6,099 matches
-
autoportret de esență argheziană, articulat pe ideea scindării în forțe conceptualizate maniheist: "Bòlnav de stenahorie,/ în cerdacul de priveală/ un seraf din mine scrie/ stih liubov ca o beteală./ Semnele domniei mele/ (cucă și caftan și tui)/ stau la poarta iadului,/ de păcat și sânge grele...// Și-o omidă/ dă buluc prin manuscrise,/ ca o ftizică silfidă/ în tămâi de paraclise". Este evident, în aceste versuri, faptul că sursa neliniștii care i se insinuează, perfid, până îi cotropește ființa este chiar
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
la predispoziția nevropatică, desigur, congenitală: "Boala mi-a ascuțit simțurile, nu mi le-a distrus, nu mi le-a tocit. Mai presus de toate, auzul îmi era ascuțit. Auzeam toate lucrurile din cer și de pe pămînt. Auzeam multe lucruri în iad. Cum atunci să fiu nebun?" (p.45). Distincția dintre psihopatie și nevropatie (sugerată în acest preambul) devine fundamentală pentru buna înțelegere a celor ce urmează. Vorbitorul își supralicitează capacitatea intelectuală tocmai pentru a sublinia ideea lucidității sale: "Ascultă și observă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
publică și The Little Friend. În interviuri, Donna Tartt abordează jocular această elaborare lentă a prozelor sale. Spune, de exemplu, la un moment dat, că "nimic nu i se pare mai înfricoșător decît editarea unei cărți pe an", activitate similară "iadului pe pămînt". Altădată, afirmă că, dacă ar publica mai des, ar risca "să-și piardă multitudinea de fani" (din întreaga lume), loiali numai în condițiile "lungii așteptări a capodoperei". În realitate, trebuie să bănuim aici obstinația de construcție a romanului
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
că/ Aș mai putea fi salvată/ Numai asemenea acelor înghețați/ Care erau cusuți/ În burțile animalelor/ Să se încălzească/ Și încotoșmăniți bine/ În șuba îndurerată, /Năclăiți în sânge de jivine/ Mai veneau pe lume o dată./ Prea departe de/ Flăcările din iad,/ Am înghețat/ În singurătatea mea îngerească,/ Dar cine-i în stare/ Să-și deschidă coastele/ Ca să mă primească?// (Atât de frig) Speranța salvării este incompletă (sugerată, la nivel morfo-sintactic de semiadverbul numai, cu valoare restrictivă), ea realizându-se în cu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
încălzească/ Și încotoșmănați bine/ În șuba îndurerată, /Năclăiți în sânge de jivine". Și cum în bine se aruncă întotdeaună cu pietre, iar faptele valoroase sunt mereu răstignite, și autoarea resimte "înghețul/ În singurătatea mea îngerească,/ Prea departe de/ Flăcările din iad". Apelul umanitar devine strigăt: "cine-i în stare/ Să-și deschidă coastele/ Ca să mă primească?" Drumul către înviere este foarte greu, cu atât mai mult cu cât fiecare pas duce, de fapt, către moarte: "Atât de puține lucruri mă pricep
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
aș răspunde fără ezitare: în primul rând, Dimneață pierdută, de Gabriela Adameșteanu, o bună parte din cărțile lui Petru Cimpoeșu, Ambasadorul invizibil al lui Nichita Danilov și alte câteva. Hélas! În nici un caz ultima carte a lui Dan Lungu, În iad toate becurile s-au stins, din care el însuși nu va putea citi în public paginile culese cu italice, pline de insanități total inestetice." Regret că nu mai am loc să scriu și despre lecturile Elvirei Sorohan din Amélie Nothomb
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
patină gnostică, Maica Domnului pleacă însoțită de Arhanghelul Mihail să-și caute fiul; această întovărășire la drum arată că este vorba de o călătorie "dincolo", în lumea morților, pe unde umblă de obicei arhanghelul, conducând sufletele spre rai sau spre iad; cei doi îl găsesc pe Iisus crucificat, dar încă viu, iar Hristos îi adresează ei, Maicii, ultimele cuvinte, și nu Tatălui (fraza biblică "Eli, Eli, lama sabahtani?, atât de expresiv tradusă în Biblia de la București prin "Dumnezăul Mieu, Dumnezăul Mieu
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
mântuiesc / După cum Tatăl a poruncit / Ca să fie împlinit! / Apoi capu și-o plecat / și sufletu și-o dat"22). Episodul "Preminte Solo-mon" din legenda muntenească Maica Domnului la răstignirea lui Hristos o prezintă pe Fecioara Maria ca deschizătoare a porților iadului, alături de Mântuitorul element, desigur, alogen doctrinei creștine: "Apoi Maica Domnului și Christos au zburat la cer și pe urmă s-a dus (acordul verbal dialectal n.n.) de a prădat iadul; după ce a ieșit din iad, Maica Domnului întrebă pe Christos
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Hristos o prezintă pe Fecioara Maria ca deschizătoare a porților iadului, alături de Mântuitorul element, desigur, alogen doctrinei creștine: "Apoi Maica Domnului și Christos au zburat la cer și pe urmă s-a dus (acordul verbal dialectal n.n.) de a prădat iadul; după ce a ieșit din iad, Maica Domnului întrebă pe Christos despre sufletele ce se chinuiau acolo."23 Semnalăm aici o curiozitate filologică prezentă într-o Poveste a lui Dumnezeu culeasă de Tudor Pamfile din Moldova (Tecuci): Hristos este indicat printr-
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Maria ca deschizătoare a porților iadului, alături de Mântuitorul element, desigur, alogen doctrinei creștine: "Apoi Maica Domnului și Christos au zburat la cer și pe urmă s-a dus (acordul verbal dialectal n.n.) de a prădat iadul; după ce a ieșit din iad, Maica Domnului întrebă pe Christos despre sufletele ce se chinuiau acolo."23 Semnalăm aici o curiozitate filologică prezentă într-o Poveste a lui Dumnezeu culeasă de Tudor Pamfile din Moldova (Tecuci): Hristos este indicat printr-un apelativ neobișnuit, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
dimineață pe bărbatul ei și s-a dus în lume, și de supărare atâta ce se tângui și plânse, până ce prin durere de inimă (subl.aut.) purcese grea și născu o copilă."25 (Zapisul lui Adam putea fi recuperat din iad, în această variantă a legendei, numai de cineva născut dintr-o "muiere născută prin durere de inimă".) În altă variantă, după ce soții se despart de supărare că nu pot avea copii, Ana dă peste locuința unui pustnic, într-o pădure
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
prepara hrana, eliberând ca reziduu oxigen. Puțin câte puțin, au transformat atmosfera în aer respirabil, deschizând calea pentru diversitatea formelor de viață care au urmat. Acele zile au trecut de mult, dar procesele care au transformat planeta noastră dintr-un iad într-o lume locuibilă se văd și astăzi. Căldura primordială rămasă de la formarea planetei încă izbucnește în erupții vulcanice, revărsând lava care emană gaze, la fel ca Pământul tânăr, în curs de răcire. În mediile aspre ale planetei, cianobacteriile domnesc
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]
-
a favorizat în mod considerabil dezvoltarea capitalismului 90. În 16 secole, creștinismul a trecut de la "individul în afara lumii" la "individul în lume". Chiar dacă e condusă de indivizi care se declară în marea lor majoritate creștini, lumea modernă nu e creștină. Iadul n-o înspăimîntă, în Rai nu crede; în orice caz, nu suficient ca să fie considerată creștină. Pentru omul modern, condamnarea sufletului la suferința eternă nu e un posibil care să-l preocupe într-atît încît să caute să îl facă imposibil
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
ușor eliberatoare decât simulând comedia erorii când din întâmplare se ivește-n mulțime o făptură fără de prihană și fără de ură sfârșind sfâșiată de-o atroce virtuală creatură într-un strigăt prelung cum se răsfrânge-un ecou în amurg precum nici iadul n-ar fi atât de pregnant pe pământ dacă-n imaginar nu s-ar înfiripa ca un fractal raiul prea sfânt. Vecia părelnică Clipa fugară se furișează într-o părelnică floare mai mult imaginară dar cu mult mai vie într-
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
ne apropie de moarte nimicul orbitor al înstrăinării. întrupare a sensului neînveninat de comentarii vane răsărind totdeauna din întâmplare cum prin hazard și din eroare-n eroare se confirmă codul ermetic al textualizării nesfârșite, când spui vrute și nevrute și-n gura iadului se-nghesuie turma consoanelor cornute. Din când în când vocale voalate își dau duhul pe țărmul Mării Moarte și nici Păstorul, sedus fiind de sumbre profeții nu se mai arată decât printr-o erată Citești și fața lumii se răsfață
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
Emil Brumaru Mă-ngrozeam să-ți fiu înger de pază. Cine știe-n ce iad mai cobori Cu subțirele vînt de amiază Prins în părul de la subsuori. Și-ncercam să-ți leg umbra de iarbă, Măcar dînsa să-mi fie iubită Pe pămînt, cînd începe s-o fiarbă Roua-n cercuri albastre de plită. Și
Mă-ngrozeam să-ți fiu înger de pază... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8648_a_9973]
-
pămînt, cînd începe s-o fiarbă Roua-n cercuri albastre de plită. Și lumina s-o pipăi la rază Și s-o șterg cu dulci miezuri de flori. Mă-ngrozeam să-ți fiu înger de pază. Cine știe-n ce iad mai cobori...
Mă-ngrozeam să-ți fiu înger de pază... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8648_a_9973]
-
Emil Brumaru Mă-ngrozeam să-ți fiu înger de pază. Cine știe-n ce iad mai cobori Cu subțirele vînt de amiază Prins în părul de la subsuori. Și-ncercam să-ți leg umbra de iarbă, Măcar dînsa să-mi fie iubită Pe pămînt, cînd începe s-o fiarbă Roua-n cercuri albastre de plită. Și
Mă-ngrozeam să-ți fiu înger de pază... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8837_a_10162]
-
pămînt, cînd începe s-o fiarbă Roua-n cercuri albastre de plită. Și lumina s-o pipăi la rază Și s-o șterg cu dulci miezuri de flori. Mă-ngrozeam să-ți fiu înger de pază. Cine știe-n ce iad mai cobori...
Mă-ngrozeam să-ți fiu înger de pază... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8837_a_10162]
-
un nebun cu acte-n regulă într-un pașnic oraș de provincie rivalizează doar cu distopia lui A.E. Baconsky din Biserica Neagră. În perioada chirurgiilor radicale intruzive, iată că avem și exemple de teroare anatomică: în Trei ceasuri în iad, de Leonida Plămădeală, un pacient suferă un transplant de creier, cu consecințele de rigoare, parțial decantate în terifianță. Și, pentru a încheia această înșiruire fatalmente lacunară, care invită la completări, să nu uităm Racul lui Ivasiuc: roman al fricii și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
goale cum țărâna înăuntrul cercului se face străvezie, ca o apă verde și-adâncă, și cum apa asta, tot mai roșcată, mai căpruie, mai brună, mai neagră ca smoala, coboară până-n fundul pământului". Ca într-un scenariu de Lovecraft, porțile iadului se deschid pe pământ, în timp ce damnații sunt identificați sinecdotic, într-o enumerație bestială care i-ar face mare plăcere unui Umberto Eco: "aripi pieloase de liliac, cozi șfichiuitoare, ciocuri coroiate, piepturi gheboase, coarne de taur și de berbec și de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
lângă trupul, de asemenea gol, al iubitului ei. Patetismul imaginii vine să reflecte sentimentalismul poeziei și un contrapunct dramatic scenei exaltante de mai sus. Poezia care servește de libret imaginii relevă dimensiunea sa simbolic-rituală. "Sunt Adonai, la viață întors din Iaduri iară!... / Astarte, trup de spume, pe cari s-au fost prelins / Petalele de roze și crini, felina fiară/ Te chiamă-n al meu strigăt de patimă aprins. -/ La sâni de fericire, Iluzia m-ascunde!... Din lut și Vis, forma-vom sublimi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
alte episoade ale poemului susțin ideea că Beowulf poate fi văzut (de poetul creștin? de bardul creștin?) ca figură creștină. Coborârea sa în peștera lui Grendel și revenirea sa purificatoare la suprafață pot fi corelate cu coborârea lui Iisus în iad urmată de purificarea după mântuirea sufletelor înaintea Învierii. Întoarcerea lui Beowulf la seniorul său, Hygelac, acoperit de glorie, și comorile oferite pot fi corelate cu ascensiunea lui Iisus la Tatăl Său după îndeplinirea misiunii pe pământ. Una dintre cele mai
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
sunt menționați de obicei, după cum rezultă și din descrierea termenilor de mai sus (vârcolac și moroi). Creștinismul nu a putut sau poate nici nu a dorit să distrugă mitul vampirului, care a păstrat credința în viața de după moarte, în existența iadului și a dracilor și în puterea regenerativă a sângelui. Împărtășania, atât la catolici, cât și la ortodocși nu reprezintă altceva decât transsubstanțierea pâinii și a vinului în trupul și sângele lui Hristos. Vinul transformat devine astfel sursa vieții pentru oricine
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
goale iar în lipsa cazarmamentului, fusese autorizat să pună la dispoziția acestora doar câte o mânădouă de paie, pur și simplu. Drept e că ostașii noștri căzuți în captivitatea rușilor nu beneficiau nici de atât, potrivit mărturiilor unora care au supraviețuit iadului lagărelor sovietice. Transportul prizonierilor, în cazul deplasărilor la o distanță mai mare față de lagăr, urma a se face cu trenul. În acest document se făcea vorbire și despre controalele medicale obligatorii (înainte de a pleca la muncă), întreținerea igienei corporale prin
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]