7,158 matches
-
poate captura găinile, iar echipa găinilor poate captura echipa viperelor. Dubla constrângere ludică despre care vorbeam mai devreme rezidă în faptul că, în momentul în care fiecare echipă capturează ceea ce îi este dat să captureze, ea își protejează de fapt inamicul. Spre exemplu, în momentul în care un membru al vulpilor îl capturează pe unul al echipei găinilor, el diminuează forța echipei găinilor care, încercând să captureze vipere, protejează astfel, indirect, echipa vulpilor. Un joc de rol similar este „Uriași, vrăjitoare
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
în particular, cu dascăli renumiți din Bucureștii de odinioară (între care Spiru Haret și Ion Bianu), trecându-și bacalaureatul, în 1899, la Colegiul „Sfântul Sava”. În circumstanțele dramatice ale întâiei conflagrații mondiale, rămasă lângă mama vârstnică în capitala invadată de inamic, după retragerea armatei și a guvernului I. I. C. Brătianu în Moldova, întâmpină evenimentele cu stoicism - alături de surorile Sabina (Cantacuzino) și Mariuța (Pillat), îngrijește răniți la spitalul „din șoseaua Filantropia”, susține alte inițiative ale Crucii Roșii care vizează asistența populației civile
ALIMANESTIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285258_a_286587]
-
demonstrația sa, era normal ca un cărturar cu ambiții politice atât de mari să recurgă la o carte căreia să îi confere valoare propagandistică; iată de ce el scrie "o operă, prezentată sub o formă literară, destinată să învingă nu vigilența inamicilor săi declarați, ci rezerva prudentă a celor indeciși, care să-i poată servi drept instrument contra adversarilor săi, demascând intențiile lor ascunse, și totodată drept manifest politic al propriilor intenții"23. Sigur, o astfel de ipoteză pare plauzibilă. Și totuși
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
viață pe cât o făceau stoicii autentici și mândrii unicorni ai evului de mijloc. Prin urmare, totul pare a se încadra într-un plan abil, șiret, îndrăznesc să afirm. Văzându-se ajuns într-o situație fără ieșire, căzut în mâna (colții) inamicilor săi, care nu l-ar fi iertat, personajul, care, fără doar și poate, este o victimă a ticăloșiei Corbului, ticluiește un plan abil de a scăpa. Mai întâi, se jeluiește, pentru a-l impresiona pe Crocodil, acuzând răutatea fără margini
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
discursul impresionant, mai sus reprodus și comentat. După care trece la atac, dovedindu-se un bun diplomat. În acest mod, reușește ceea ce părea imposibil: să-l înduplece pe cel lipsit, prin tradiție, de sentimente. Inorogul nu este străin de procedeele inamicilor săi, ba chiar îi depășește în ingeniozitate și viclenie. El nu mai este, oricum, ființa pură, necoruptă, care nu acceptă compromisul. Pentru a supraviețui într-o lume fundamental stricată, a fost nevoit să se adapteze. Așa încât, aș înclina să-i
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
o lume fundamental stricată, a fost nevoit să se adapteze. Așa încât, aș înclina să-i dau dreptate lui Gabriel Mihăilescu, care observă această abilitate a personajului de a se descurca într-un hățiș de intrigi, apelând cu nonșalanță la procedeele inamicilor săi: "Legăturile, în sens larg (mreje, alianțe, vrăji) se înscriu între armele preferențiale ale eroului cantemirian, acestea nediferențiindu-se prin nimic de mijloacele de luptă ale oponenților săi"86. Mai mult decât atât, consideră cercetătorul, "în această atmosferă "magică", intens
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
de termen ar fi fost ostentativ și inutilizabil (depășind shakespearianul Honorificabilitudinitatibus și fiind, totuși, subclasat de rabelaisianul Antipericatametanaparbeugedamphicribrationes). Al doilea lucru, mai important, este faptul că personajul are discernământul de a selecta de fiecare dată doar trăsăturile pozitive ale fiecărui inamic învins, dat fiind că simbolurile sunt plurivalente. Este o operație de erudiție. Întregul proces de devenire se petrece, așadar, în orizontul unui model spiritual clar de la bun început. Personajul nu caută puterea brutală, forța fizică, ci puterea spirituală. Gabriel Mihăilescu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
captura pe Inorog, poate că nu le este dat muritorilor să-l prindă. Altfel, deși rămâne în aria preocupărilor sale tipice, Șoimul ia parte, cu destul aplomb, la comploturile împotriva acestei nobile ființe, ticluiește planuri pentru a-l captura pe inamicul stăpânului său. Calitățile native dând greș, el recurge la viclenie, la tertipuri care tradițional nu îl definesc. Într-un rând, pare a nu avea pic de reținere atunci când sesizează înșelăciunea, incorectitudinea, lipsa de fair play: "Bine că noi lucrurile la
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Șoimul se trezește la realitate și are revelația (cuvântul nu este forțat) că nimic nu justifică profunda incorectitudine și lipsa de caracter, ticăloșia pe care era pe cale să le folosească împotriva unui nedreptățit care, la urma urmelor, nici măcar nu era inamicul său personal: "Șoimul, chipul înșelăciunii ce făcea și mărimea fărălegii ce isprăviia de a doa oară socotind și răzehitind, așijderea dreaptă și curată inima Inorogului vădzind, gândul într-alt chip începu a i să pleca (că ce răutate nu abate
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Cantemir o induce cititorului se limpezește: noblețea este o chestiune de comportament, de valori asumate, de principii trainice netrădate. După acest moment revelator, Șoimul devine, spuneam, un cu totul alt personaj. Descoperă sensul dreptății, își asumă riscul de a deveni inamicul temutului Corb doar de dragul adevărului; are curajul de a-și asuma propriile decizii și redevine pasărea lipsită de teamă, pe care o descriu majoritatea cărturarilor medievali. Ce îl face, așadar, pe Șoim să se transforme, deodată, într-un aliat al
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
la mijloacele specifice lumii corupte din care provine, la sforării, jocuri de culise, intrigi, ci unul care are o încredere oarbă în forța de a se impune a adevărului; el afirmă, oricui, direct, că dreptatea se află de partea fostului inamic, fără a reuși, doar prin asta, să își câștige foștii supuși de partea sa. Între personajele Istoriei ieroglifice, Șoimul este printre puținii care își descoperă conștiința. Dar, după ce o face, nimic nu mai contează pentru el în afara dreptății. Îi închide
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
rol. În majoritatea reprezentărilor medievale, el face parte, alături de maimuță, urs, dragon, șarpe, porc, leopard, corb etc. din "bestiarul infernal".15 După cum sintetizează un dicționar al animalelor din bestiarele medievale, "acest nenorocos liliac este clasat printre operele nopții, deci ca inamic al darului lui Dumnezeu care este lumina și afectat de o conotație preponderent negativă"16. Pe de o parte, el respinge și este respins de lumină, preferând protecția întunericului; or, într-un Ev Mediu permanent terorizat de imaginile gotice ale
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
sfat puțină și mică fiind"12. Dar, așa lipsită de agresiune cum este percepută, această jiganie poate oricând da totul peste cap întrucât nu este ponderat, îi lipsește diplomația onctuoasă a parvenitului și rostește, fățiș, apăsat, adevărul gol-goluț. Or, marele inamic al Corbului și al planurilor sale este chiar adevărul. De unde până unde i-o fi venit lui Cantemir ideea de a-l înfățișa pe Maxut serdarul, capuchehaia sa și a lui Antioh, sub masca unei jivine care, de regulă, nu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
își stăpânește instinctul și se transformă într-o ființă perfect rațională. Pe de altă parte, dacă citim cu atenție întregul episod, ne dăm seama că ambele personaje interpretează o partitură al cărei final îl cam bănuiesc: Inorogul își avertizează direct inamicul: "bine cunosc că nici trupul mieu de stomahul tău a să mistui, nici cornul mieu de gâtlejul tău a să înghiți poate"25. Crocodilul știe și el prea bine acest lucru. L-a știut, de altfel, de la bun început, așa că
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
bun, alteori pentru ceva rău, prin analogie. Un astfel de caz este și că leul îl semnifică pe Cristos, unde se spune "a învins leul din tribul lui Iuda" (Apc 5.5), îl semnifică și pe diavol, unde este scris "inamicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu ce rage căutând pe cine să sfâșie". (I Pt 5.8) Tot astfel, șarpele este pus în bine: "înțelepți ca șerpii" (Mt 10.16), iar în rău: "șarpele a înșelat-o pe Eva
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
bun, alteori pentru ceva rău, prin analogie. Un astfel de caz este și că leul îl semnifică pe Cristos, unde se spune "a învins leul din tribul lui Iuda" (Apc 5.5), îl semnifică și pe diavol, unde este scris "inamicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu ce rage căutând pe cine să sfâșie". (I Pt 5.8) Tot astfel, șarpele este pus în bine: "înțelepți ca șerpii" (Mt 10.16), iar în rău: "șarpele a înșelat-o pe Eva
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ce va da foc la o pădure, dacă se întâmplă ca câțiva arbori fructiferi să fie consumați i se va marca mâna cu un fier roșu și va plăti dublu amenda; 7. Cel care pentru a se răzbuna pe un inamic va pune foc casei sale sau la stogul său de fân, va fi ars de viu; 8. Dacă vreunui boier sau oricărui proprietar, femeia sau vreunul din copii săi va fura odată, de două ori sau de trei ori, o
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
ei vor fi pedepsiți ca hoții; 9. Acelș ce îi redus la cea din urmă extremitate, nu va fi furat decât spre a se îmbrăca și a nu muri de foame, va obține iertarea; 10. Cel ce va fura de la inamici sau de la orice alt nelegiuit va avea iertare; 11. Dacă oameni din serviciul gospodarului (Domnitorului) comit abuzuri, necăjesc pe săracii locuitori și fără știrea stăpânului lor, culpabilii vor fi pedepsiți ca și cum ar fi insultat pe gospodar; 12. Acel care insultă
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
la percepția transcendentă asupra omului. Suveranitatea poporului era sursa puterii și instanța supremă 60. Din această perspectivă, catolicii se aflau sub presiunea a două tabere: pe de-o parte, noile curente politice care negau transcendența și vedeau în Biserică un inamic de învins, deoarece avusese un rol esențial în regimul anterior; pe de alta, un sistem monarhic aflat într-un declin accelerat, care căuta în Biserică un aliat pentru a-și recăpăta puterea și autoritatea. De fapt, exista o neînțelegere cu privire la
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
semn de slăbiciune a propriei credințe și trebuia evitată, urmând exemplul reprezentanților Bisericii, care nu i-au elogiat pe cei ce au atacat credința 79. Nu puteau să fie lăudate instituțiile, societățile sau congresele care erau inițiate și organizate de către "inamicii religiei" sau care aveau statute și programe ce se opuneau în totalitate sau parțial, vreunei legi divine sau bisericești. Această interdicție nu a fost considerată suficientă 80, deși unele organizații aveau statute și programe acceptabile, însă prin modul de funcționare
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
doar dacă era dezvăluit faptul că prin scop, promovare, mod de organizare și consecințe, evenimentele în cauză erau infame și nedrepte față de Sfânta Religie și Biserică 81. Un asemenea comportament era considerat necesar, deși catolicii puteau fi catalogați astfel drept "inamici ai patriei". Nu erau detaliate "nelegiuirile deșănțate", chiar dacă cititorii le găseau în alte ziare ce și atrăgeau în acest fel un public numeros. "Ziarul catolic trebuia să fie catolic din toate punctele de vedere și deoarece era necesară evitarea oricărei
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Austria, Franța și Germania 384. În august 1916, în urma hotărârii intrării României în război de partea Antantei, Guvernul Brătianu a dispus arestarea preventivă a unui grup de preoți din arhidieceza de București, pe motiv că erau "supuși străini" și "potențiali inamici" ordin ce a dus la suspendarea forțată a apariției revistei 385. Printre cei închiși s-au numărat și protopopul Ioan Bălan și Monseniorul Auner. O consecință imediată a acestei măsuri a fost faptul că numărul trei pe anul 1916 al
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
la Roma de către Bonifaciu al VIII lea. 477 Dănuț Doboș, "Colaborarea episcopului Anton Durcovivi la revista Jugendfreund (1921-1924)", în Pro Memoria, nr. 3, București, 2004, p. 105. 478 În acel moment, Anton Durcovici se afla "internat" la Galați, în calitate de "presupus inamic", după arestarea de către Siguranță (alături de alți preoți catolici), în ziua intrării României în război. 479 D. Doboș, A. Despinescu, Episcopul Anton Durcovici. O viață închinată lui Dumnezeu și Bisericii, Editura Sapietia, Iași, 2002, p. 44. 480 Unul dintre evenimentele prezentate
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
manifestare ale diplomației, dar are și un rol important.48 Cu prilejul Conferinței NetDiplomacy (desfășurată la 6 septembrie 2001), fostul secretar de stat american, Collin Powell identifica cinci categorii de audiență: reporterii, poporul american, cele 170 de capitale ale lumii, inamicii și soldații de pe diferitele teatre de luptă, subliniind că diplomația tradițională trebuie să țină cont de telediplomație, aceasta fiind forma actuală a diplomației publice.49 Diplomația publică, consideră Collin Powell, poate fi descrisă ca fiind activitatea presei și a altor
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
Stephen Walt,579 încercând să explice de ce lumea arabă desconsidera Israelul, sugerează că această atitudine este o rezultanta a faptului că identitatea arabă împreună cu naționalismul arab sunt principalii factori care-i determina să-l perceapă drept o "amenințare și un inamic";580 în revers, lumea arabă consideră Israelul un "dușman al tuturor", "periculos de agresiv și expansionist", care urmărește să obțină "hegemonia regională în timp ce pretinde că lupta pentru pace".581 Israelul este perceput, de asemenea, ca un stat care sub pretextul
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]