4,453 matches
-
mitologiilor,care este și tema centrală a Noului Testament: omul ar trebui să se ridice după această cădere banală. El ar trebui să se ridice, să se redreseze, ceea ce reprezintă simbolic "renașterea" elanului. Omul ar trebui să-și revină din ispita adamică să renască din "moartea elanului animant" în timpul vieții ,nu după moarte. Scopul descifrării simbolicului este eliminarea oricărei speculații metafizice. Moartea trupească aparține sferei misterului impenetrabil în egală măsură în cadul gîndirii simbolice și în cel al gîndirii conceptuale, fie
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a naturii umane; omul "divinizat" simbolic, "omul-dumnezeu". El "coboară din Cer", adică își părăsește concentrarea solitară, renunță la contemplarea supraconștientă (Cerul), la plenitudinea grație căreia ar putea să-și fie suficient lui însuși și se dedică celorlalți oameni rămași pradă ispitei demoniace. Eroul se dedică lumii aparente și suferinței acesteia, greșelilor și tenebrelor ei. El ia asupra lui toată suferința, toată spaima existentă în lume, suportă și poartă în el întreaga ei vină. Întreaga suferință prin care lumea pradă demonului ar
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
vieții lui pe pămînt, să renască din slăbiciunea naturii umane simbolizată de păcatul adamic: să-și revină din acest regres, să se redreseze. Iisus omul real a fost el însuși supus tentației de către diavol, ceea ce este atestat simbolic de mitul ispitei din evanghelia după Ioan. Lepădarea sa de ispita adamică este reprezentată simbolic de botezul în Iordan. Acest simbol al purificării este conform semnificației lui subiacente -identic cu simbolul "încarnării Cuvîntului". Identitatea este atestată simbolic: Cuvîntul, cea de a doua persoană
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
naturii umane simbolizată de păcatul adamic: să-și revină din acest regres, să se redreseze. Iisus omul real a fost el însuși supus tentației de către diavol, ceea ce este atestat simbolic de mitul ispitei din evanghelia după Ioan. Lepădarea sa de ispita adamică este reprezentată simbolic de botezul în Iordan. Acest simbol al purificării este conform semnificației lui subiacente -identic cu simbolul "încarnării Cuvîntului". Identitatea este atestată simbolic: Cuvîntul, cea de a doua persoană, sau -ceea ce este același lucru spiritualizarea sublimantă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
semnificativ. El indică foarte clar că nu este vorba despre moartea trupului și despre învierea după moarte a lui Iisus, ci despre moartea sufletului a nenumărați oameni, dintre care numai Iisus chiar dacă era "fiul Omului" a fost capabil să învingă ispita adamică. Iată de ce, scriindu-le celor pe care i-a convertit, apostolul se referă la exemplul omului unic. Iar pentru a explica cel mai bine adevărul etern, sensul mesajului de mîntuire, el le spune: Versetul VI/ 13: "... DAȚI-VĂ PE
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
astădi acest stabiliment s-a administrat de mine în privat fără amestecul statului sau a oricărei autorități, ci numai cu concursul a doui membri pe cari eu însumi îi alegeam spre a constitui un comitetu din trei, ei fiind no ispita de mai mulți ani mi-a dovedit că acestu modu de administrație privată au datu rezultatele cele mai mulțămitoare, apoiu nestrămutata mea voință este ca și pe viitor tot de asemenea să se administreze acest spital de către un comitet de
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
mai mare dintre frați” respectarea unei reguli nescrise de succesiune a puterii familiale, supunerea la regulile tradiției; r. 16: „sărută mâna tătâne-său” exprimarea respectului pentru părinte ca un ritual străbun de primire a binecuvântării; nerespectat, acesta atrage după sine ispitele; r. 19: „vrând să-l ispitească " testarea calităților fiului de către părinte, privită nu atât ca o neîncredere în forțele sale, ci ca o asigurare a tăriei caracterului său; p. 80, r. 1 2: „nu-mi trebuie nici împărăție, nici nimica
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
viciile preoților, dar și la problemele aduse în discuție, sărăcia și mahmureala; p. 41, r. 23 24 : „vai de cel ce se smintește, dar mai vai de cel prin care vine sminteala” - reluarea ideii biblice care arată că dând curs ispitei ești vinovat, dar o vină mai mare are cel care mijlocește ispitirea. CINCI PÂINI (Anecdotă) p. 42, r. 8 9 : „Pun să mănânce împreună, ca să aibă mai mare poftă de mâncare” însoțirea, chiar și la masă, dă o satisfacție sporită
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
de persecuție, dușmanii situându-se în exterior sau în interior. În această ultimă perspectivă este reprezentarea vinovăției care îl macină pe subiect, a conștiinței sale vinovate, a gândurilor percepute ca impure și diabolice. Diavolul simbolizează și pericolul de a ceda ispitei. Este posibil ca cel ce visează să se simtă în același timp atras de ceva sau de cineva, simțind într-o oarecare măsură riscul la care este expus. Visul pune accentul pe neîncrederea resimțită cu privire la seducția exercitată de o persoană
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
pasaje din Scriptură, spune el, sînt de necrezut datorită imposibilității fizice - de așa natură sînt cele care vorbesc despre diminea- ță și seară înainte de crearea soarelui, povestea căderii și urcarea Mîntuitorului de către diavol pe un munte foarte înalt în momentul ispitei. Altele presupun imposi- bilități morale, și sigur că datorită acestor idei, lucrarea lui a fost distrusă. Metoda alegoriei practicată de Filon în interpretarea Scripturii a fost preluată de Clement și Origene pe care au introdus-o în tradiția creștină considerînd
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
porți către Pămînt; una pe care scoborau pe pământ sufletele care se lăsau amăgite de formele și farmecele materiei; a doua este aceea pe unde sufletele se urcă la cer, lăcașul lor de început, după ce au încercat pe pământ toate ispitele vieții, transformările și chiar pedepsele ce aveau să le suporte din cauza greșelilor originare. Parcă prea aduce a iz creștin hoțomanilor, dar deloc a iudeo-creștinism pentru că în Tora și Talmud asemenea vorbe de duh nicicînd nu se aud! Povestioara este asemănătoare
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
și prisosuri"; "soitar obraznic [...], băiat deștept [...], băiat bun"; "giolar, rișcar, slujnicar"; "frumusețe răsăriteană [...], albă și mată"; "cu fața aprinsă [...], înfoiată și înzorzonată"; "floare neagră de tropice, plină de otravă și de miere"; "Eva, străina, dușmana neîmpăcată și veșnică, împrăștietoare de ispită și de moarte..." PROBA TIMPULUI Aprecierea lui Ibrăileanu conform căreia Eminescu ar fi apărut ca un meteor din alte lumi în sărmana noastră literatură are și mai multă valabilitate dacă este proiectată asupra lui Caragiale; filiațiile pe care le-am
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
E suficient să vedem apelurile lui George W. Bush la cruciadă contra „Axei Răului”, pentru a înțelege că nu e simplu să reconciliezi această viziune cu gândirea și practica politică modernă. „Puterea pastorală”, ne-a reamintit Foucault, e o permanentă ispită a oricărei elite. Dar putem oare s-o mai acceptăm astăzi? Nu am risca astfel să dăm înapoi ceasul istoriei cu câteva secole, anulând în consecință imperativul categoric al modernității politice, statul neutru? Robert Bellah însuși l-a criticat pe
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
discursul intelectual-academic. Termenul nu s-a impus încă în franceza din Franța, unde communautarisme e folosit peiorativ în presa de mare circulație, pentru a desemna „derapajele comunitare”, „balcanizarea”, extrema dreaptă, antisemitismul (dar și extrema stângă), fundamentalismul islamic; sunt frecvente demascările „ispitei comunitare”, lucru firesc într-o cultură politică edificată pe referințe iacobine și în care l’idée républicaine, liberalismul francez, respinge net orice formă de antistatism sau orice aparentă resurecție a unor referințe și fantasme regresive, cum ar fi punerea în
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
poate cei mai mari au fost Leon cel Mare, Grigorie cel Mare, Nicolae cel Mare: luceferi ai Bisericii Una și Universală” Și toate acestea ca urmare a daniilor lui Carol Magnul, spre care s-au repezit prinții italieni urmăriți de ispita teritoriilor și bogățiilor, ceea ce l-a făcut pe Josephe de Maistre să spună „acești seniori pătimași n-au fost în realitate adevărați Papi”. Aceeași atitudine s-a resimțit și la nivelul episcopatelor unde, de pildă, contele Herbert de Vermondois instalează
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
esențial: Coposu și partidul pe care l-a condus au jucat un rol decisiv în eșecul programului de subvertire a pluripartidismului pe care Ion Iliescu îl punea la cale în decembrie 1989. Fără fermitatea intransigentă a liderului PNȚCD, capcanele și ispitele unei participări strict simbolice și decorative a partidelor istorice la spectacolul unei puteri efectiv exercitate de FSN nu ar fi putut să fie evitate. De partea liberalilor, inițiatorii reconstruirii PNL erau de asemenea vechi militanți, cândva ai Tineretului Liberal din
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
premodernă, tentația naționalistă își revendică tributul în afirmații precum "România Mare, visul de o mie de ani al tuturor Românilor, era înfăptuită" (Tafrali, 1935, p. 424). Întreaga literatură didactică a interbelicului se zbate pentru a acomoda această tensiune inconciliabilă între ispita naționalismului angajat și constrângerea detașării critice. Soluția de compromis la care se ajunge este un adevăr relativ național controlat parțial de evidențe empirice și rigori inferențiale. În climatul spiritual dominat de un ortodoxism intransigent, unitatea sufletească a românilor a fost
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
este cântată, în partitura istoriografică, nu doar în gama specifică manualelor de istorie de către naționaliștii cu o propensiune cognitiv-emotivă în acest sens, ci și de către cei ce clamau înlocuirea lirismului tragic cu sobrietatea analitică. Astfel, spre exemplu, cedează în fața acestei ispite patetice Ion Ursu - legatarul lui Dimitrie Onciul la catedra de Istorie a Românilor de la Universitatea din București. După ce își încheie lecția inaugurativă cu declarația de intenție de a "nu denatura adevărul din interes estetic sau patriotic", lecția secundă este deschisă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
evocativ La Patrie en danger). Desfacerea "cutiei negre" pentru a pune în lumină obscurele procese ce se petrec înăuntrul minții subiecților care au suferit experiența liminală a apostaziei politice nu face obiectul analizei de față. Oricât de tentantă ar fi ispita intelectuală de înțelegere a mecanismelor psiho-sociale ce dau naștere unor astfel de prefaceri totale ale sistemelor de credințe, ne declinăm orice competență în materie de psihologia convertirii. Drept care ne vom mărgini la a continua pe linia explorării imaginarului politic, redând
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Adam l-a scos din rai afară,/ Când o ducea-n huzur așa de bine...” 62, făcând astfel din femeie cauza, iar din bărbat victima căderii. și angelica eroină chauceriană Constanța pune căderea omenirii pe seama intervenției feminine: „știut e că ispita femeiască/ L-a osândit pe om odinioară”63. Spre deosebire de Eva, care propovăduiește nesupunerea în fața poruncii divine, Fecioara Maria acceptă cu smerenie rolul pe care i-l conferă Dumnezeu. Eva uzurpă cuvintele și puterea, Fecioara Maria se supune voinței și poruncii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
indispensabil al femeii în viața bărbatului, relatând o istorisire ce subliniază, o dată în plus, atracția pe care sexul frumos o exercită instinctiv și ineluctabil: un călugăr, Filippo Balducci, trăiește în mănăstire alături de fiul său, pe care l-a izolat de ispitele lumii, tânărul necunoscând aproape nimic din realitățile înconjurătoare. Dar o vizită în oraș îi pune în față imaginea unor femei. Întrebându-și tatăl ce reprezintă acele creaturi minunate, primește un răspuns șocant, că ar fi „gâște”, bătrânul crezând că schimbarea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
întrebarea firească de ce aceste femei, care reprezintă virtuți creștine, spun povestiri despre iubiri adulterine. „Nimfele lui Giovanni Boccaccio nu sunt deloc sfinte fecioare ascetice medievale, ci, dimpotrivă, niște tinere vesele, vioaie, care încearcă, cu toate mijloacele să-i poarte spre ispită pe tinerii păstori florentini. Această narațiune, care caută să se găsească sub semnul mântuirii, al salvării sufletului, zugrăvește, într-o manieră foarte senzuală, foarte concretă, dragostea adevărată, dragostea naturală, freamătul plenar al simțurilor.”611 Din nou modelul pozitiv decade din
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
viziunea naratorului au avut o moarte tragică și nedreaptă deoarece „iubirea este un păcat al tinereții, dar nu detestabil pentru cei care nu sunt căsătoriți; și iubirea lor putea să se finalizeze în căsătorie” (XIII,12). Pasiunea trupească devine o ispită a tinereții, trebuie tolerată, deoarece natura este cea care stimulează spre procreare și, de aceea, este acceptată, mai ales dacă duce la o dragoste onestă sau la mariaj. În toate celelalte cazuri naratorul boccaccesc se dovedește mult mai intransigent din
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nu poate lipsi, ea este prezentă chiar în discursul Prudenției, care încearcă să vadă în cele întâmplate semne ale divinității, explicându-i lui Melibeus evenimentele ca și cum ar fi fost o pildă: cei trei dușmani, în viziunea femeii, ar reprezenta trei ispite - a lumii, a cărnii și a diavolului, iar cele cinci răni ale Sofiei nu pot întruchipa decât cele cinci simțuri ale bărbatului, care au fost rănite, deoarece el s a îndepărtat de creștinism, preferând o cinstire a zeilor războinici. Încercarea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
femeile îndurerate vrând-nevrând atrag atenția asupra lor, scutierul Aurel se îndrăgostește de cea rămasă singură, și, în cel mai autentic mod cavaleresc, își mărturisește pasiunea cântând elegii, rondeluri, balade. Dorigena, fidelă soțului, nu răspunde tuturor acestor avansuri, nu dă glas ispitei de a ceda unui alt bărbat („Dar jur pe Dătătorul meu de viață/ Că nu voi fi necredincioasă soață/ Cu fapta sau cuvântul niciodată,/ Ci-a lui voi fi, de care sunt legată”822), dar acceptă supunerea înflăcăratului pretendent unei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]