5,860 matches
-
scurt telefon înțepat în ziua de Crăciun, nu mai avusesem nici un contact cu Judy și cu copiii în ultimele două săptămâni și tot amânam să iau legătura cu ei de frică să nu clatin bărcuța instabilă a fericirii pe care izbutisem cumva s-o țin pe linia de plutire de când plecasem. Al naibii de egoist din partea mea, desigur, dar jur că eram sincer convins că în vremea aceea le e mai bine fără mine și că, de fapt, Judy și cu mine nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Bucuria lui când personajul trece prin zidurile Închisorii, fugind peste pasarela căii ferate, și se pierde În fumul locomotivei cu abur. Apoi, cuvântul SFÂRȘIT, ENDE, KONEȚ, KRAJ, THE END... de zece ori, de o sută de ori, el, evadatul, va izbuti cu migală să scape din fortăreață și va trece prin fumul locomotivei peste pasarelă, de zece ori, de o mie de ori, pentru eternitate, cuvântul SFÂRȘIT. Prima dată În viața lui, singur, la circ. Un urlet Îngrozitor. Zgomotul Înfundat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Un, doi, trei, și! Leșeasca! Ce viață splendidă! În regiunea Caucazul de Nord s-a terminat forarea unui puț la o adâncime de 3385 de metri. Forarea s-a executat cu ajutorul turboburului. Cu tot caracterul complex al lucrărilor cercetătorii au izbutit să descopere stratul petrolifer. TU ești În recreația mare. Georgescu, fiul măcelarului, Îți dă o mușcătură din chifla lui cu salam Torpedo și tu Îi dai o mușcătură din chifla ta cu halva. Rădulescu Cornel mănâncă singur o gutuie. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
spuse pardon, apoi Începu să morfolească măruntaiele motocicletei, privind din când În când la casa strâmbă de sub crengile oțetarilor, care stăteau gata să-i apuce cu cioturile lor acoperișul de tablă, Îmbolnăvită de rugină. Ce să-i faci bietului om? Izbuti doar să-i spună tăios: „Știu că te cheamă Sachelarie și lumea Îți spune Mișu. Am locuit În casa asta acum treizeci de ani! L-am cunoscut pe Sandu, am cunoscut-o și pe madam Ursu și pe doamna Schmerler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mai tânărul Ramón Menéndez Pidal -, își văzuse respinsă o monografie amplă și extrem de solidă - cum avea să se constate, mult timp după moartea sa, cu prilejul redescoperirii manuscrisului - despre limba și contextul istoric al epopeii medievale Cantar de Mío Cid, izbutise să ocupe, abia în 1891, amintita catedră de greacă veche la Universitatea din Salamanca.) Din acel moment preocupările lui Unamuno aveau să se centreze exclusiv pe domeniul filozofico-literar (termen la drept vorbind destul de cenușiu și de inexpresiv), animat de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ridice de pe el, să se plimbe prin salon, să pălmuiască aerul din jur, să țipe, să facă trăsnăi ca la circ, să uite că există. Nici doña Ermelinda, mătușa Eugeniei, nici don Fermín, soțul ei, anarhistul teoretic și mistic, nu izbuteau să-l aducă la realitate. — Zău, don Augusto - zicea doña Ermelinda -, eu cred că cel mai bine ar fi să aștepți, nu mai poate fi mult până la venirea ei; o chem, vă vedeți și vă cunoașteți, și gata primul pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ca ea, ca unica, niciuna! niciuna! Toate acestea nu sunt decât o imitație stângace a ei, a singurei, a unicei, a dulcei mele Eugenia! A mea? Da; prin gând, prin dorință o fac a mea. El, celălalt, singurul, va putea izbuti să o posede material; dar misterioasa lumină spirituală a acelor ochi este a mea, a mea! Și oare părul acesta de aur nu reflectă și el tot o misterioasă lumină spirituală? Există oare o singură Eugenia sau sunt două, una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
fi reînceput permanent viața, ca și cum ar fi trebuit s-o recuceresc permanent. M-a acceptat ca logodnic parcă într-un atac de epilepsie, și cred că tot în alt atac mi-a spus „da“ în fața altarului. Și niciodată n-am izbutit s-o fac să-mi spună că mă iubește sau nu. Ori de câte ori i-am pus întrebarea asta, înainte și după căsătorie, totdeauna mi-a răspuns: „Asta nu-i o întrebare, e o prostie.“ Alteori spunea că verbul a iubi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
un singuratic, înțelege-mă bine, un singuratic... Or, eu le scriu ca să vindec... Nu, nu; le scriu fără niciun scop, doar pentru că mă amuză să le scriu, iar dacă-i amuză și pe eventualii cititori, mă consider răsplătit. Dar dacă izbutesc dintr-un singur foc să-l pun pe drumul vindecarii pe câte un singuratic ca tine, dublu singuratic... — Dublu? — Da, singuratea trupului și singurătatea sufletului. — Apropo, Víctore... Da, știu dinainte ce-o să-mi spui. Ai venit să te sfătuiești cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pentru că săracul de el e așa cum e, și... — Ai poate dreptate, Eugenia. Și uite, cred că am să pot aranja totul. Chiar mâine am să vorbesc cu un prieten și pesemne o să-i căutăm ceva de muncă. Și, într-adevăr, izbuti să-i găsească slujba și să facă și în așa fel, încât să fie trimis destul de departe. XXVIII Augusto avu un gest de surprindere când, într-o dimineață, Liduvina îl anunță că-l așteaptă un tânăr și se pomeni apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
e. Cel care-a fost logodnicul... — Da, destul. Și-acum al cui logodnic este? — Chiar c-ar trebui să știu prea multe. Cum voi, femeile, știți atâtea lucruri pe care nu vi le-arată nimeni... — Da, dar în schimb nu izbutim să le învățăm pe cele care ne sunt spuse. — Bine, bine, spune adevărul, Liduvina: chiar nu știi cu cine umblă acum ... individul ăla? — Nu, dar îmi închipui. — De ce? — Din ce spuneți dumneavoastră. — Bine, cheamă-l acum pe Domingo. — De ce? — Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Rosario, să o cucerească și să se-ntoarcă împreună cu ea la Eugenia ca să-i spună: „Uite-o, este a mea și nu a lui... Mauricio al tău!“ Mai erau trei zile până la nuntă. Augusto plecă îngândurat de la logodnica sa. Abia izbuti să doarmă în noaptea aceea. A doua zi de dimineață, când abia se trezise, Liduvina intră la el în cameră. — A venit o scrisoare pentru domnișorul, a fost adusă adineauri. Mi se pare că e de la domnișoara Eugenia... — Scrisoare? De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Și odată cu imaginile Eugeniei și a lui Mauricio, îi apărea în minte și cea a lui Rosario, care-l lua și ea peste picior. Și-și amintea de mama sa. Se trânti pe pat, își înfipse dinții în pernă, nu izbutea să-și spună nimic concret, monologul îi amuți, simți cum sufletul parcă i se înmuia și izbucni în plâns. Și plânse, plânse, plânse. Și gândirea i se dizolva în plânsul acela tăcut. XXX Víctor îl găsi pe Augusto prăbușit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cauză. Am murit. Augusto Pérez — De îndată ce voi muri o trimiți, da? Cum vreți dumneavoastră - răspunse valetul ca să nu mai discute cu stăpânul. Se duseră amândoi în dormitor. Bietul Augusto tremura în așa hal pe când încerca să se dezbrace, încât nu izbutea nici să-și apuce hainele ca să și le scoată. — Dezbracă-mă tu! - îi spuse lui Domingo. Da’ ce-i cu dumneavoastră, domnișorule? Parcă l-ați fi văzut pe dracu’. Sunteți alb și rece ca gheața. Vreți să chem doctorul? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
genialitate. Păi cum, tu... - am îndrăznit eu să insinuez. — Așa crezi tu, închipuindu-ți că m-ai creat ca pe o ființă fictivă. Dar așa cum ai susținut deseori că Don Quijote i s-a impus lui Cervantes și acesta n-a izbutit niciodată să-l înțeleagă pe deplin ori măcar pe Sancho, la fel susțin eu, Augusto Pérez, că tu, Miguel de Unamuno, care crezi că m-ai creat, nu mă cunoști bine... Și tu, tu te cunoști pe tine însuți? - l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
-ți improvizezi apărarea, râzi de el. Și-n orice caz, de-a lungul celor patruzeci de ani, el va fi fost sclav al planului prostiei sale și al prostiei înseși, în timp ce tu, improvizatorul, vei fi trăit. Căci chiar de va izbuti să te atace, va fi tot un prost pur... — Dar își va atinge scopul! - am exclamat eu. — Scopul? Și care îi e scopul? Ce înseamnă scop? Vai, puțină credință ai în tine! Dacă eu, pe care tu mă socotești o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
-n mine a fost modul de a vedea și dezvolta personalitățile istorice - sau fictive - într-un flux viu de contradicții, ca o serie de euri, ca un fluviu spiritual. Cu totul opus definiției date în dramaturgia tradițională unui caracter. „Nu izbutesc să vă definesc“, mi-a spus odată un teolog. Și i-am răspuns: „Norocul meu, căci dacă dumneavoastră sau altcineva ar izbuti să mă definească, ar însemna că am și murit.“ Pirandello spune: „O ființă născută din acea facultate creatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
serie de euri, ca un fluviu spiritual. Cu totul opus definiției date în dramaturgia tradițională unui caracter. „Nu izbutesc să vă definesc“, mi-a spus odată un teolog. Și i-am răspuns: „Norocul meu, căci dacă dumneavoastră sau altcineva ar izbuti să mă definească, ar însemna că am și murit.“ Pirandello spune: „O ființă născută din acea facultate creatoare ce sălășluiește în spiritul uman e menită, în mod firesc, unei vieți superioare care-i lipsește muritorului obișnuit născut din pântecele unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cea a rimanului, și să declare că se aștepta să scriu romanul facerii romanului. În sfârșit, în 1933, s-au publicat Sfântul Manuel Bueno, martir, și alte trei povestiri. Totul în prelungirea aceluiași vis nebulos. Unele din operele mele au izbutit să se vadă traduse - fără insistențe din partea mea - în cincisprezece limbi diferite - după câte știu - și anume: germană, franceză, italiană, engleză, olandeză, suedeză, daneză, rusă, poloneză, cehă, maghiară, română, iugoslavă, greacă și letonă; dar cea care a avut parte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pe care unii ar putea-o numi autocritică, mi-o va fi sugerat, cristalizându-se din ceața sa, acel don - merită din plin apelativul don - Antolín Sánchez Paparrrigópulos, despre care se dă seama în capitolul XXIII, chiar dacă eu n-am izbutit să aplic în ea tehnica riguroasă a neuitatului și profundului cercetător. Ah, de-aș fi reușit, urmărindu-i intenția, să abordez istoria acelora care, având de gând să scrie, n-au ajuns s-o facă! Genului, castei acesteia le aparțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Nu, ci de-a tuturor celor pe care i-am visat și-i visez, de cea a tuturor celor care mă visează și pe care-i visez. Căci nemurirea, ca și visul, ori e obștească, ori nu e deloc. Nu izbutesc să mi-l amintesc pe niciunul dintre cei pe care îi voi fi cunoscut cu adevărat - a-l cunoaște cu adevărat pe cineva înseamnă a-l iubi, chiar dacă ai crede că-l urăști - și care s-a dus de lângă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pretoriană spaniolă asupra guvernului Republicii Franceze ca să mă îndepărteze de frontieră, scop în care, din partea dlui Painlevé, președintele de atunci al Cabinetului francez, a venit să mă viziteze prefectul departamentului Pirineii de Jos, anume sosit de la Pau, dar fără a izbuti, cum era și de așteptat, a mă convinge să plec de-aici. Când am plecat din Paris, Cassou îmi traducea lucrarea și, după ce mi-a tradus-o și a trimis-o la Mercure, nu mi-am cerut înapoi originalul, filele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
limbă cu acest portret și cititorul va înțelege că, dacă-l includ aici, o fac pentru a-l comenta. Spune doar și Cassou că n-am scris altceva decât comentarii și, chiar dacă nu înțeleg asta prea bine și nici nu izbutesc să pricep prin ce se deosebesc de comentarii cele ce nu sunt ca atare, mă liniștesc gândindu-mă că pesemne Iliada nu-i decât un comentariu la un episod din războiul troian, iar Divina Comedie un comentariu la doctrinele escatologice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
trăiesc în celălalt sens, să-mi câștig existența scriind! Și chiar și așa... Crítica, acel curajos ziar din Buenos Aires, îmi ceruse o colaborare bine remunerată; n-am bani prea mulți, mai cu seamă trăind departe de-ai mei, dar nu izbuteam să pun tocul pe hârtie. Colaborarea cu Caras y caretas, săptămânal din Buenos Aires, mi-am suspendat-o și-o țin încă în suspensie. În Spania nu voiam și nu vreau să scriu în niciun ziar și în nicio revistă. [Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
bea din Sena, oglinda. „Oare am înnebunit? - își repeta -, dar nu, căci când cineva se întreabă dacă e nebun, atunci nu este. Și totuși...“ Se ridică, aprinse focul în șemineu și arse cartea, reîntorcându-se după aceea în pat. Și izbuti în cele din urmă să adoarmă. Pasajul la care mă gândisem pentru romanul meu, în cazul în care l-aș fi scris, și unde ar fi trebuit să-l arăt pe erou arzând cartea, îmi amintește ceea ce tocmai am citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]