9,375 matches
-
Elena, soția lui Petru Rareș: (trad.) „Această groapă e a roabei lui Dumnezeu Elena, Doamna lui Petru Voievod, fiica lui Ioan Despot țarul, care s-a strămutat la aceste lăcașuri și la veșnicele lăcașuri; veșnica ei pomenire [...] 70...”89. O glorie consolidată prin părinți. Inscripția a rămas necompletată. Indolenți au fost - dacă acceptăm opinia lui N. Iorga, potrivit căreia piatra a fost pregătită de Petru Rareș - urmașii. Deși identitatea - pe o lungă secvență (deși poate fi vorba și de utilizarea unor
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Cu pompă mare L-au adus, domnilor cuvio(a)să. Jale soții(!) lui lăsând și tânguieli nespuse, Coconilor și neamului suspinuri necuprinse. Pre Dumnezeu dar să-l rugăm în veci să-l odihnească împărăția sa viind să-l pomenească”92. Gloria celui mort proclamată de dincolo de mormânt Aproprierea unui fragment de eternitate, obținerea „nemuririi” au fost, fără discuție, obiective ale proiectelor funerare ale monarhilor și ale altor reprezentanți ai elitelor sociale. Le putem asocia acestor proiecte și pe văduve, pe soțiile
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
i-a fost sprijin și sol, deși, se pare că relațiile dintre ei s-au înăsprit după 1599; l-a servit „foarte cu bună și credincioasă slujbă” și pe Radu Șerban) de la fosta mănăstirea Stănești (ctitorie a neamului lor). O glorie personală, cea a defunctului, se îngemănează cu gloria vremii (în inscripția de pe marmora albă așezată în pronaos, și trec spre viitorime), căci evocatele combateri au fost momente de teribilă încercare: „Vŭ ime O(t)ca i G(y)na, S
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pare că relațiile dintre ei s-au înăsprit după 1599; l-a servit „foarte cu bună și credincioasă slujbă” și pe Radu Șerban) de la fosta mănăstirea Stănești (ctitorie a neamului lor). O glorie personală, cea a defunctului, se îngemănează cu gloria vremii (în inscripția de pe marmora albă așezată în pronaos, și trec spre viitorime), căci evocatele combateri au fost momente de teribilă încercare: „Vŭ ime O(t)ca i G(y)na, S(vé)t(a)go D(uh)a, am
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a avut - în sânul Bisericii și a suferit, împreună cu aceștia, persecuții și moarte de martiră poruncite de împărat 189; Marcela - cea martirizată pe la 410 de goții lui Hlaric -, pe care Fericitul Ieronim, aflat în corespondență cu ea, a numit-o „gloria doamnelor romane”190; Melania, cea rămasă văduvă la 23 de ani și retrasă în Palestina [unde a ctitorit și o mănăstire, după ce îi vizitase, în anul 371, pe pustnicii egipteni 191] tot de tânără - la 22 de ani - a rămas
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
numele lui au auzit, pentru multă înțelepciune și bunătate ce făcea în toate părțile”. Sunt adunate aici, într-o aglomerare pe care repetițiile anaforice o ritmează obsedant, cadențându-i fluxul de litanie, toate calitățile care făcuseră și urmau să facă gloria perenă a marelui bărbat. „Recapitularea” aceasta - prin care Anonimul Cantacuzinilor se singularizează între cronicarii secolului al XVII-lea - esențializează, asociind repetiția, insistența și plasticitatea, secvențe evenimențiale existente în text care putea distila una sau alta dintre trăsăturile elogiate. La Stoica
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
acuzat, de același Mihnea al III-lea Radu, în fața divanului împărătesc de „hainie”, îi biruie pe „pârăși” punându-i în inferioritate: „Și îndată rămăseseră acei boieri ai Mihnii de judecată și fură scoși din divan cu mare rușine”). Fapta de glorie a lui Constantin Cantacuzino rămâne salvarea, absolut miraculoasă - spune cronicarul - a țării și a „credinței” într-un moment dificil, creat de incapacitatea administrativă a lui Gheorghe Vodă Ghica. într-o situație complet deteriorată - Domnul întârziase cu strângerea haraciului - postelnicul își
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de veci în biserica din Mărginenii Prahovei: „care gropniță au fost zidită de dânsa încă mai denainte vréme”) sau lăsându-i pe descendenți să se ocupe de îndatoririle funerare (inscripția de pe lespedea de mormânt a Elenei Ecaterina Rareș proclamă o glorie consolidată prin noblețea ascendenței paterne: (trad.) „Această groapă este a roabei lui Dumnezeu Elena, Doamna lui Petru voievod, fiica lui Ioan Despot țarul, care s-a strămutat la aceste lăcașuri și la veșnicele lăcașuri ...”583; „Cu mila lu Dumnezeu și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
eternă lângă defuncții lor soți585. Pe muchia din stânga a acelei pietre de mormânt faimoase (lucrată, la cererea văduvei stolnicului de un meșter local atent și la pretențiile tradiției, dar deschis către nou586), a lui Stroe Buzescu de la Mănăstirea Stănești (unde gloria privată a stolnicului, cu care se măritase prin 1570 era brodată pe gloria timpului), jupâneasa Sima Buzeasca (născută Rudeanu), rudă cu Doamna Stanca lui Mihai Viteazul, a pus să se scrie (îi fusese dat Simei să-și aducă soțul acasă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
faimoase (lucrată, la cererea văduvei stolnicului de un meșter local atent și la pretențiile tradiției, dar deschis către nou586), a lui Stroe Buzescu de la Mănăstirea Stănești (unde gloria privată a stolnicului, cu care se măritase prin 1570 era brodată pe gloria timpului), jupâneasa Sima Buzeasca (născută Rudeanu), rudă cu Doamna Stanca lui Mihai Viteazul, a pus să se scrie (îi fusese dat Simei să-și aducă soțul acasă în coșciug; îi va supraviețui peste treizeci de ani587, costatându-și izolarea - „Din boierii
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
prăfuiți...” (telegramă trimisă nicăieri). Există un amestec halucinant al planurilor, când printre versuri suave și metaforice se poate strecura amenințător o „armată a 14-a” dintr-o realitate „imediată”. Poemele din celelalte două cărți, Noaptea când soclurile își recrutează noile glorii (1998; Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, Premiul Fundației Culturale Române) și Tristețea recită din Rilke (2000), reiau cele mai reușite motive și selectează multe din versurile publicate anterior. SCRIERI: Întoarcerea zeilor, pref. Arcadie Suceveanu, Chișinău, 1992; Ion și alte revoluții
SPATARU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289812_a_291141]
-
Culturale Române) și Tristețea recită din Rilke (2000), reiau cele mai reușite motive și selectează multe din versurile publicate anterior. SCRIERI: Întoarcerea zeilor, pref. Arcadie Suceveanu, Chișinău, 1992; Ion și alte revoluții, Chișinău, 1996; Noaptea când soclurile își recrutează noile glorii, postfață Adrian Dinu Rachieru, Iași, 1998; Tristețea recită din Rilke, Timișoara, 2000. Repere bibliografice: George Muntean, Zeii unui poet tânăr, LA, 1994, 18 august; Vasile Gârneț, „Întoarcerea zeilor”, „Contrafort”, 1995, 8; Dan Silviu Boerescu, „Ion și alte revoluții”, LCF, 1996
SPATARU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289812_a_291141]
-
Constantin Dram, Strălucitoarea iluzie a lui Don Quijote, CL, 1996, 9; Emilian Galaicu-Păun, Revoluție cu voie de la..., VTRA, 1996, 11-12; Rachieru, Poeți Bucovina, 404-408; Horea Poenar, „Ion și alte revoluții”, ST, 1997, 8; Florin Lazăr, „Noaptea când soclurile își recrutează noile glorii”, ST, 1998, 6; Mircea A. Diaconu, Vârstele poeziei, CL, 2000, 12; Grigore C. Bostan, Laura Bostan, Pagini de literatură română. Bucovina, regiunea Cernăuți (1775-2000), Cernăuți, 2000, 580-583; Nicolae Motoc, Ce face „poemul singur”, TMS, 2002, 6-8. L.Cr.
SPATARU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289812_a_291141]
-
Iași, 2003; Nicolae Suțu, Amintiri de călătorie (1839-1847), Iași, 2000 ; André Sempoux, Micul Iuda, Iași, 2001 ; Maurice Carême, Medua, Iași, 2001 ; Jacques De Decker, Cartea cărților belgiene. Literatura belgiană de azi, Iași, 2001, Joc de interior, Iași, 2003; Marcel Pagnol, Gloria tatălui meu (Amintiri din copilărie I), Iași, 2002 ; Fernand Crommelynck, Încornoratul magnific, Iași, 2002; Camille Lemonnier, Un mascul, Iași, 2002 (în colaborare) ; Lucien Noullez, Poezii, Iași, 2002 (în colaborare); Maurice Maeterlinck, Pelléas și Mélisande, Iași, 2003 ; Paul Émond, Teatru, Iași
SPANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289808_a_291137]
-
Acestora li se alătură mai multe eseuri de teorie a dramei și analize ale unor piese românești, cu multe observații originale și într-un stil intelectual de ținută. S. a mai semnat scenarii de film - Orașul văzut de sus (1975), Gloria nu cântă (1977) - și numeroase prezentări și prefețe la traduceri din literatura rusă și franceză (Cehov, Gogol, Molière). SCRIERI: Problema intelectualului în opera lui Camil Petrescu, București, 1958; Dispariția, București, 1967; Inamicii. Trenul. Generalul, București, 1968; Chibritul, holul, peronul, București
SOLOMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289788_a_291117]
-
editor al lui Suïruta, este și primul indian (suntem la 1836) care face o disecție, salutată cu salve de artilerie de autoritățile britanice (cf. A. Roșu, Aperçu, pp. 101 și 118). 117. Honigberger va reveni În diferite rânduri asupra orașului „gloriei și martirilor sikh. Ne aștepta, În Amritsar, sărbătoarea națională a acestui popor viril și superb: sikh. Ne aștepta sărbătoarea zilei de naștere a marelui Guru N³nak” - scria Eliade, „Amritsar și templul de aur”, În India, izolata relatare accesibilă În limba
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
altă Împrejurare (de exemplu, moartea). Cercetând În această direcție, poate am ajunge la rezultate efective.” 1 Mai bine amplasat e În alt eseu, „Vitalitatea ereziilor” (F, 1994, pp.144-145), unde aceeași solidaritate, o specialitate europeană, e numită „una dintre puținele glorii meritate ale continentului nostru”. Insist asupra micului paragraf pentru că rezonanța lui e concentrică și redutabilă: atunci când a terminat facultatea, În 1928, dorea să continue În Europa studii de filosofie europeană comparată. Dar În 1928 a plecat În India, vrând să
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
În Panjab și Kashmir*tc "Un sas din Brașov În Panjab și Kashmir*" A trecut un secol și jumătate de când Johann Martin Honigberger și-a publicat memoriile asiatice: el rămâne Încă un autor aproape necunoscut și În general inclasabil, iar gloria și, apoi, uitarea care Îl Înconjoară de atunci, cu alianța lor imponderabilă, i-au minat aproape toate deschiderile către o posteritate normală și activă, pe care cu siguranță ar fi meritat-o și o merită Încă. Cincizeci de ani petrecuți
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
al maharajahului Ranjit, acest prim drum spre fortul sikh aproape că Îl va epuiza - și epuizarea e diagnosticul multor morți din acel timp: Victor Jacquemont 2, mulți călători și negustori europeni, iar În 1842, la Darjeeling - Kőrösi Csoma Însuși. Două glorii ale studiilor asiatice franceze, Antoine de Chézy și Abel Rémusat, au sucombat În fața holerei În iunie 18323. Honigberger nu Îl va Întâlni din capul locului pe Ranjit Singh, tocmai pentru că politica sa de extindere Își Însușise deja ruta afgană a
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Văcărescu (traducere de Mihail Steriade) ș.a. Sunt tipărite fragmente de roman aparținând lui Eugen Barbu și Ilenei Cudalb, proză scurtă de Mihai Vlasie, Mircea Râmniceanu. Critica literară întreprinsă de Eugen Barbu acoperă, prin rubrici personale, un spațiu larg. Sub titlul „Gloria victis”, redactorul-șef caută să sublinieze valențe necunoscute ale operei lui Grigore Alexandrescu, Vasile Alecsandri, Costache Caragiali, Matei Millo, Mihail Kogălniceanu, Costache Negruzzi, Nicolae Filimon. Întreruptă de publicarea Caietelor Princepelui, rubrica devine, în 1974, „Aventura limbii române”, unde Eugen Barbu
SAPTAMANA CULTURALA A CAPITALEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289478_a_290807]
-
Se prevedea, la anumite intervale, și realizarea unei pagini-documentar, despre o personalitate culturală de prim rang, astfel încât, în zece-cincisprezece numere să se ofere întreaga galerie a elitei culturale românești; s-a izbutit numai prezentarea lui George Enescu - „cea mai autentică glorie a României de azi” -, Gheorghe Marinescu, Nicolae Iorga și Nicolae Paulescu. Preocuparea de a antrena publicul în stabilirea și conștientizarea unei ierarhii a intelectualității naționale, la scară istorică, a inspirat - potrivit modei, foarte prizate, a anchetelor - și un sondaj, deschis
SAPTAMANA MUNCII INTELECTUALE SI ARTISTICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289482_a_290811]
-
tomuri relevă competiția dintre generații (anul 1954), triumful realismului socialist, bilanțurile și prioritățile tematice succesive, „despărțirea” de Titu Maiorescu și de autonomia esteticului, stadiul discursului critic la Congresul Scriitorilor din 1956, anexarea propagandistică a unor concepte - bunăoară clasicul -, sinusoidele unor glorii, războiul cu diaspora, stadiile recuperării și „valorificării moștenirii literare” și ale reintegrării unor veterani ostracizați, ca Lucian Blaga sau Ion Vinea, pe pragul deceniului al șaptelea. Crestomație cu arie largă de cuprindere problematică și numeroase reveniri în spirală asupra unor
SELEJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289609_a_290938]
-
că lucrează la un roman, ceea ce stârnește curiozitatea tuturor. Prins în jocul vanității, elaborează „fragmente”, prilej pentru autoare de a insera diverse încercări cu caracter parabolic, experimente ale „scriitorului”-personaj, care începe să se bucure de atenție locală. În căutarea gloriei, el demisionează din funcție și se stabilește în capitală, unde frecventează cercuri boeme la modă, se implică în tot felul de încurcături și „experiențe” de viață și ajunge în cele din urmă pacient incurabil în clinica de psihiatrie a singurului
SFINŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289659_a_290988]
-
în paginile revistelor) se resimte uneori influența lui Ion Creangă, alteori cea a lui Ioan Slavici. Semnificativ pentru idealul artistic al lui S. este personajul titular din nuvela Petre Butuc, modest dascăl de țară, lipsit de talent, dar aspirând spre gloria literară. SCRIERI: Tei legănat, Sibiu, 1885; Vlad și Catrina, Sibiu, 1885. Culegeri: Din bătrâni. Gâcituri, întrebări și răspunsuri, frământări de limbă, Sibiu, 1885; Ardeleanu glumeț sau 101 de anecdote poporale, Sibiu, 1889; Folclor din Țara Moților, îngr. Ioan Felea și
SIMA AL LUI ION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289673_a_291002]
-
memorabil: „n-au nici un principiu, ci o simplă exultație; iaca ce-ți zice când vorbești cu ei: pentru trecut: trebuia să ne luptăm cu turcii și cu rușii, și chiar dacă ne Învingea (una ce se putea anevoie), Însă muream cu glorie și precum grecii la Termopile... etc... etc. Pentru viitor: propagarea Întinsă Între toți românii pentru unitatea lor. De aceea ne și trimet broșiure ca să le citească plugarul și meseriașul. Eu le-am spus că nu le citește nici unul, nici altul
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]