16,377 matches
-
Alb și roșu firișor, Simbol simplu în decor. Între fire împletit, Mereu este așteptat, Și este bine primit, De fată sau de băiat. Vreau și eu să te am, Ca să-mi spui iară și iară, Când inocent îmi bați în geam, A mai venit o primăvară. Să fiți mereu iubiți, Împreună fericiți... Pentru toți și pentru toate, Mărțișoare, sănătate. Am zis ești fermecătoare, Și mai ești fată cuminte, Vei primi noi mărțișoare, Cu frumoasele cuvinte Referință Bibliografică: UN NOU MĂRȚIȘOR / Mihai
UN NOU MĂRŢIŞOR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 563 din 16 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366762_a_368091]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > STRADA, CAPRA ȘI MERIDIANUL Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 559 din 12 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Strada aceasta pe care o vezi De fapt tu nici nu te uiți pe geam Este un meridian Și nu capra cu trei iezi Cum ai putea din naivitate să crezi Că doar într-o pictură abstractă Capra se dilată și contractă Ca o armonică: centimetru cu centimetru Măsurată cu dinamometru; Capra aceasta, adică strada
STRADA, CAPRA ŞI MERIDIANUL de ION UNTARU în ediţia nr. 559 din 12 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366780_a_368109]
-
numere ea...” Într-o cutie? Parcă ar fi un colier de diamante într-o cutie de mătase bleumarin!” Ar vrea să cadă o stea mare, cu coadă lungă, și stufoasă ca a unui cal alb, ar vrea să cadă spre geamul ei și să o invite la o plimbare pe Calea Laptelui unde au înflorit nebuloasele... Ea ar deschide geamul, s-ar urca pe cometa-cal-alb și s-ar mira că în timp ce zboară, cămașa de noapte nu îi flutură în vânt...ÎI
CULOAREA CEA MAI FRUMOASÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366719_a_368048]
-
vrea să cadă o stea mare, cu coadă lungă, și stufoasă ca a unui cal alb, ar vrea să cadă spre geamul ei și să o invite la o plimbare pe Calea Laptelui unde au înflorit nebuloasele... Ea ar deschide geamul, s-ar urca pe cometa-cal-alb și s-ar mira că în timp ce zboară, cămașa de noapte nu îi flutură în vânt...ÎI PLACE ATĂT DE MULT ALEXANDRU! Veșnic jocul acesta: DE-A PRINSELEA PRINTRE CULORI, jocul străzii! “ ...Mașini țâșnind aproape de ea
CULOAREA CEA MAI FRUMOASÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366719_a_368048]
-
domn, în costumul Lerului dorm pe prispa cerului și visez copilării, fete îmbrăcate-n ii, moșii satului la sfat, mama la dereticat, tata la coasă-n grădină, casa scăldată-n lumină, cerul tremurând prin ramuri, fulgi de nea venind pe geamuri, eu copil pe doi cai suri, îmbrăcat în dulci armuri, cu pușculița-n șerpar, un voievod viteaz ce par, iau din sanie un bici și mă bat cu pricolici, trec pădurea ca un modru, pustiind deja tot codru, pe unde
COPILĂRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 559 din 12 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366779_a_368108]
-
-te la poze! Ioana își studiază fotografiile pe LCD-ul aparatului și constată că, într-adevăr, pe o bună parte din clădiri apărea inscripția respectivă. - Cum se poate așa ceva? Zâmbesc și îi arăt cu degetul textul “Ieșire de siguranță”, pe geamul autocarului. Dacă vrei să afli câte ceva despre colegii de excursie, îi studiezi într-un dormitor dintr-un palat regal. Unii se uită la patul cu baldachin și, visători, se imaginează tolăniți regește. Pe alții îi vezi cum se apleacă să
DACĂ E MARŢI, E BELGIA de DAN NOREA în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365496_a_366825]
-
ușor “Einweg”. Când a terminat cu plimbarea, a găsit mai multe străzi cu numele ăsta și, interesându-se, a aflat că înseamnă “Sens unic”. Ei bine, ceva similar am pățit eu. În timp ce mergeam cu autocarul pe autostradă, mă uitam pe geam la indicatoarele cu numele orașelor și am găsit unul de care nu auzisem niciodată “Ausfahrt”. “Trebuie să fie un orășel mic”, mi-am zis eu. Mic-mic, dar tot mergeam și găseam indicatoare spre el. “Ia te uită, pe aici toate
DACĂ E MARŢI, E BELGIA de DAN NOREA în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365496_a_366825]
-
tăioasă în odaie. Afară bătea vântul. Afară era ploaie. Și mi-am săpat odaia departe, sub pământ. Afară bătea ploaia. Afară era vânt. Am aruncat pământul din groapă pe fereastră Pământul era negru: perdeaua lui, albastră. S-a ridicat la geamuri pământul până sus. Cât lumea-i era piscul și-n pisc plângea Isus. Săpând, s-a rupt lopata. Ce-l ce-o știrbise, iată-l, Cu moaștele de piatră, fusese Însuși Tatăl. Și m-am întors prin timpuri, pe unde
ESTE ARGHEZI UN POET OBSCUR? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365580_a_366909]
-
Acasă > Strofe > Simpatie > FĂRĂ SĂ VREAU Autor: Coști Pop Publicat în: Ediția nr. 1719 din 15 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Te pot vedea, prin geamul opac, Luminat, seri și dimineți, devreme, Fără să vreau și nici nu știu de ce. Ești singura mereu, Pe nimeni altul, n-am văzut, De câte ori ai vrut, să fi văzută. Ce știi tu despre mine, mă-ntreb și îmi răspund, fără
FĂRĂ SĂ VREAU de COSTI POP în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365624_a_366953]
-
ai vrut, să fi văzută. Ce știi tu despre mine, mă-ntreb și îmi răspund, fără să ezit... Nimic și mă-ntristez pe loc. Clipe, mă lasă să-ți văd supărarea, Zâmbetul și gestul firesc, al vieții tale, Văzută prin geamul opac și luminat, în seri târzii și dimineți întunecate, Până ce soarele, începe să rasară. Ce știi tu, despre mine, mă-ntreb, Văzându-te că pleci... De-ai putea să te gândești, Că eu te-aștept, Stârnit de nebunia din necunoscut
FĂRĂ SĂ VREAU de COSTI POP în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365624_a_366953]
-
nu uiți niciodată, Un abur este omul, dar veșnic Dumnezeu! De-aceea, azi când viața-ți șoptește: Tu, femeie! Creată ești din coasta bărbatului Adam, Supusă fii, modestă, un jar și o scânteie, O floare de mușcată, în glastra de la geam. Să te iubească soțul, cu dragoste fierbinte, O sfântă să te vadă ai tăi copii mereu, În toate să dai slavă Divinului Părinte, Căci ești iubită, soră, de Însuși Dumnezeu. Corola existenței astăzi e mai bogată! Mai ieri erai copilă
EŞTI BINECUVÂNTATĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365641_a_366970]
-
niște ciorapi subțiri și fini cum nu mai văzusem până atunci; la un moment dat rămăsese goală în fața mea, se uita în oglindă și-și dădea cu ruj pe buze. Am auzit apoi la poartă două camioane, am privit pe geam și l-am văzut pe domnul Lazăr Deleș îngrozit, mi-a făcut semn cu mâna să cobor repede scările. “Ia oamenii ăștia, mi-a zis el, și încarcă ce poți de la magazii în cele două camioane, vezi să iai lucrurile
}NGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365603_a_366932]
-
în cabinele celor două camioane și au plecat. “Eu ce fac, domnule Deleș, l-am întrebat eu îngrozit că mă lăsase aici, spuneți-mi ce să fac?” Doamna Marta cu ochii pe mine începuse să plângă, a scos mâna pe geam și și-a trecut-o prin părul meu. “Dragul meu, îmi șoptește ea, tu stai aici să ai grijă de gospodărie și de tot ce-a mai rămas în depozite, toate sunt ale tale!” “Ești nebună, sare domnul Deleș, vreai
}NGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365603_a_366932]
-
colivii impuse, Din temeri de înfrângeri încorsetați de sine. Doar lacrima trădează, ea nu se vrea-n cătușe, Deșerturi de-ndoială ne răscolesc destine. Prin trup ne curge seva de doruri interzise, Tristeți cu flori de gheață ne bântuie la geam. Îngenunchează îngeri la uși de soartă-nchise, Iar eu visez la tine că-ți sunt și că te am. Cer dreptul la iubire instanțelor supreme, Recursul este simplu: să abrogați ce-ați scris! Ne-aud plângând pe-ascuns, jurații-s
CER DREPTUL LA IUBIRE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365647_a_366976]
-
pură și binecuvântată. Nu au nimic de ascuns, nu sunt reținuți de absolut nimic. Cu acest gând, dar și cu multe altele, Dragoș străbătu liniștit culoarul spitalului, îndreptându-se spre Terapie intensivă. * O rază alb-roșiatică filtrată de frunzele plopului din fața geamului, aidoma unei armonii de văluri suprapuse ce stârneau unduiri de lumină, părea că se așază dureros între pleoapele grele ale Emanuelei. Era lumina soarelui în apus. Aceasta a întredeschis ochii și i-a închis imediat la loc. A repetat gestul
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XV) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365630_a_366959]
-
aici..., ceasul... Doamne, Dumnezeule! Am dormit o noapte și o zi?! Totuși, ce se întâmplă cu mine? Cum de nu m-a sunat nimeni? Poate m-aș fi trezit....” Un gând îi străbătu mintea, precum un fulger. Privi îngrozită spre geam. Se convinse că avea dreptate. Geamul termopan era închis. Ușa metalică de la intrare era încuiată. „Dacă nu-mi mai reveneam? Nimeni nu avea să știe. Puteau crede că am plecat, undeva, la părinți...”. Speriată, copleșită de o adâncă mâhnire, se
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XV) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365630_a_366959]
-
o noapte și o zi?! Totuși, ce se întâmplă cu mine? Cum de nu m-a sunat nimeni? Poate m-aș fi trezit....” Un gând îi străbătu mintea, precum un fulger. Privi îngrozită spre geam. Se convinse că avea dreptate. Geamul termopan era închis. Ușa metalică de la intrare era încuiată. „Dacă nu-mi mai reveneam? Nimeni nu avea să știe. Puteau crede că am plecat, undeva, la părinți...”. Speriată, copleșită de o adâncă mâhnire, se lăsă în voia unor lacrimi mari
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XV) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365630_a_366959]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > COLINDE, COLINDE Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 712 din 12 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului În seara de Moș Ajun Merg copii la colindat, Chiar de sunt troiene-n sat. Ei se-apropie de geam Și încep a colinda: "Lămâiță, portocală, Noi suntem copii de școală Și-am pornit a colinda, Pe la case a ura, Maica Domnului ne-ajută La covrigi și la nuci multe. Ne dați, ne dați ori nu ne dați!" Spun copiii
COLINDE, COLINDE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365682_a_367011]
-
dintr-o dată vremea se răcise, nori negri și grei se învârteau pe cer. Era o vreme apocaliptică în ton cu știrile care veneau din Siria. Norii se învârteau amenințători, păreau gata să înghită bruma de pace planetară. Mihai privea prin geam, o teamă venită din străfundul sufletului său a pus stăpânire pe el. Se confunda cu natura, cu starea ei, se vedea departe, acolo unde oamenii mor fără vină, fără să-i întrebe cineva dacă vor să moară, sau să trăiască
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365667_a_366996]
-
cântându-i-l azi, mai frumos ca oricând, atunci când ninge, chiar dacă mai rar ca altădată, căci zăpezile de cândva nu mai sunt, iar atunci când cad, sunt peste țară calamitate, nu nămeți albi de poveste și vis. Crăciunul și gutuia din geam ne fac dor de Adrian Păunescu și de artista basarabeană, Maria Mocanu. Iar Crăciunul și clinchetele, strălucirile și colindele lui cu parfumul fumului cuptoarelor, nucilor și cetinilor ne face dor de Fuego, colindător cu iarna în piept dincoace și dincolo de
MARIA MOCANU. NĂSCUTĂ ÎNTR-O ZI PREVIZIONARĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365712_a_367041]
-
și al tragismului ei neînlăturabil sub finita condiție umană a libertăților umane zăgăzuite. Colindele celor trei artiști sunt plăsmuite din cuvânt prevestitor al scurtării de zbucium, din lacrima contradicției tragice dintre durerile umane și dumnezeești simboluri interiorizate în gutuia de la geam, cu parfum de fruct și de timp, ori în „lumina unui Crăciun”, aprinsă nu atât de greu pe cât se menține, apărată de a nu fi stinsă, de Adrian Păunescu, Fuego, Maria Mocanu...! (Aurel V. ZGHERAN aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință
MARIA MOCANU. NĂSCUTĂ ÎNTR-O ZI PREVIZIONARĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365712_a_367041]
-
SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Povestiri > VIS DE IARNĂ Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 713 din 13 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului S-a lăsat înserarea, lumina farului bate în geam, Dimi și Alexia s-au săturat de joacă, au alergat toată ziua prin casă, au râs și au dansat, bucurându-se de revedere. Dimi este școlar iar Alexia “boboc” la grădiniță... De câțiva ani, Dimi locuiește în Japonia și verișorii
VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
-
a doua zi vor ieși cu săniile la joacă. Ninsoarea devine din ce în ce mai densă, fulgii de nea se răsucesc în fuioare fantastice, prind viață și se zbenguie în raza de lumină a becului din fața blocului... S-a făcut frig, iar la geam, apar primele flori de gheață. Alexia și-a lipit năsucul de geam, devenind "nesuferit" de curioasă, punând întrebare după întrebare: - De ce ninge? Afară este iarnă? Ce fac copacii când e frig? Ce fac florile din grădină? Dar pescărușul care venea
VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
-
densă, fulgii de nea se răsucesc în fuioare fantastice, prind viață și se zbenguie în raza de lumină a becului din fața blocului... S-a făcut frig, iar la geam, apar primele flori de gheață. Alexia și-a lipit năsucul de geam, devenind "nesuferit" de curioasă, punând întrebare după întrebare: - De ce ninge? Afară este iarnă? Ce fac copacii când e frig? Ce fac florile din grădină? Dar pescărușul care venea la geamul nostru? Dimi, pe care nu-l caracterizeză calmul, i-a
VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
-
primele flori de gheață. Alexia și-a lipit năsucul de geam, devenind "nesuferit" de curioasă, punând întrebare după întrebare: - De ce ninge? Afară este iarnă? Ce fac copacii când e frig? Ce fac florile din grădină? Dar pescărușul care venea la geamul nostru? Dimi, pe care nu-l caracterizeză calmul, i-a pus palma la gură zicându-i: - Gata! Atât! Îți răspund la întrebări dar nu mai turui ca o moară stricată. Mă doare capul...și ca să-ți răspund: afară este iarnă
VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]