4,922 matches
-
DSR ca scriitori minori. Este și cazul scriitorului Scarlat Callimachi, menționat cu principalele volume de creație, prezentat ca autor modest de poezie și teatru. Artur C. Enășescu se impune doar ca "poet minor, repetând până la saturație metaforele, devenite clișee, ale liricii noastre de început de secol"33. Tiberiu Crudu completează lista sămănătoriștilor cu o "epică destul de săracă sub raportul invenției și al expresiei"34, iar poetul Ion Dragoslav este receptat în aceeași manieră în care o făcuseră Lovinescu și Călinescu, ca
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
marele poet, urmărit îndeaproape în toate manifestările sale literare definitorii: poezie, proză, publicistică. Sunt reunite aici recenzii, articole, eseuri: Cuvinte potrivite, Cărticică de seară, Tudor Arghezi (IĂ, Ce-ai cu mine, vântule?, Cimitirul Buna-Vestire, Prozator militant, Tudor Arghezi (IIĂ, Universalitatea liricii argheziene, Statornicii, Sintaxa poeziei, Tudor Arghezi (IIIĂ, Inefabilul arghezian, Poetul, Orație la moartea lui Tudor Arghezi, Fragmentarium. O privire globală asupra întregului material exegetic și evocator indică frecventarea, neslăbită cu trecerea anilor, a operei argheziene, capacitatea de asumare a universului
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
noastre literare "tăcerea" lui Streinu în fața poeziei ilustrului său contemporan. În trei articole (Cântece de dragoste și moarte, Poezia lui Adrian Maniu, Adrian Maniu la " de aniă Vladimir Streinu conturează portretul artistic al unei personalități poetice de prim-plan a liricii noastre. Iată o exactă definire a poeziei de tinerețe: "...trăsătura cea mai de seamă a producțiunii de tinerețe o formează intervalele de luciditate ironică distribuite cu știință în cursul liric. Iar obiceiul de a întrerupe procesul firesc al simțirii cu
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
din talgere în orchestra de jazz a modernismului românesc, dar a mângâiat, în ascuns, cu un arcuș fermecat, coarde lungi de violoncel." În trei articole subtil-spirituale și superiorironice, ceea ce nu le împiedică să fie grave în substanță (Un moment al liricii noastre, publicat în "Timpul" din " noiembrie ", Versuri, în "Timpul", " decembrie ", Versuri, în "Viața românească" nr. ", "Ă, Vladimir Streinu fixează originalitatea lui Ion Minulescu în poezia românească: "d. Minulescu a mers, în splendida sa carieră, de la emoția acelui "vague à l
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
Streinu - se poate spune cu dificultate că e poet, "putem reține de la întâiul Alecsandri ca semn neîndoielnic al participării lui la fizionomia lirică a epocii un exotism îndeosebi turcovenețiano-iberic, exotism nomenclatural, topografic și onomastic..." Exotismul este nota definitorie și a liricii lui D. Bolintineanu din epoca premergătoare Junimii; I. Catina încordase "o mică liră și filantropică și revoluționară" ; Baronzi făcuse dovada "unei modernități destul de curajoase" prin amestecul de dantesc și rizibil și prin limbajul îndrăzneț, în timp ce Al. Depărățeanu era "un franțuzit
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
GUST "Gusturile se discută (deși nu se dispută)" (Luc Ferry) Despărțire fără împărțire?! Tot la Eminescu ați rămas? Nu mai este de multă vreme o noutate faptul că tot mai mulți cititori de poezie sînt într-un divorț prelungit cu lirica eminesciană. Însă trebuie să facem numaidecît o precizare: ei vor categoric despărțirea de Eminescu, dar fără vreo împărțire. Constatăm, nu fără stupoare, că ipostaza aceasta nu este singulară, căci pentru substantivul propriu din întrebarea noastră, pot fi formulate multiple variante
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Băncilă). În textul său, Nichifor Crainic descria propriile avataruri în spațiul credinței și al teologiei; alunga mai întîi acuza adusă de Eugen Lovinescu, "inventatorul maimuței imitatoare", cum că ortodoxismul său ar fi fost împrumutat de la poetul german Reiner Maria Rilke; lirica acestuia, preciza Crainic, era inspirată din mistica medievală, iar imaginea lui Dumnezeu în devenire se revendica de la protestantismul filosofic german, cu care ortodoxia nu avea nici o legătură. Crainic amintește totodată de eșecurile pe care le-a cunoscut drumul său din
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
biografia personajului acesteia (precizăm că se invocă modelul personajului-martor și anchetator) e ceea ce a interesat-o pe Mihaela Andreescu, ci și temele lirice, îndeosebi copilăria și iubirea. Tehnica folosită e a unei viziuni scenice, a omului ca spectacol, elementul comun liricii pentru copii și celei dedicate iubirii fiind "sentimentul de vacanță existențială", iar limbajul utilizat stînd sub ascultarea legităților dramaticului. Aparent facilă și exersată parcă pe același subiect, această lirică stă nu sub regula Unicului, ci a colecției. Un volum de
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
a informului. Aici opera de artă încă nu există, dar e deja prefigurată în chiar apariția preformală a unui sens care începe, dă de văzut o închegare incipientă, o zămislire abia posibilă. De aceea "unul din blazoanele de noblețe ale liricii moderne e tocmai această transcendere a realității obiective, pentru a închega, din imagini fragmentare ale realului, o suprarealitate în care elementele lumii exterioare, ca și structura lor nu se mai află în poziția firească", imaginea "se eliberează de orice servitute
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
într-o lume mult mai păcătoasa - se scuzăƒ ea - și știa precis că ,,păcatele" ei erau dublate de virtuți, așa încât n-ar fi putut fi eliminatăƒ fără a slăbi puterea acestora din urmăƒ . Eul ei lăuntric, care era de esență lirica, o urmărea pretutindeni, chiar și aici, peste hotare, dar ea ținea la profesor, căci relația lor se baza foarte mult pe empatie, pe identificarea unuia cu celălalt și tocmai de aceea erau atât de fericiți împreună. Pe de altăƒ parte
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
cenzorilor. Făcând parte din categoria caracterelor foarte arare (cum ar fi spus Eminescu), Alexandru Tăcu debutează târziu, dar convingător, cu o carte ce reprezintă un act artistic și un document istoric. Având În vedere faptul că, până mai ieri, spațiul liricii românești era asaltat de apariții editoriale În care poezia era trucata, lectorul ar fi Îndreptățit să considere cartea această o performanță. Oricum, ecoul se anunță persistent”. Volumul Începe cu un titlu care se referă la un personaj,,Codoșul” - pe care
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
neverosimila să dispariție - la numai 17 ani - cu cea a lui Nicolae Labiș. Născut la Onești, la 19 noiembrie 1969, Alexandru Malin Tăcu debutează la 9 ani În revistă ,,Cronică”. Considerat un talent precoce - și În acest caz evoluția să lirica este similară celei a poetului din Malini, cu care, coincidență fericită, se Întâlnește, iată, si In prenume - Malin -, Alexandru Malin Tăcu are parte de o moarte stranie, rămasă și azi Învăluita În mister, cu numai câtva timp Înainte de a primi
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
frumoasă Întâmplare literară: prezentarea volumelor de versuri „Călătorul profund” (postum), de Alexandru Malin Tăcu, „Flaut tenebra”, de Alexandru Tăcu Zeletin și „Corabia portugheză” de Alină Tăcu. Familia Tăcu: tatăl, fiul și fiică. Între ei, ca poeți, nici o identitate. Decât sensibilitatea lirica. Alex. Malin - un talent precoce, sesizat și cultivat Încă din primii ani de liceu În reviste ieșene, laureat al unor concursuri literare - a lăsat acest volum, la nici 18 ani Împliniți. După sfârșitul sau, În condiții suspecte, În seara de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
8, I 13, I 25, III 9), Glykera (oda I 19, I 30, I 33, III 19), Canidia (epodele 3, 5, 17, satira I 8, II 1, II 8). Decorul este și el horațian, peisajul de la Tibur fiind inspirat din lirica poetului venusin : dealurile păscute de capre amintesc oda I 17 ; crângurile cu coama deasă - oda IV 3 ; apele iuți ale râului și livezile - oda I 7 ; grădina cu mintă creață, iederă și verbină - oda IV 11 sau epistola I 16
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
7, I 10, I 14) și izolarea în natură (odele I 4, 17, II 11 ; epoda 2) la desfătările culinare (satira II 8) și elogiul vinului (odele I 37, III 28). Începutul și finalul piesei trimit la pasaje cunoscute din lirica autorului augustan citate aproape exact. În chip sugestiv, personajul Horațiu își face intrarea în scenă declamând ultima strofă a odei III 13 închinată izvorului inspirației sale poetice : „Fântână Blanduzie ! Vei deveni tu încă/ Celebră-ntre izvoare când voi cânta stejarul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
scrierea omonimă compusă de autorul latin -, fie că e pomenită grațioasa Perilla - fiica exilatului în lucrarea dramaturgului român, eleva lui în Tristele, III 7. Dincolo de înrudirea onomastică, se poate observa că primele patru acte desfășurate la Roma conțin aluzii la lirica erotică a lui Ovidiu, incriminată drept cauză oficială a izgonirii sale. Critica lui Hilarius la adresa arghirofiliei contemporanilor amintește, de pildă, de pasajul din Arta iubirii, II, 277-278 : Întâi de toate banii, virtutea după bani./ Aceasta e deviza modernilor romani (II
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
două centre principale de difuzare puțin legate unul de altul: New York și Paris. Alături de Vasarely, care după război se situează în fruntea abstractului geometric, promotorii noii avangarde pariziene se orientează în mare parte către o formă abstractă foarte spontană, numită "lirică" sau "gestică", semnele pe care artistul le face pe pînză fiind, în maniera lui Hans Hartung (venit în 1935 de la Dresda în Franța), mai mult niște amprente, urme lăsate de gesturi, decît semnele unei scrieri dirijate. Acestei tendințe îi aparține
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
Lesnea, Labiș, Fl. M. Petrescu, Dan Laurențiu, Romanescu, Ivănescu, Ursachi, urmați de o pleiadă de valoare, ademenită, cucerită, subjugată de vibrațiile liricului. Emanuela Ilie a avut inspirația să scrie "Dicționarul critic al poeziei ieșene contemporane" (2011) în care cartografiază realitatea liricii din "dulcele târg" de azi. Iașul "adăpostește mai bine de 200 de autori de cărți, subintitulate poeme, versuri, poezii sau stihuri, adăugându-i și pe cei aproape 100 de poeți a căror existență biologică a încetat, obținem nici mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
cărora s-a dedicat cu o voință demnă de invidiat, abatele Taregi (Roma) l-a inițiat în multe dintre secretele artei cuvântului, după cum frumoasa Milesi Bianca i-a cultivat sentimente dintre cele mai alese, artele și iubirea, reflectate într-o lirică plină de dramatism, cu virtuți morale inspiratoare de admirație și frumusețe. A adâncit ceea ce începuse la Lwow și Viena cultura greacă și cea latină. Descoperă într-o zi, în biblioteca Vaticanului, cu imensă bucurie, manuscrisul lui Dimitrie Cantemir "Istoria Imperiului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
mai fericit? 8 Două mici bijuterii editoriale, doi mari poeți: Baudelaire și Rimbaud, în interesanta colecție P.P.P. (Portal de Proză Poetică, la Editura ieșeană "Vasiliana '98). Charles Baudelaire (1821-1867) a fost personajul complex al lumii pariziene, cel care a revoluționat lirica franceză și europeană, Arthur Rimbaud (1854-1891), al cărui scris "infernal" a declanșat uluitoarea explozie poetică, a fost acceptat admirativ de unii, contestat de alții. Doi monștri geniali, unul se închide în sine, suferă în tăcere, bea mult, prea mult, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
misterul" acestor remarcabile versuri nu poate fi pătruns decât prin acceptarea ideii că iubirea în stările ei palpabile i-a fost poetului, în ultimii ani de viață, o alinare, o potolire a sentimentului pasional înainte de a lua drumul odihnei veșnice. Lirica senectuții lui e un fel de elegie imprevizibilă și strălucitoare care a făcut ca melancolia să capete o vibrantă stare crepusculară. Poate de aceea sonetele lui sunt atât de frumoase și poate de aceea poezia e totuna cu iubirea sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
acestea, s-ar putea face o privire critică asupra poeziei românești contemporane? Mie mi se pare extrem de interesantă o asemenea apreciere venită tot dinspre poezie, venită de la un poet care face el însuși parte dintr-un peisaj foarte variat al liricii noastre, dublat de cărturarul cu multe cunoștințe în varii domenii ale spiritului, întrezărindu-i, în același timp, o acută conștiință critică. Se vor întreba unii de ce tocmai un asemenea început de dialog cu poetul Mihai Ursachi? Cui îi mai arde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ci mai ales ceea ce singur a selectat și a consolidat în sine (bineînțeles, prin educație conform unui principiu expus încă de Confucius). Se spune că poetul nu trebuie să fie un simplu cronicar sau moralist, el trebuie să reflecte în lirica sa și să treacă prin acel catharsis, cu propriile mijloace, toată "înlănțuirea faptelor" din jur. În numele poeziei, al spiritului ei, se desfășoară o perpetuă căutare de sine, care vizează, în primul rând, armonia dintre frumos, bine și adevăr. În ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
volumul Pe valurile vieții... Poezii, Rădăuți, Editura "Septentrion", 2007, 184 p. Fructificându-și mai vechi înclinații, așternute încă din adolescență într-un "caiet tainic" cu încercări literare, reunește în cele douăsprezece secțiuni ale cărții compoziții de o mare varietate, circumscrise liricii publice, dar și unui delicat lirism individual. Elegia civică, poezia patriotică, imnul și oda, pastelul, meditația, poezia didactică se situează pe coordonatele unei conștiințe publice comune, hrănite de sensibilitatea unui "cetățean exemplar", devotat binelui public. Caracterul activ al iubirii sale
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
hrănite de sensibilitatea unui "cetățean exemplar", devotat binelui public. Caracterul activ al iubirii sale de țară, entuziasmul, atașamentul față de valori perene, apelul frecvent la virtuți înalte, precum onoarea, irump din textele incluse aici. Unele dintre acestea, construite pe teme ale liricii majore (iubirea, natura, moartea), păstrează ceva din spiritul poeziei populare: spiritul deschis al omului simplu, farmecul libertății morale, dinamismul simțirii, veselia și umorul ca stare de spirit. Vara amintirilor, S-au aurit pădurile, Spectacolul din pădure, Primăvara, Ghicitori și altele
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]