4,554 matches
-
29:33), Levi (Geneză 29:34), Iuda (Geneză 29:35), Dan (Geneză 30:5), Neftali (Geneză 30:7), Gad (Geneză 30:10), Așer (Geneză 30:12), Isahar (Geneză 30:17), Zabulon (Geneză 30:19), Iosif (Geneză 30:23) și Beniamin (Geneză 35:18). Pe lângă aceștia, Iacob a adoptat doi copii ai lui Iosif, pe Efraim și Mânase și a avut cel putin o fiică, Dina. Povestea cu cele douăsprezece triburi începe atunci cand Iacob și familia lui au plecat în Egipt, numărând
Triburile israelite () [Corola-website/Science/303345_a_304674]
-
în Siria, Palestina și Mesopotamia. Un mic număr de texte biblice - capitole din cărțile lui Ezra (4:8 - 6:18; 7:12-26) și Daniel (2:4 - 7:28), un verset din cartea lui Ieremia (10:11) și un cuvânt din Geneză (31:47) sunt scrise în aramaică și nu în vechea ebraică, de asemenea "Gemara"- o mare parte din Talmud sau Tora orală, o mare parte din cărțile Cabalei, un număr de rugăciuni și imnuri liturgice din religia iudaică. Aramaica se
Limba aramaică () [Corola-website/Science/302455_a_303784]
-
(Πεντετεύχως — în greacă „cinci suluri sau cutii pentru păstrarea lor”) este numele de proveniență greacă sub care sunt cunoscute în limba română primele cinci cărți ale lui Moise din Vechiul Testament - Geneza, Exodul, Leviticul, Numeri și Deuteronom. În originalul ebraic, ele poartă numele de "„Tora”", (Învățătura sau Legea), un cuvânt care vine de la verbul „yara” (hora) care înseamnă „a preda, a instrui”. Termenul apare în Septuaginta , traducerea în greacă a Vechiului Testament
Pentateuh () [Corola-website/Science/302932_a_304261]
-
de 250; Eustațiu de Antiohia: 270; Atanasie de Alexandria, în jur de 300; Gelasiu de Cizic, peste 300). Istoricii moderni sunt de părere că numarul de 318 episcopi este amplificat simbolic, probabil în legătură cu numărul bărbaților înarmați ai lui Avraam din "Geneză" (14,14). Printre participanți s-au numărat și Eustațiu al Antiohiei, Macarie al Ierusalimului, Ossiu de Cordoba, precum și diaconii Vit și Vicențiu, diaconi de la Roma (delegații papei Silvestru I), aceștia din urmă fiind și primii semnatari. Deși numărul de mai
Primul conciliu de la Niceea () [Corola-website/Science/299476_a_300805]
-
în mileniul III î.e.n., datorându-se inventării scrisului, elaborării unui sistem calendaristic și apariției statelor și a unor structuri de putere, ce aveau interesul consemnării în scris a unor fapte esențiale pentru comunitate. Totuși, antichitatea străveche abunda de legende despre geneza lumii, eroi și zei, cronici și anale ce consemnau lacunar evenimentele răspândite în Orientul antic.Egiptenii sau mesopotamienii antici nu prea consemnau fapte istorice reale din perspectivă, registrele consemnând revărsările fluviilor, fenomenele astronomice, arborele genealogic al suveranilor sau poemele sau
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
în care vorbea despre omul preistoric. A susținut că omul a trăit dinaintea potopului și că a fost contemporan cu animale dispărute și cu diferitele perioade climatice. Cultura descoperită de el a fost numită abbevilian. Deși Biblia fusese negată în privința genezei, nimeni nu a pus nimic în locul informațiilor. Istoria va trece de la o adâncime de mii de ani la o adâncime de sute de mii de ani, apoi la milioane de ani. A fost numită și "școala metodică" sau "școala pozitivă
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
eines Kreuzfahrers (Juniperus, povestea unui cruciat) din 1868 dovedesc erudiția lui Scheffel, însă le lipsește de vitalitatea altor opere ale scriitorului. Ambele lucrări erau menite să constituie elemente ale unui roman istoric pe care Scheffel îl plănuia, urmând să prezinte geneza Cântecului Nibelungilor și concursul trubadurilor de pe Wartburg, dar pe care nu a apucat să-l finalizeze. În 1875 i se acordă titlul de cetățean de onoare al orașului Säckingen. Ulterior a mai obținut cetățenia de onoare a orașelor Karlsruhe (1876
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
Huh înseamnă „fără sfârșit“. Interesant este că în cazul acestei divinități androgine și partea feminină poartă un nume, Hauhet, ceea ce nu este altceva decât forma feminină a cuvântului „huh“. Jakob Boehme prezintă o viziune diferită de cea tipic creștină în legătură cu Geneza în cartea sa, "Bărbat și femeie în Dumnezeu și în Creație". Geneza este aceeași, Boehme schimbă, sau mai bine zis scrie povestea dinaintea Creației. După cum se poate citi și în Biblie, primul om a fost creat după asemănarea lui Dumnezeu
Androgin () [Corola-website/Science/303592_a_304921]
-
și partea feminină poartă un nume, Hauhet, ceea ce nu este altceva decât forma feminină a cuvântului „huh“. Jakob Boehme prezintă o viziune diferită de cea tipic creștină în legătură cu Geneza în cartea sa, "Bărbat și femeie în Dumnezeu și în Creație". Geneza este aceeași, Boehme schimbă, sau mai bine zis scrie povestea dinaintea Creației. După cum se poate citi și în Biblie, primul om a fost creat după asemănarea lui Dumnezeu. Pentru a înțelege acest lucru mai bine, autorul îl descrie pe Dumnezeu
Androgin () [Corola-website/Science/303592_a_304921]
-
opoziții este distrus fără posibilitate de salvare. În loc de divina Sophia, Adam o are acum ca soție pe femeia comună, Eva. Procrearea ajunge pe primul loc; conștiința divină scade în timp ce cea sexuală crește. Un alt autor care s-a ocupat cu Geneza din perspectivă creștină a fost John Scottus Eringenia, care a dezvoltat ideile Bisericii Grecești. El împarte Geneza în două părți: prima creare, descrisă în Geneza 1, în care se desparte Dumnezeu de Pământ și a doua creare, descrisă în Geneza
Androgin () [Corola-website/Science/303592_a_304921]
-
femeia comună, Eva. Procrearea ajunge pe primul loc; conștiința divină scade în timp ce cea sexuală crește. Un alt autor care s-a ocupat cu Geneza din perspectivă creștină a fost John Scottus Eringenia, care a dezvoltat ideile Bisericii Grecești. El împarte Geneza în două părți: prima creare, descrisă în Geneza 1, în care se desparte Dumnezeu de Pământ și a doua creare, descrisă în Geneza 2-3, în care are loc a doua ruptură, cea între masculin și feminin. În "Banchetul", Platon prezintă
Androgin () [Corola-website/Science/303592_a_304921]
-
conștiința divină scade în timp ce cea sexuală crește. Un alt autor care s-a ocupat cu Geneza din perspectivă creștină a fost John Scottus Eringenia, care a dezvoltat ideile Bisericii Grecești. El împarte Geneza în două părți: prima creare, descrisă în Geneza 1, în care se desparte Dumnezeu de Pământ și a doua creare, descrisă în Geneza 2-3, în care are loc a doua ruptură, cea între masculin și feminin. În "Banchetul", Platon prezintă o explicație iubirii și formării acesteia. Aici cititorul
Androgin () [Corola-website/Science/303592_a_304921]
-
Geneza din perspectivă creștină a fost John Scottus Eringenia, care a dezvoltat ideile Bisericii Grecești. El împarte Geneza în două părți: prima creare, descrisă în Geneza 1, în care se desparte Dumnezeu de Pământ și a doua creare, descrisă în Geneza 2-3, în care are loc a doua ruptură, cea între masculin și feminin. În "Banchetul", Platon prezintă o explicație iubirii și formării acesteia. Aici cititorul află ”mitul androginului”, povestit de un personaj al lui Platon. După această legendă, la început
Androgin () [Corola-website/Science/303592_a_304921]
-
vestul arhipelagului. Cu toate acestea există și multe din mituri alcătuite într-un original stil japonez. cuprinde atât tradiții șintoiste și budiste cât și credințe populare legate de agricultură. Articolul de față se va rezuma doar la mituri japoneze privind geneza lumii, la zeități importante și la cele mai cunoscute povești japoneze. Majoritatea miturilor japoneze, așa cum sunt ele cunoscute astăzi, se găsesc în cărți vechi ca "Nihon Shoki", "Kojiki", etc. "Kojiki" sau "Cronica faptelor antice" este cea mai veche carte cunoscută
Mitologia japoneză () [Corola-website/Science/303852_a_305181]
-
Geneza, mitul genetic sau mitul creației sunt termeni din mitologie care explică într-o manieră legendară și filosofică, amplul proces de creare a lumii. Creaționismul este, din punct de vedere științific o credință care susține că Universul a apărut prin implicarea
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
în China, înaintea cerului și a pământului a apărut o ființă nedefinită, dar perfectă, care are în mod haotic condiția unui bloc de piatră nesculptat. Această entitate poartă numele „Dao” sau „Mama Universului” și este o totalitate primordială, vie, a genezei, fără formă sau înfățișare. „Dao” înseamnă totodată și transformarea neîntreruptă a lumii printr-o alternanță de energii antagonice: yin și yang. În mitologia mesopotamică, zeul demiurg a fost Marduk, totodată zeu-suprem și stăpân al cerurilor, al furtunii și al fulgerelor
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
amănunțit în diferite texte religioase. Zeul răului sfâșie marginile cerului, pătrunde în lumea materială; „getik”, murdărește apele, otrăvește vegetația, omoară Taurul primordial, îl corupe pe omul primordial; Gayomart, se azvârle în focul sacru, dând naștere fumului. În mitologia japoneză, mitul genezei este văzut ca un ritual erotic, iubirea fiind singura capabilă de a crea lumea. Primii zei din panteonul șintoist au creat la începuturile timpului două divinități: una masculină, Izanagi, și una feminină, Izanami, și le-a însărcinat cu crearea lumii
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
că lumea materială nu este decât o mică parte dintr-un cer infinit, etern și spiritual, numit Vaikunta. Acest cer, unde timpul este absent, este format din esența perfecțiunii, a infinitului, a cunoașterii supreme și a bucuriei. În mitologia nordică, geneza lumii este văzută ca un sacrificiu sângeros, la fel ca în cazul zeiței Tiamat din mitologia mesopotamică. Snorri Sturluson este cel care relatează cu multe amănunte procesul Creației, având ca principală sursă poemul compus spre sfârșitul epocii păgâne, „Voluspa”. La
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
chip de om se dovedește a fi de fapt spiritul rău care instaurează pe pământ moartea. Num, uimit, își recunoaște greșeala, deoarece crezuse că bătrânul voia să se instaleze pe pământ, nu sub el. Acest mit reflectă motivul înșelăciunii specific genezei lumii, înșelăciune în urma căreia pe pământ se instaurează răul, necazurile, moartea. Miturile genezei în mitologia uralo-altaică au suferit influențe indiene, persane și chiar scitice și tibetane. După scindarea marii familii uralo-altaice în mai multe popoare, au apărut o mulțime de
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
pe pământ moartea. Num, uimit, își recunoaște greșeala, deoarece crezuse că bătrânul voia să se instaleze pe pământ, nu sub el. Acest mit reflectă motivul înșelăciunii specific genezei lumii, înșelăciune în urma căreia pe pământ se instaurează răul, necazurile, moartea. Miturile genezei în mitologia uralo-altaică au suferit influențe indiene, persane și chiar scitice și tibetane. După scindarea marii familii uralo-altaice în mai multe popoare, au apărut o mulțime de concepte religioase referitoare la nașterea lumii. Însă de cele mai multe ori, zeul Tangri (Tangeri
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
Orkhon (sec. VII-VIII) este scris „Când sus cerul albastru, jos pământul s-au făcut, între acestea două au fost zămisliți fiii omului”. Odată cu scindarea poporului uralo-altaic a început să decadă însemnătatea zeului Tangri și au apărut câteva variante ale mitului genezei care recunosc drept creatori pe alți zei. Într-un mit care a circulat printre popoarele turce, rolul de demiurg îi aparține lui Sombol-Burkan. La începuturile lumii el plutește pe apele Oceanului Primordial. Zărind o pasăre acvatică, îi cere să se
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
despre Lebed, o lebădă albă, care se scufundă la rugămintea lui Dumnezeu și aduce pământ în cioc. Din acest pământ este făurit pământul, neted și întins. Mai târziu își face apariția Diavolul, care face mlaștinile. La mongoli, un mit al genezei îi descrie pe Ocirvani și Tsagan-Sukurty, doi zei ce coboară din cer în Marea Primordială. Ocirvani îi cere tovarășului său să aducă niște nămol din ocean. După ce întind nămolul pe spinarea unei broaște țestoase, adorm amândoi. Sosește mai târziu diavolul
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
răul în lume. Zeii s-au retras în cer, iar lumea a continuat să decadă timp de sute de mii de ani. Întâlnim aici mitul perfecțiunii începuturilor urmată de degenerarea progresivă a universului. Hesiod, în lucrarea sa Teogonia, descrie etapele genezei lumii în mitologia greacă. Chaos este prima divinitate care a apărut, nu se știe de unde și cum, și care reprezintă o personificare a haosului primordial, dinaintea genezei și a instaurări ordinii. Chaos a dat naștere zeiței pământului, Gaia (Geea), zeului
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
urmată de degenerarea progresivă a universului. Hesiod, în lucrarea sa Teogonia, descrie etapele genezei lumii în mitologia greacă. Chaos este prima divinitate care a apărut, nu se știe de unde și cum, și care reprezintă o personificare a haosului primordial, dinaintea genezei și a instaurări ordinii. Chaos a dat naștere zeiței pământului, Gaia (Geea), zeului lumii subterane Tartar, zeului iubirii, Eros, zeiței nopții, Nyx și zeului întunericului Erebus. Fără contribuția nici unui element masculin, Gaia a născut pe Uranus, zeul cerului înstelat, echivalentul
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
învingător. Zeus, Hades și Poseidon își împart marea împărăție a lumii trăgând la sorți, astfel încât Zeus capătă tărâmul cerurilor de pe muntele Olimp, Hades devine rege peste tărâmul subteran al morților, iar Poseidon primește lumea mărilor și a oceanelor. În Coran, geneza lumii se remarcă printr-o multitudine de aspecte miraculoase. Creația este la început perfectă, bine pusă în ordine. Numeroase cărți în limba arabă și alte limbi islamice descriu creația ca pe un proces care a durat șapte zile, deoarece Dumnezeu
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]