4,284 matches
-
Gavril Ioan cupeț cu 18 pogoni,... di vii cu livada ei... ci sînt pi Dealul Mițelii, pi moșia sfintii mănăstiri Socolii, pentru orînduiala dejmăi, ci... să dei pi tot anul cîti doi lei di pogon... pi tot anul la ziua hramului sfintii mănăstiri... Și, pentru mai adivărată credință, am pus și pecete sfintei mănăstiri și am și iscălit”. Să nu spui cumva că știi ce scria pe pecetea mănăstirii Socola, că nu te cred. Nu m-ai prins visând la vinișorul
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
oră întreagă (mai mult nu-și puteau permite, îi aștepta mulsul vitelor și pregătirile pentru înnoptat), oamenii se întâlneau să vorbească despre orice, cu un pahar de vin în față. Cineva, le povestea străinilor aflați în trecere pe acolo: - La hramul bisericii noastre, la Sfântul Arhanghel Mihail, în fiecare gospodărie, noi obișnuim să gătim mâncăruri multe și să pregătim băuturi, fiindcă petrecem și-n zilele următoare, cu prietenii și cunoștințele din satele vecine, care vin neinvitați, c-așa-i la noi
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
doar îi rămăseseră surorile acasă și era convins, o femeie este mai de folos decât un bărbat. Înțelesese asta în timpul absenței, din cauza prizonieratului, a tatălui său, revenit acasă pe când el avea opt ani. Se apropie de biserica mare, cu hramul la Sf. Mihail și Gavril, care-și arăta, printre copacii deși, turlele acoperite de curând cu tablă vopsită-n verde. În spate era cimitirul în care-și dormeau somnul veșnic înaintașii lui, Dumnezeu să-i odihnească în pace. De câte ori nu
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
am chemat pe unu’ din cei doi cercetași. Unu’ Păpădie. Aista merge ca un un fulg de păpădie. Nu-i auzăi nici răsuflarea. Și Îi zâc: „Măi Păpădii, ia fă-ti tu că le iei urma oleacă și vezi ci hramuri poartă pi aici. Îs cercetași sau Îs niști rătăciți de turmă? Toată treaba să nu durezî mai mult di giumătate de ceas. Dacă ai nevoi de agiutor, dai semnal” - Îi zic eu. Semnalu’ era cântecul pitpalacului. ― Am Înțeles, domnule sergent
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
individ necunoscut. Atenția i-a fost atrasă de atitudinea cazonă a străinului. Discuta cu secretarul de partid, dar nu-și lua ochii de la Gruia. „Acesta nu-i om din lumea medicală cum nu sunt eu regele Nabucodonosor. Bănuiesc cam ce hramuri poartă <amiculă. Am doar experiența celuilalt examen. Mă Întreb totuși ce contează mai mult În fața acestor troglodiți: știința sau originea socială <sănătoasăă?” - gândea Gruia, studiindu-l mai atent pe intrus. Și-a aruncat privirea spre pendula din peretele sălii. Sfertul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
aspecte ale vieții religioase creștine: vlădică (sl. vladika), popă (sl. popu), călugăr (gr. kalogeru), stareț (sl. starci), duh (sl. duhu), rai (raj), iad (sl. jadu), sfânt (sl. svetu), mucenic (muceniku), moaște (mosti), jertfă (zretva), slujbă (sluzba), molitvă (molitva), pomană (pomenati), hram (hramu), taină (tajna), smerenie (smerjenje), milă (milovati), utrenie (utro), vecernie (vecer).61 Evoluția creștinismului în secolele VII-X Evoluția vieții spirituale (religioase) a populației autohtone din stânga Dunării, în ultimele trei secole ale mileniului I, s-a desfășurat într-un context politic
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nu lipsesc centre creștine ca Drobeta și Sucidava. La începutul secolului al XI-lea, Ahtum, mare feudal local din Banat, botezat creștin în Vidinul bulgar, primise călugări ortodocși (greci) și înființase la Morisena, reședința sa, o mănăstire pentru ei, cu hramul Sf. Ioan Botezătorul, înzestrată cu bunuri și privilegii. Acei călugări "graeci" puteau fi bizantini și bulgari, probabil că Morisena ortodoxă, ca și Vidinul, erau subordonate patriarhiei bulgare de la Ohrida, până la 1018-aceste legături cu clerul sud-dunărean, bulgaro-bizantin, ale lumii din Banat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
viind din gios, s-au cutremurat pîmîntul". Lunca Mare se află și acum în șesul Siretului, pe moșia Brehuieștilor. Cu ce treabă umbla Vasile Iurașcu, așa de dimineață, pe această moșie? În ziua Cuvioasei Paraschiva, la Brehuiești este și acum hramul bisericii, așa că putea să se ducă în sat, ca să mănînce și să bea ca la hram. Dar el, om grijuliu și în serviciul boieresc, la Balș, controla ce recoltă încă nu era strînsă de pe cîmp. Încă din anul, 1784, moșia
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
pe moșia Brehuieștilor. Cu ce treabă umbla Vasile Iurașcu, așa de dimineață, pe această moșie? În ziua Cuvioasei Paraschiva, la Brehuiești este și acum hramul bisericii, așa că putea să se ducă în sat, ca să mănînce și să bea ca la hram. Dar el, om grijuliu și în serviciul boieresc, la Balș, controla ce recoltă încă nu era strînsă de pe cîmp. Încă din anul, 1784, moșia Brehuieștilor intrase în proprietatea marelui vistiernic Iordache Balș de la Dumbrăveni, printr-un schimb de moșii făcut
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
în agonie, a fost dusă din nou la Bănești, acasă, la aga Grigore Cananău unde peste două ceasuri a murit, fără a avea lîngă ea pe careva din familia sa. A fost înmormîntată la Bănești, lîngă biserica cea veche, cu hramul Sf. Nicolai. Inscripția de pe piatra sa mormîntală am descoperit-o în ziua de 6 decembrie 1958. O copie de pe inscripție i-am comunicat-o atunci, spre știință, profesorului Augustin Z. N. Pop. D-sa pînă acum a publicat decalcul de
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
preotul Neculai Karano-Hakmann, care slujise la Ipotești, după preotul Vasile Hudeșteanu, era gata de a pleca din sat. În suplica trimisă la Mitropolie, la 20 martie, 1863, el arăta și motivele plecării: "La bisărica din pome nitul sat Ipotești, cu hramul Sf. Voevozi, am sărvit patru ani, în care timp de feli proprietarii acelor părți de moșie nu mi-au dat pămînturile de hrană, după așezămînt, și nici casă de odihnă, încurcîn du-mă cu vorbi din an în an, la
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
avea să i se acorde mari ranguri boierești și domnești: postelnic, ban, spătar, agă etc. Din documentele publicate de Gheorghe Ghibănescu reiese că «cu a sa cheltuială a fondat "casa ospitalicească" în anul 1852, a zidit paraclisul din fața bisericii cu hramul Sf. Gheorghe din imediata apropiere a spitalului, a donat averea obținută de pe moșia sa Giurgeni din ținutul Romanului (împreună cu nepotul său Panait Donici - inginer și prefect de Vaslui). Funcționarea legală a spitalului Drăghici va fi în urma Actului de fondațiune din
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
spital este "Cuvântul Defunctului Panaite Donici la sfințirea bisericii făcute de el în comuna Elisabeta județul Roman" 1905. După copertă la începutul textului figurează "Cuvânt preparat de domnul Panaite Donici, proprietarul moșiei Valea Ursului (Giurgeni) cu ocazia sfințirii bisericii cu hramul Pogorârea Sfântului Duh din comuna ElisabetaDoamna, făcută după planul său și pe cheltuiala sa proprie. Executorul testamentar al defunctului face cunoscut Spitalului Drăghici din Vaslui sumele anuale destinate așezământului spitalicesc inițiat de unchiul său la Vaslui, sume rezultate din veniturile
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
fost refăcut, iar cimitirul mutat. În inscripția rămasă și transcrisă de Gheorghe Ghibănescu se menționează; „Pi locul acesta găsindu-se țintirim vechiu și din hrisoavele domnești a târgului Vasluiului dovedindu se că în anii 7139 (1631) a fost besărica cu hramul marelui mucenic Gheorghe, tot în numele acestui În articolul 16 se prevede ca medicul să fie numit și plătit de către direcție, din numărul medicilor înzestrați cu diploma unei facultăți medicale și autorizați de guvern în exercitarea profesiei lor, fără deosebire de
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
ai evenimentului. Pe lângă fratele Fiare, o altă voce care a insistat să-și menționeze contribuția era maica Louise Angélique de La Fayette, o fostă iubită platonică a regelui Ludovic al XIII-lea. Ea ar fi solicitat preotului său confesor să aleagă hramul mănăstirii pe data de 8 decembrie, pentru a-i aminti regelui de îndatoririle conjugale pe care le avea. Rezultatul a fost imediata sarcină a reginei. Din punct de vedere istoric și literar oficial, circumstanțele care au condus la fericitul eveniment
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
250 familii și 1100 de suflete; Priponeștii de jos 140 familii și 580 suflete. Situat la 22 kilometri de Bârlad, 10 kilometri până la Ghidigeni, 3,5 kilometri până la gara Nichișeni. Are 8 hectare pământ din 1921 (Biserica n.n.). Biserica poartă hramul „Sfinții Voievozi”, construită din cărămidă la 1780, reparată în 1924, stare bună. Biserica filială ‐ Priponești de jos, cu hramul „Buna Vestire” și „Sf.Nicolae”, construită din zid, 1825, reparată în 1908 și 1924, stare foarte bună. Paroh preot Constantin Pricopescu
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Bârlad, 10 kilometri până la Ghidigeni, 3,5 kilometri până la gara Nichișeni. Are 8 hectare pământ din 1921 (Biserica n.n.). Biserica poartă hramul „Sfinții Voievozi”, construită din cărămidă la 1780, reparată în 1924, stare bună. Biserica filială ‐ Priponești de jos, cu hramul „Buna Vestire” și „Sf.Nicolae”, construită din zid, 1825, reparată în 1908 și 1924, stare foarte bună. Paroh preot Constantin Pricopescu, econom, licențiat în teologie, născut la 23 mai 1895, hirotonisit în 1919, numit la 15 mai 1921; cântăreț I
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
acte ei apar după 1750, cînd Într-adevăr iau parte activă la lucrările de finisare a bisericii, ai căror urmași o sfinșesc În 1816. În timpul construcției bisericii, Nicolae Săvoiu moare. İacob În amintirea fratelui său, hotărește ca biserica să poarte hramul Sf.Nicolae. Biserica va fi acoperită cu trestie. Un oarecare Costache, din neamul Săvoilor ajunge polcovnic. El adreseaza logofeției treburilor bisericesti din București, o cerere de ajutor, stîruind În același timp să li se Încuvințeze Înființarea unui bîlci În comună
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
nu lipsea mămăliga. Zahăr, dulcețuri, erau ca și inexistente, fiind procurate cu greutate În cazuri de boală În familie. Nu mai vorbim de pîine care se făcea numai la zile mari sau la diferite prăznuiri legate de ceremonii religioase ca: hramul bisericii, nunți, boteze sau Înmormîntări. Ferestrele caselor erau mici și bătute În cuie, iar În loc de geamuri, pe alocurea hîrtie lipită cu pastă din făină de grîu. Opaițul cu feștila producea lumina casei, pînă la culcare sau bolnavilor În stare mai
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
lada de zestre de la capul capului, costumul cusut cu mîna. În fiecare casă, se torcea, se țesea și se coseau costumele, care au fost atît de admirate de străini. Timpul de relaxare și veselie se petrecea la nunți, boteze, nedei, hramuri ale bisericii. Aceste nedei, erau expoziții ale artei, expuse pe viu sub cerul liber. CÎntecele de veselie, de dor și de ducă,ale Înfrățirii omului cu munca, cu anotimpul, cu lunca Înverzită, cu pădurea ce veșnic Întinerește și ascunde tainele
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
amintirea cu timpul uitării, arată că toate În viață sunt trecătoare. Vremea, jaful, sărăcia sau duhul răzvrătirii și al nemulțumirii după cum glăsuiește doina, care Îi stăpînea pe călugări, au dus la pustiul mînăstirii și la dispariția ei. Actuala biserică cu hramul Sf.Mucenic Gheorghe este așezată pe locul vechii mînăstiri, În 1828. A fost o bisericuță mică, adusă de la Zegujani. De aici au venit și cărțile de ritual. În 1971 este restaurată, zugrăvită și resfințită. În această biserică a păstorit Între
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
mănăstirea Cernica, unde și este înmormântat. SCRIERI: Carte de învățătură despre legea lui Dumnezeu, Chișinău, 1908; Bucoavnă moldovenească, Chișinău, 1909; Carte de cetire cu științe din gramatica moldovenească, Chișinău, 1910; Istoria Novo Neamețkogo sveatovozneseskogo monastâria [Istoria mănăstirii Noul Neamț cu hramul Sfintei Înălțări], Chișinău, 1911; Despre post. Taina nunței sau a cununiei, Chișinău, 1923; Istoria sfântă a Vechiului și Noului Testament, ed. 4, Chișinău, 1925; Procesul și apărarea mea. Denunțarea complotului apocaliptic, București, 1937. Repere bibliografice: Gh. Cunescu, Mitropolitul Gurie al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287373_a_288702]
-
oborul de vite, iar zona mediană de hanurile și de puținele biserici construite acum - biserica Buna Vestire (1820), biserica Sfântul Nicolae (1838-1848), biserica catolică Sfântul Nicolae (1841), biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena (1842-1845) și biserica armenească ce a purtat hramul Sfinților Arhangheli „Mihail și Gavril” (1848-1859) - grav afectată de cutremurul din 10 noiembrie 1940, biserica avea să cunoască un destin tragic, fiind demolată de autoritățile comuniste locale în anul 1977. În afară de aceste edificii și de câteva case boierești, Bacăul era
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
Remesiana, în ziua de 24 iunie. În Penisula Balcanică, marele misioanr Niceta a fost cinstit ca sfânt și după așezarea sârbilor în fosta sa eparhie. În anul 1308, era restaurată și înzestrată cu un sat de vlahi o mănăstire cu hramul Sfântului Niceta, de către regele sârb Ștefan Uroș al II-lea Milutim (1282-1321). Ecoul misionarismului Sfântului Niceta s-a păstrat, peste veacuri în memoria și graiul poporului nostru. Astfel, Niceta este pomenit, până astăzi în colinde ardelene ca sfânt păzitor al
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
verosimilă. Mai mult, se poate avansa ipoteza potrivit căreia viitorul canonist a fost închinoviat în tinerețe la Mănăstirea Studion (construită în anul 463 pentru achimiți), centru de aprofundare a teologiei și filosofiei, precum și, a științelor profane. Această mănăstire are ca hram Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul datorită faptului că, până la venirea cruciaților, această relicvă (Capul Sfântului Ioan) a fost păstrată aici. Astfel se poate explica, cunoașterea în amănunt și marea evlavie a teologului dobrogean pentru renumita scriere aghiografică legată de numele
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]