4,886 matches
-
văd. Marcos e îngrozit (II, p. 62), chiar încremenit (II, p. 66) de reverberațiile prezentului pe care îl califică drept scârbos (II, p. 62). În fața aceluiași spectacol, Pythia se arată absentă (II, p. 60), complet detașată, nemulțumită (II, p. 61), ironică și tristă (II, p. 62), plictisită, oarecum jenată (II, p. 63), nervoasă (II, p. 65), nu prea convinsă (II, p. 66). În schimb, Oedip privește avalanșa imaginilor uluit, fascinat (II, p. 60), îngrijorat și, în același timp, amuzat, alarmat (II
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
schimbă adeseori datele și caută să le reinterpreteze în funcție de optica și sensibilitatea publicului contemporan. Uneori, ei arată nostalgia sacrului, a echilibrului și a valorilor stabile exprimate în teatrul antic transferându-le în domeniul etic ori estetic. Alteori, prevalează, dimpotrivă, detașarea ironică și răsturnarea sensurilor originare prin recursul la anacronism și la limbajul cotidian care anulează atitudinea eroică. Orice modificări ar impune modelului clasic, autorii în cauză au aceeași disponibilitate de a explora o lume apusă. Prezent în mai multe literaturi, fenomenul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cucerit sincer de interpretarea învățătorului, când a tăcut vioara. "Ești un artist, Nicolae, nu un simplu amator." Învățătorul roși de plăcere, dar își ascunse emoția culcându-și în cutie vioara. Simțind că locotenentul slăbise frâul, calul scoase un nechezat aproape ironic: n-ați vrea să mă duc și să vă las să faceți muzică liniștiți? Filip îi dădu două palme ușoare pe grumaz: Ia mai taci, bătrâne, pe lumea asta nu există doar marșuri militare." Porniră pe drumul de întoarcere. "Ascultă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mere foarte frumoase în după-masa asta, nu vrei?" Vocea lui, pe care și-o voia normală, sună teribil de fals, își dădu și el seama, și tuși ușor ca să-și recapete sângele rece. Tusea sună și mai fals. O scânteie ironică luci în ochii Nastiei. S-a prefăcut că nu observă și ieși ca să se întoarcă cu un coș mare. "Era un țărănuș care dârdâia pe marginea drumului, în ploaie, i-am cumpărat toată marfa, cu coș cu tot. Uită-te
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
se opreau ca să le admonesteze pe cele mici, care, prinse de joacă, li se încurcau printre picioare. Gabriela nu avea poftă să se închidă într-o clasă, afară era prea frumos, dar, ducându-se să se plimbe singură, risca privirile ironice, ba chiar și zeflemelile colegelor ei. Mai rău decât "nouă", era o intrusă. Spiritul casei, cu regulile lui nescrise și întorsăturile lui de frază, îi lipseau, iar franceza ei nu era fluidă. Majoritatea elevelor se exersau în asta din grădiniță
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
putem defini, structural și esențial, nu neapărat prin influențe, cât prin confluențe spirituale favorabile nouă. Iată o temă de luat în seamă. Ceea ce și urmează. Frenetic, grăbit și reflexiv, criticul de artă stă la aceeași masă, față în față cu ironicul, ludicul și metaforicul regizor, două "figuri" ale Cetății, invitate de mine sub acoperișul Pavilionului. Nu pot risca un pronostic privitor la evoluția dialogului, dar nonconformismul, spovedania, modernitatea punctelor de vedere, "gâlceava" provocată și încă altele sigur vor face deliciul întâlnirii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
unora dintre versificatorii de azi nu le place Eminescu. Este de vină Eminescu? 15 Încurcate pot fi și căile destinului, mai ales atunci când reflectăm natura binelui și a răului. Iată o idee care ne-a fost transmisă de un fantasy ironic și parodic al unui scriitor cu spirit ludic și al cărui nume este greu de pronunțat. El descoperă "caracterele irepresibile" ale unor necuvântătoare. Gâștele sunt înțelepte, câinele e cu sufletul de aur, cu auzul fin și nas infailibil, delfinul este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Post Weekly și am remarcat un titlu care o descria pe Dee Dee Myers, membră a administrației Clinton, ca pe "secretarul de presă postmodern", iar lectura articolului sugera că ea este "postmodernă" pentru că ridică din sprîncene și are un mod ironic de a vorbi. Newsweek a publicat un articol despre Bill Clinton, "Președintele postmodern", fără a analiza în vreun fel ce anume caracteristică a sa îl face postmodern: termenul era așadar folosit ca o vocabulă sonoră menită a capta atenția (10
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
stereotipurilor tradiționale și interschimbul și amestecul lor în noi sexe ale viitorului care, se presupune, vor fi nu binare ci multiple. A existat dintotdeauna un amestec de ironie și satiră în creația Madonei încă de la început; concertele sale deveneau din ce în ce mai ironice 14, așa cum este cazul dramatizării experienței sale de viață căpătate pe șoselele Americii din filmul Truth or Dare. Interpretarea cîntecului "Material Girl" din turneul "Blonde Ambition", de exemplu, este pur și simplu ironie; Madona, împreună cu alte două interprete, apar șezînd
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
ritmul, mai ales în spațiul orașelor; în aceste momente, tot ce vede capătă o semnificație, totul devine semn. Dansatorii de break, unduindu-se și răsucindu-se, reprezintă pentru el o tentativă de a-și fora gropi în pămînt, "afișînd poza ironică, indolentă a morților"; joggingul atît de îndrăgit de californieni este "ca atîtea alte lucruri... o formă de servitute voluntară"; "ochii zîmbitori" ai vedetelor de la Irvine trădează de fapt o "bestie feroce, crudă, urmărindu-ne într-un fel terifiant"; televizoarele lăsate
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
trec pe cântar. (...) Ai 48 de kilograme... treci să te măsurăm!... ai 168 de centimetri... Da... Acum să-ți luăm sânge: întinde brațul pe marginea rezemătorii! Ce-i drept, cunoșteam tot acest ,,ritual’’ dar nu aveam nici un chef de comentarii...ironice ori de alt fel, deși fierbeam în sucul propriului orgoliu lezat. Așteptam scânteia prielnică revoltei, focul însă îmi mistuia întreaga ființă. Mi-am scos tacticos propria batistă, una albastră și șifonată, din buzunarul pantalonului albastru și mi-am așezat-o
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
lezat. Așteptam scânteia prielnică revoltei, focul însă îmi mistuia întreaga ființă. Mi-am scos tacticos propria batistă, una albastră și șifonată, din buzunarul pantalonului albastru și mi-am așezat-o în dreptul gurii și nasului.( Trebuia să avertizez, într-un fel ironic, lipsa măștilor de protecție antimicrobiană! Asta era scânteia...). Făceam asta pentru a mă proteja, de nimic, de tânăra brunetă din fața mea. Asistenta încerca fără succes să umple prima seringă vacuum. Priveam atent când la locul unde înfigea acul când la
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
se privesc așa. Răspunsul Verei nu se lasă așteptat a venit abrupt, precum o avalanșă stârnită de ecoul unei vorbe nestăpânită la timp. * * * ,,Atât mai trebuia...să le strici aparatele...! Nu are sens...nu au ei aparate pentru tine!’’ Replică ironică, tăioasă, acidă, lovind exact la țintă. Mariana a început o conversație cu Vera (conversație la care nu mă așteptam): Doamna Vera, lăsați că...Virgil mi a spus că dumneavoastră sunteți cea mai bună prietenă a lui...dintre asistente... Sunteți singura
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
cu lecturi întinse și favorizat de intuiții estetice ce-i nutresc diagnozele privitoare la calitatea pieselor și a operelor scenice, el are capacitatea, probată, de a oferi realităților conspectate o oglindă reală. Adică nedeformantă. Lucidă. Uneori cu reflexe joviale, ori ironice (nimerite) sau cu maliții (de diferite calibre) ce fac priveliștea atrăgătoare, chiar și pentru cei care n-au cunoscut direct peisajul evocat de autor..." < „Măștile...", p. 5-6/>. T. Pracsiu, criticul, analizează fenomenul în discuție plecând de la repertoriu, consemnând calitatea operelor
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
alte lucruri: de exemplu că m-a căutat prin Valentin Ciucă în acest sens, acesta din urmă contrazicînd această ipoteză. Ciucă e directorul Muzeului de artă din P. Neamț și prieten bun cu Ulici. I-am scris o scrisoare puțin ironică pentru că lipsa de bun-simț poate fi ușor impostură. În cultură, mă refer. Mie nu-mi plac astuțioșii care proliferează duplicitatea. M-a deranjat atitudinea lui Ulici pentru că e un om pe care mă obișnuisem să-l stimez, cu toate crizele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Constructorii goticului" de Jean Gimpel (alt drum spre Renaștere fascinația mea!). Am mai și scris, deși-s obosit. Îmi propun de fiecare dată să nu mă mai plîng. Și iar nu mă țin de cuvînt ceea ce contrazice gîndul tău frumos ironic "înțeleptule"! Băieții mi-au spus de revederea voastră din zori. Mă bucur și de ziua pe Ceahlău! Da, poate că trebuia să merg și eu cu voi, oricum doream asta dar neducerea la școală în acea zi ar fi îmbulzit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
T., de ziua ei pe 27 februarie. Am cumpărat și toate revistele literare din ultima vreme la care nu-s abonat. În ORIZONT nr. 6 din 10 februarie, Mircea Mihăieș scrie (nu rău!) despre tine, numindu-te "lider al seriozității ironice". Spune-mi dacă ai prins acel număr! Dacă nu, ți-l trimit eu. Am citit și-n "Convorbiri..." cronica lui Val Condurache și m-am bucurat sincer pentru tine! Am trăit toți acești ani bucurîndu-ne sincer pentru tot ceea ce era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
de piatră ai unei statui. Celălalt tocmai sosise și se ostenea cu ajutorul unui slujitor mai vârstnic să coboare de pe un asin frumos, bine hrănit și Împodobit ca și stăpânul lui. Când reuși să atingă pământul cu tălpile, sub privirile ușor ironice ale cavalerului, cioplitorul putu vedea că era un cleric rotofei, scund și jo vial. Rasa lui, dintr-o stofă scumpă, ascundea cu greu rotun jimile unui trup bine hrănit. O cruce de aur, bogat Împodobită cu safire, strălucea pe pieptul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
neagră, iar celălalt Îi sclipea Întunecat. — Fiecare lucru la timpul lui răspunse Hugo Învelindu-se Într-o pelerină groasă. Așteptăm unde trebuie să aș tep tăm, la marginea pădurii din preajma mânăstirii. Avem acolo un oaspete de Întâmpinat. — Aha, continuă celălalt ironic, deci n-are rost să-i mai ostenim pe bieții călugări. Vezi că pricepi până și tu? Hugo râse scurt, mai căscă o dată și adormi. Așadar, aș teptau pe cineva, Își făcu socoteala Simeon. și se fereau să fie văzuți
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
străzi/povestiri care să umple golurile lăsate de alte întâmplări, finalizând încet-încet jocul de puzzle care se dovedește a fi întreaga carte. Din când în când inspirația îmi dictează poeme care se adaugă volumului intitulat Fericirea; poemul omonim dezvăluie conotația ironică a substantivului. A.B.Unde vă simțiți cel mai bine (casă, stradă, loc, oraș, țară)? Dacă ați lua viața de la capăt, ce ați dori să faceți? La Paris, la Praga, la Lubljana, la Bled, dar și la mine acasă. Nu știu ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
scene la care poți să mori de rîs dacă le privești din unghiul potrivit. Încerc să le redau în ce au ele mai hazliu pentru spectator. Personajele sînt adeseori serioase, doar privite din afară sînt comice. Alteori sînt ele însele ironice cu alții care nu-și dau seama de natura situației. Ca Richard al III-lea care e preocupat să ceară, nevinovat, căpșuni cînd urzește moartea lui Hastings. A. B.Dar în viață? În viață, capacitatea de a face haz te
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
regrupări se proiectează pe fundalul febril al epocii actuale. Înzestratul poet basarabean Emilian Galaicu-Păun vorbește pasional de Poezie după poezie, făcând elogiul postmodernității. Iată-l demonstrând că în literatura noastră primează astăzi generația postmodernă; de unde: "conștiința parodică a textului, conștiința ironică a realului, asumarea corporalității umane, asumarea culturală a civilizațiilor postindustriale, însușirea formelor panligvistice și transliterare ale neoavangardismului Europei anilor '60-'70, luciditatea elaborării textuale, enciclopedismul, eclesionismul, conștiința critică, antimimesisul, democratizarea discursului, ludicul, textul (cu toate derivațiile posibile, de la "pretext", "context
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
studiilor religioase, avem o galerie de portrete ale unor personaje de primă importanță în câmpul istoriei religiilor, care cu greu își găsește vreo paralelă în recenziile pretențioase, în necrologurile oficiale, în dicționarele biografice. Amândoi au un gust formidabil pentru înțepătura ironică și demistificatoare (nu întâmplător, în adolescență, și unul, și celălalt citeau cu entuziasm Stroncature ale tăiosului scriitor italian Giovanni Papini), chiar dacă cel mai caustic-feroce este, cu siguranță, suedezul Stig. În acestmic teatru al absurdului intră cu pompă și ies nu
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Dumnezeu știe ce mai voiau să afle de la ei anchetatorii -, iar justiția le-a făcut dreptate: un tribunal militar a condamnat cîteva zeci de țărani la pedepse între 15 și 25 de ani de închisoare". Și tabloul este completat amar ironic: "Balta Brăilei era un tărîm al miracolelor. Se adunaseră aici bandiți din toate provinciile țării. Lor li se alăturaseră și reprezentanți ai unor comunități din afara granițelor. Basarabeni fugiți de frica rușilor se înhămau la aceeași roabă cu macedoromâni refugiați din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Scriitorilor-filiala Iași); Atitudini literare, Ed. Cartea Românească, 1999 (nominalizată Premiul pentru eseu al Uniunii Scriitorilor din România, Premiul Uniunii Scriitorilor filiala Iași, 1999, Premiul pentru eseu al Festivalului Internațional de Poezie de la Deva, Oradea, 2000); Clipa zboară cu-n zîmbet ironic, Ed. Dyonisos, Craiova, 1999 (nominalizată Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România, Marele premiu al Festivalului internațional de poezie de la Sighetul Marmației, 1999); Dintr-o haltă părăsită, versuri, Ed. Augusta, Timișoara, 2000 (Marele premiu ASLA Oradea, 2001, nominalizat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]