11,105 matches
-
-o! ― Nu, nu. Aceste experiențe necesită sprijinul unui laborator biologic complet echipat. Aici mă pot ocupa doar de amănunte superficiale, cum ar fi structura și compoziția. Nu pot întreprinde studiul evoluției sale, de exemplu. Cum să lepădăm ca pe un gunoi una dintre cele mai fantastice descoperiri xenologice din ultimii zece ani! Protestez personal în calitatea mea de ofițer științific. Kane ar fi fost de acord cu mine! ― Chestia asta a vărsat acid, a făcut o gaură prin toată nava, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de spate și de cap s-au atenuat. Iam îndepărtat compresa cu brânză de vaci, după ce s-a încălzit pe ambele părți. Brânza, din albă a devenit galbenă și se scopsese, se aglomerase în bulgărași tari. Am aruncat-o la gunoi. În continuare, l-am învelit pe prieten, în cearceafuri curate și uscate, deoarece prietenul transpira intens. Uda complet câte un cearșaf, pe care-l îndepărtam și puneam altul curat și uscat. Am folosit vreo 4 cearceafuri, după care prietenul s-
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
de expirare și să mă întreb permanent dacă nu sînt prea vechi, constată, amuzat, un amic. Odată, cînd am vrut să-mi fac o omletă, am dat peste un ou expirat. M-am speriat îngrozitor, l-am aruncat repede la gunoi și am scos gunoiul în stradă, să nu pățesc ceva... Și am renunțat la omletă ! „Az e oo !...”, îmi aduc eu aminte de un afiș scris de mînă pe o hîrtie de ambalaj, care făcea fericit, din cînd în cînd
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mă întreb permanent dacă nu sînt prea vechi, constată, amuzat, un amic. Odată, cînd am vrut să-mi fac o omletă, am dat peste un ou expirat. M-am speriat îngrozitor, l-am aruncat repede la gunoi și am scos gunoiul în stradă, să nu pățesc ceva... Și am renunțat la omletă ! „Az e oo !...”, îmi aduc eu aminte de un afiș scris de mînă pe o hîrtie de ambalaj, care făcea fericit, din cînd în cînd, tot cartierul. Ce „frici
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
în fața fricilor personale, dar inconștiente, ale prezentului... Despre oameni și cîini Piața vechiului sat înghițit de București, cu crucea ei de piatră din colțul străzii, s-a transformat recent într-un mic parc cu zece bănci și zece coșuri de gunoi. Plimb cîinele și dau să trec prin părculeț. O voce din vecini mă avertizează : „Nu-i pentru cîini !”. Omu’ stă pe un scăunel în fața porții. Îl aud bombănind mai departe printre dinți și semințe : „Fir-ați ai dracului cu potăile
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Acum, cînd intrăm pe strada noastră, bordurile sînt scoase și așteaptă să fie înlocuite. Au trecut doar două săptămîni. - Multă, foarte multă mizerie. Cînd oprim în fața casei, ne întîmpină niște saci negri de plastic din care cîinele unor vecini împrăștie gunoiul pe tot trotuarul. „Cine dracu’ o fi făcut treaba asta ?”, mă enervez eu, încă neadaptat la cotidianul bucureștean. „Zingarii !”, îmi răspunde, ironic, un trecător. Iată că am găsit și explicația. Doar că în cartier nu mai sînt țigani... - Mulți, prea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
în sensul radical al cuvîntului, ci o poziție tot mai fermă de anti-privatizare, de refuz al privatizărilor cinice și ilegale ale statului, de la spațiul urban lăsat aproape explicit pe mîna firmelor imobiliare și pînă la cedarea implicită a terenurilor pentru gunoaiele Europei, toate la fel de ilegale după chiar legile statului. Iar acum, privatizarea explicită a statului, care emite legi ale unei corporații. Nu doar licitații trucate, nu doar corupție, ci o lege pe față, care consfințește interesele unei corporații - interese care, pentru că
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Conform avertismentului profetic, pe oricine din aceste familii moare în oraș „câinii îl vor mânca; iar pe cel care va muri în câmp, îl vor mânca păsările cerului” (1Reg 21,23-24). Izabela însăși este mâncată de câini și devine „ca gunoiul pe suprafața câmpului” (2Reg 9,33-37); adică a fost mâncată și defecată. Nu va mai rămâne nicio urmă care să arate că „Aceasta este Izabela”. Ieremia își previne propria generație cu aceeași imagine tulburătoare: „Cadavrele poporului vor deveni hrană pentru
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
generație cu aceeași imagine tulburătoare: „Cadavrele poporului vor deveni hrană pentru păsările cerului și pentru animalele câmpului și nu va fi nimeni care să le alunge [...] nu vor mai fi adunate și nu vor mai fi îngropate, ci vor deveni gunoi pe suprafața pământului” (Ier 7,33; 8,2; cf. 14,16; 16,4; 20,6; 22,19; 25,33; cf. Ps 79,2-3; Ez 29,5; Josephus, Războaiele iudaice 1.594: „Trupul său va fi sfâșiat în bucăți de suferință
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
fug. Nu exista nici un loc în lume unde m-aș fi putut ascunde, căci drumul meu se oprea aici. Am trecut pragul și urechile au început să-mi țiuie de singurătate. Erau culoare lungi și întortocheate, pline de praf și gunoaie, unde zăceau îngrămădite mobile vechi, piane sfărâmate, cărți în legături groase de piele. Erau fotografii galbene în rame ovale. Erau paturi de fier, strâmbate, și oale de noapte mâncate de rugină. Erau haine decolorate în dulapuri cu oglinda spartă: din
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Deodată Garoafa avu o idee care ne salvă: să facem focul. Țipând și ferindu-ne, am cules repede de pe jos caiete murdare, bucăți rotunde de arătător, surcele din fostul scaun de la catedră, până am ridicat în mijlocul sălii un morman de gunoaie, căruia țigăncușa i-a dat foc cu chibritul pe care-l purta permanent la ea. Flăcări orbitoare se înălțară trosnind, purpuriu-șofranii, răspândind deodată în jur o lumină pâlpâitoare, înroșind pereții și pictîndu-ne fețele în culorile cele mai vii. Strigătele noastre
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
prieten niște Cabernet albanez care-i făcuse rău. Simțise toată noaptea tananții în ficat, și acum, în zori, avea ceafa dureroasă și o senzație de greață îi picura prin sinusul nazal. Dar răcoarea îl mai învioră, deși dinspre cutiile de gunoi venea un miros caracteristic. Automobilul crem lucea stins, geometric, cu geamurile lună, lângă bătător, între Ladă și Wartburg. Arhitectul scoase cheia argintie și descuie. Lăsă lângă roată servieta diplomat și intră pentru o secundă în mașină. Aprinse farurile, jucîndu-se cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vedea animale și flori, că poate mângâia arborii. Pe stradă, chiar fără să-și întoarcă privirile în jurul lui, simțea că face parte dintr-o imensă comunitate, că este o parte a lumii. Chiar lucrurile urâte - un loc viran plin cu gunoaie și fierărie veche - erau, într-un fel misterios, parcă iluminate de o iridescență interioară." - Foarte interesant, spuse ajungând la capătul coloanei. Dar trebuie să existe și o urmare. - Desigur că există. E un articol întreg, destul de lung. E intitulat: Tânărul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
îți afectează atât trupul, cât și sufletul. VĂ RUGĂM, PĂRINȚI, OCROTIȚI-NE! Noi suntem prea tineri și cruzi; doar voi ne puteți ajuta. Creați ne un mediu curat: o televiziune, o presă fără vulgaritate, pornografie, violență. Degeaba curățați pământul de gunoaie, dacă îl lăsați populat cu oameni deformați și mutilați sufletește. IUBIȚI-NE, ȚINEȚI-NE APROAPE! Ajutați-ne să fim mai buni la inimă, mai frumoși în gândire și mai curați la suflet și, atunci, pentru noi, drogul va fi doar
O LUME CURATĂ PENTRU NOI TOŢI. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by VĂCĂREANU ŞTEFANIA, Iancău Raluca Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2028]
-
uscată, cumnată-sa, risipitoare cum e, cumpără totdeauna pâine prea multă și, la urmă, când o vede că se usucă, dă s-o arunce. — La ce s-o arunci ? îi zice ea. Dă-mi-o mie, io sunt coșu de gunoi... Și ce mai râde Gelu când o aude ! Ea o duce acasă, o mai face pesmet, o mai pune-n ceai, o moaie și-o mănâncă cu lingura. Cu-atâta se-alege de la cumnată-sa. Și când trăia bietu Ilie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai găsea prin bucătărie : o cutie de pate, o conservă de pește, niște prăjituri mai uscate, o bucată de brânză. — Ia-le, Vica, zicea, ia-le că ți-or prinde bine... Dă-le-ncoa, madam Ioaniu, io sunt lada de gunoi, dă-le-ncoa... Și ce mai râdea madam Ioaniu... La ce să fi umblat cu nasu pe sus și să nu le fi luat ? Cine pierdea ? Nu pierdea tot ea ? La ce bun atuncea ? Las’ că era și mulțumite de ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și să nu le fi luat ? Cine pierdea ? Nu pierdea tot ea ? La ce bun atuncea ? — Ia-le, Vica, îi zicea madam Ioaniu, că ți or prinde bine... Dă-le-ncoa, făcea ea, dă-le ncoa, io sunt lada de gunoi... Și ce mai râdea baba ! Râdea, și-i trăgea la cafele, și-i mai trăgea și cu paharu, și-i plăcea și să mănânce, s-o vezi ce mai hăpăia la masă... De ce-mbătrânea, d-aia se făcea mai lacomă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
avusese într-o vreme, după care începuse a tânji după un cămin cald și după plăcerile luminoase ale societății. Făcuse o greșeală, oare, ascultând această chemare a inimii ? Unele lucruri îi amintesc de o floare pusă pe o grămadă de gunoi, dar, hélas !, există flori care cresc pe gunoaie... Oftase, oprindu se, din delicatețe, a vorbi mai departe : avea sau nu lacrimi în ochii cam bulbucați - verzi albaștri ? Din pricina genelor lungi ochii îi par înlăcrimați totdeauna și ea, desigur, știe ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tânji după un cămin cald și după plăcerile luminoase ale societății. Făcuse o greșeală, oare, ascultând această chemare a inimii ? Unele lucruri îi amintesc de o floare pusă pe o grămadă de gunoi, dar, hélas !, există flori care cresc pe gunoaie... Oftase, oprindu se, din delicatețe, a vorbi mai departe : avea sau nu lacrimi în ochii cam bulbucați - verzi albaștri ? Din pricina genelor lungi ochii îi par înlăcrimați totdeauna și ea, desigur, știe ce farmec special îi dau, pentru că des, și mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pornit-o și eu încet, spre cișmeaua din fundul grădinii, și, în timp ce mergeam, m-a izbit iar duhoarea de la maidanul învecinat ; prin zăbrelele gardului am văzut ciulinii plini de praf, o tufă imensă de mătrăgună crescută pe un dâmb de gunoi, un câine flocăit care tocmai ridica piciorul, câțiva pari mucezi și fără rost, care se înfigeau în cerul decolorat. Nu mă durea însă nimic și dacă voiam, nici n avea să-mi pese deloc. Altfel, soarele ardea mult prea tare
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
alt prilej. Je lui donnerai sa pièce de la bun început, dar cum îl chema ? îmi aminteam împrejurarea, chipul lui, dar tocmai numele nu. Tot gândindu-mă, respiram cu plăcere aerul freș, ca de țară (chiar dacă și cu un iz de gunoaie), coșul trăsurii era ridicat și lumina moale a prânzului sclipea în copacii roșii și galbeni, care atârnau peste gardurile strâmbe de lemn. Apoi casele au rămas în urmă. De-a lungul șoselei era un șir neregulat de plopi și un
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
merge, madam Delcă. Câteodată însă, se oprește fără motiv sau rămâne în urmă, chiar dacă este întors. — Ceas vechi, ce vrei ! O fi el frumos p-afară, da pân-năuntru e o vechitură ! Astea ține ce ține și p-ormă, la gunoi cu ele ! — Cum să-l dau la gunoi ! Ceasurile vechi sunt prețioase ca bijuteriile, madam Delcă ! — Am zis și io, așa, gunoi ! Adică să-l vinzi la Consignația sau la care-l mai ia. Că dacă nu mai e bun
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
motiv sau rămâne în urmă, chiar dacă este întors. — Ceas vechi, ce vrei ! O fi el frumos p-afară, da pân-năuntru e o vechitură ! Astea ține ce ține și p-ormă, la gunoi cu ele ! — Cum să-l dau la gunoi ! Ceasurile vechi sunt prețioase ca bijuteriile, madam Delcă ! — Am zis și io, așa, gunoi ! Adică să-l vinzi la Consignația sau la care-l mai ia. Că dacă nu mai e bun să meargă, numa să-l ții așa, să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
el frumos p-afară, da pân-năuntru e o vechitură ! Astea ține ce ține și p-ormă, la gunoi cu ele ! — Cum să-l dau la gunoi ! Ceasurile vechi sunt prețioase ca bijuteriile, madam Delcă ! — Am zis și io, așa, gunoi ! Adică să-l vinzi la Consignația sau la care-l mai ia. Că dacă nu mai e bun să meargă, numa să-l ții așa, să umpli locu... Ivona învârte mai departe rotițele din spate ale ceasului, strângând buzele a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
știu aproape pe de rost, dar benzile desenate ale lui PÎrligras te pot distra cîteva vieți la rînd. Curînd, din lipsă de ocupație, gîndurile Încep să mă sape iar fără milă. Un an și patru luni de viață aruncați la gunoi? Băga-mi-aș... E greu de crezut că am să rezist. Nu pot să-mi imaginez cum voi arăta peste două săptămîni, peste o lună, cînd vom depune jurămîntul. Un an mi se pare un secol, se pierde undeva În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]