l înfrânt în toiul unei bătălii la care el nici măcar nu participase, ce are el în comun cu războaiele, el voia doar liniște și pace, o viață liniștită, fără surprize, pe el nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
este deja aurie, poți adăuga usturoiul zdrobit, dar nu vrea să înțeleagă, crede că încăpățânarea lui va învinge, iar legumele i se vor supune, așa cum am făcut eu, cum a făcut Noga, și când văd bucățelele înnegrite, mă umplu de furie, nimic nu învață, amestecă în tigaia care arde, în poziția lui de cocostârc și în loc să își ceară scuze pentru faptul că greșise o ia la rost pe Noga, întotdeauna aruncă vina pe alții. Ce se întâmplă cu roșiile, cât timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
eu vreau să mă odihnesc, dar eu scrâșnesc, dacă ai putere să pleci în Neghev, poți veni și cu noi până la restaurantul de vizavi. Oftează, dar nu se opune, astăzi primesc din partea lui doar lecții de moderație, nu își lasă furia să erupă, ceea ce teoretic ar trebui să mă bucure, însă nu face decât să trezească în mine o tristețe ciudată, care îmi induce anunțul unei despărțiri, ca tristețea care te cuprinde la sfârșitul verii, pentru că, în ciuda faptului că ne plângem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
să schimbi și viitorul. Privește-ți trupul, spune ea, ochii ei se plimbă pe pieptul gol, întârziind asupra prosopului roșu, sentimentele negative s-au acumulat în centrul energetic al trupului, semințele iadului se găsesc pe tălpile picioarelor, acolo se acumulează furia, semințele foametei se găsesc la baza coloanei vertebrale, acolo sălășluiește lăcomia, semințele invidiei se ascund în gât, iar noi vom munci pentru purificarea trupului tău, îl asigură ea, se crede că acesta este un exercițiu pe care îl primești abia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
gura lui se deschide încetișor, mâinile slăbesc strânsoarea prosopului, iar eu observ încordată cum nodul se lărgește, îl și văd căzând pe podea, dar imediat îmi mut privirile de la el către ea, o privesc, suntem dezgoliți în fața ei. Am auzit furia în vocea ta, Naama, reproșul ei plutește în spatele meu, te-ai înfuriat pentru că te-a deranjat astăzi la serviciu, te înfurii din pricina tuturor acelor săptămâni în care el nu a făcut nimic, trebuie să te cureți de furia aceasta, trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
Am auzit furia în vocea ta, Naama, reproșul ei plutește în spatele meu, te-ai înfuriat pentru că te-a deranjat astăzi la serviciu, te înfurii din pricina tuturor acelor săptămâni în care el nu a făcut nimic, trebuie să te cureți de furia aceasta, trebuie să trezești înăuntrul tău compasiunea, nu furia, pentru că acesta este un sentiment violent și plin de aroganță, care își are originea în teamă, dar eu mă apăr imediat, îl privesc neliniștită, pur și simplu m-am speriat atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
plutește în spatele meu, te-ai înfuriat pentru că te-a deranjat astăzi la serviciu, te înfurii din pricina tuturor acelor săptămâni în care el nu a făcut nimic, trebuie să te cureți de furia aceasta, trebuie să trezești înăuntrul tău compasiunea, nu furia, pentru că acesta este un sentiment violent și plin de aroganță, care își are originea în teamă, dar eu mă apăr imediat, îl privesc neliniștită, pur și simplu m-am speriat atât de tare când l-am văzut acolo de dimineață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
pentru mine chiar nu are nici un fel de importanță, dar pentru ea, sigur are, și el zice, nu fi chiar atât de sigură, întotdeauna am spus că ideile tale despre familie sunt învechite, și din nou simt cum mă cuprinde furia aceea veche, dar mă abțin, nu mă pot certa cu el în asemenea zile, îi lipsesc furia și interesul, poate chiar măsura dragostei, care poate hrăni cearta. Este tăcut, moderat, nu se plânge de nimic, nu cere nimic, ne continuăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
nu fi chiar atât de sigură, întotdeauna am spus că ideile tale despre familie sunt învechite, și din nou simt cum mă cuprinde furia aceea veche, dar mă abțin, nu mă pot certa cu el în asemenea zile, îi lipsesc furia și interesul, poate chiar măsura dragostei, care poate hrăni cearta. Este tăcut, moderat, nu se plânge de nimic, nu cere nimic, ne continuăm viețile precauți, într-un fel complet diferit de modul în care trăiserăm până atunci, clocotind de furie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
furia și interesul, poate chiar măsura dragostei, care poate hrăni cearta. Este tăcut, moderat, nu se plânge de nimic, nu cere nimic, ne continuăm viețile precauți, într-un fel complet diferit de modul în care trăiserăm până atunci, clocotind de furie, aducându-ne injurii unul altuia, iar eu, care dintotdeauna fusesem aplecată spre reconciliere, încercam să privesc toată această situație ca pe o binecuvântare, deși de multe ori nu face decât să îmi stârnească teama, dar imediat mă liniștesc, încearcă doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
nu este decât încordare, nu sunt decât sentimente negative, nu mai pot trăi într-o asemenea atmosferă, tot timpul te dezamăgesc, o dezamăgesc pe Noga, nu mai pot continua astfel, nu mai pot trăi încă patruzeci de ani la umbra furiei tale, îmi ridic deodată capul, ca și când ar fi fost tras de un arc, și spun, așa că pentru a nu dezamăgi pleci, asta faci tu în loc să încerci să repari? Așa lupți tu? Sunt lucruri care nu mai pot fi reparate, spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
suferinței mele, cu siguranță nici tu, nici Noga. Simt că viața mea este în pericol, trebuie să o salvez, tu de ce crezi că a venit boala aceasta asupra mea? Nimic nu vine din senin, m-am îmbolnăvit din pricina muntelui de furie acumulat împotriva ta și din cauză că nu îndrăzneam să îl vărs asupra ta, îl vărsam asupra mea, m-am pedepsit pe mine, pentru că nu este posibil să înfurii o înțeleaptă ca tine, iar mie nu îmi vine să îmi cred urechilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
ca tine, iar mie nu îmi vine să îmi cred urechilor, pe mine ești furios? Mai ai nerușinarea să fii furios pe mine? Mi-am dat viața pentru tine și pentru Noga, de ani de zile îți acopăr indiferența, dacă furia ar fi putut îmbolnăvi, atunci eu ar fi trebuit să fiu moartă de multă vreme. Nu ți-am cerut niciodată să mă acoperi, strigă el, nu ți-am cerut să faci sacrificii pentru mine, așa că nu îmi cere să îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
viața de la capăt și nici tu nu o vei relua fără mine, auzi, până acum am făcut totul împreună, nu poți face nimic fără mine, mâinile mele îi cuprind umerii, urcă spre gâtul lui, aș putea să îl sugrum, din pricina furiei aș fi în stare de orice, dar el îmi desface mâinile, calmează-te, îmi spune cu răceală, eu știu că izbucnirea mea nu face decât să îl îndepărteze, dar nu îmi mai pasă, ar fi trebuit să stau picior peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
va mai face să își schimbe crunta decizie, lipsită de inimă, la care nu m-aș fi putut gândi niciodată, de care nu mă temusem niciodată. După atâția ani în care un singur cuvânt de-al meu îi putea provoca furie, teamă, plăcere, iată că în noaptea aceasta pot amenința, pot acuza, pot implora, nimic nu mai contează, iar în clipa în care înțeleg acest lucru, mă cuprinde o oboseală ucigătoare, oboseala unui bolnav în fază terminală, care nu mai are

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
ne sfârteci viețile în bucățele pe care le arunci apoi ca pe niște mădulare sfâșiate în urma unui accident, până ce nu se mai poate ști care cui aparține, atât mi-a mai rămas aici, în patul bolii tale, trag perna cu furie, îmi înfig în ea dinții clănțănindu-mi de frig, simt mirosul obrajilor lui și al părului lui, mirosul salivei lui curgându-i din gură în timpul nopții, în fața ochilor mei sare dintr-odată Daniel cel micuț al Gheulei, cum îl luaserăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
cât mi-a mai rămas până în clipa în care mă voi despărți de viața aceasta, care a devenit atât de presantă, o pedeapsă, cel puțin zece ani, număr eu dezamăgită, până când Noga va împlini douăzeci de ani, mă cuprinde iar furia împotriva ei, din cauza ei trebuie să trăiesc, încă o noapte și încă o noapte fără somn, altfel aș fi putut să îmi umplu burta cu medicamente și aș fi pus capăt acestei torturi, cum este posibil să trăiești privat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
există o ușurare a catastrofei, imaginează-ți că vii într-o zi acasă și totul ți-a fost furat, totul, nu ți-a mai rămas nimic, nu mai ai nici măcar chef să încerci să reconstruiești tot ceea ce ai avut. Deodată furia îți dispare, gândurile ți se limpezesc și simți o liniște adâncă, este aproape o clipă de grație. Îți dai seama dintr-odată că lupta a luat sfârșit, că ea nu are nici un sens, că trebuie să renunți, că nu ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
o șansă de a descoperi că răspunsul este înăuntrul tău, de a înțelege că în final nici un lucru nu este bun sau rău, nu ai de ce să te temi. Trebuie să trăim fără a ne lega de nimic și fără furie, spune ea, trebuie să atingem echilibrul perfect, să nu ne agățăm de experiențele fericite și să nu ne lăsăm doborâți de întâmplările nefericite, să nu lăsăm sentimentele furtunoase să pună stăpânire pe noi, nici pe cele bune, nici pe cele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
îndepărta capacul de pe ea. Mă târăsc după ea la bucătărie, privesc acoperișurile, numai să nu mă uit la ea, sunt ani de zile de când îmi feresc privirile obosite de ea, evitând privirile ei, sunt atât de multe lucruri de ascuns, furia fără margini pe care o simt față de ea și fericirea plecării, și frumusețea ei tristă, și tristețea vieții ei, și teama de a nu ajunge ca ea, și teama de a nu ajunge ca el, ca tatăl meu, dar se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
a fost înghițit de o mare de suferință, ca și când nici nu existase vreodată, ea are dreptate, nu fusese un lucru real, în toți ani aceștia o învinovățisem doar pe ea, chiar și acum îmi vine greu să mă despart de furia pe care o simt față de ea, așa cum ne temem să renunțăm la o haină călduroasă pe o vreme schimbătoare, îi privesc degetele osoase în timp ce își aprinde o țigară, ridurile de deasupra buzei sale de sus se înghesuie unul într-altul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]