5,029 matches
-
cu 47 case 73 bărbați și 67 femei.” În muzeul Liceului vi se propune spre examinare o hartă pe care titlul e Hartă satului Lipoveni, iar jos se fac explicațiile de rigoare, în care în loc de lipoveni persistă numai glotonimul Ivanovca. Localnicii foarte greu rosteau cuvântul Ivanovca, mai usor foloseau expresia "la lipoveni". Astfel glotonimul Lipoveni s-a încetățenit. Către 1900 datorită alunecărilor de teren, sătul se mișcă mai la sud-est, dar o parte din locuitori migrează spre vest la 6 km
Lipoveni, Cimișlia () [Corola-website/Science/305808_a_307137]
-
pereți verticali, pe lungimea totală de 3 kilometri. După 200 - 300 metri de urcuș prin Cheile Oltețului, în dreapta, se deschide o poartă de dimensiuni impresionante, a cărei amenajare ne îndeamnă să intrăm. Recunoaștem numele: același Polovragi... Aflăm că, în conștiința localnicilor, se păstrează vie o credință conform căreia, liderul spiritual al geto-dacilor, Zalmoxe, ar fi locuit în . Tot aici, vracii prelucrau o plantă rară, numită povragă, polvragă, sau polovragă, întrebuințată în popor ca remediu împotriva bolilor. Este posibil ca denumirea localității
Peștera Polovragi () [Corola-website/Science/305857_a_307186]
-
totodată, necesitatea opririi vizitării începând cu porțiunea inaccesibilă publicului larg. Primul sector al galeriei (aproximativ 400 m de la intrare) prezintă o încărcătură emoțională de excepție deoarece, fiind cea mai accesibilă porțiune, a fost de-a lungul timpului un refugiu al localnicilor: daci, vraci, călugări, fiecare având marcat cel puțin câte un simbol distinct. Astfel, Scaunului lui Zalmoxe îi corespunde la suprafață, după cca. 350 metri copertă de roci, fosta cetate dacică „Cetățuia”, cuptoarelor de ardere a plantei polvraga le corespunde rădăcina
Peștera Polovragi () [Corola-website/Science/305857_a_307186]
-
700 de oameni să captureze muniția care era depozitată de miliția coloniala la Concord în Massachusetts.Cand coloniștii și-au dat seama că urma ceva să se întâmple, mai mulți călăreți, printre care și Paul Revere, i-au alertat pe localnici.Cant trupele britanice au intrat în Lexington în următoarea dimineață au fost întâmpinate de 77 de membri ai miliției locale.A fost un schimb de focuri și mai mulți localnici au fost ucisi.Trupele britanice și-au continuat marșul către
Războiul de Independență al Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/305878_a_307207]
-
călăreți, printre care și Paul Revere, i-au alertat pe localnici.Cant trupele britanice au intrat în Lexington în următoarea dimineață au fost întâmpinate de 77 de membri ai miliției locale.A fost un schimb de focuri și mai mulți localnici au fost ucisi.Trupele britanice și-au continuat marșul către Concord, unde au fost învinse de 500 de militieni.Britanicii au fost obligați să se retragă în Boston și au fost atacați de mii de membri al milițiilor coloniale pe
Războiul de Independență al Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/305878_a_307207]
-
și profesorului de fizică și matematică Alexandru Șova, care la momentul oportun era și membru al cârmuirii colhozului și, bineînțeles, cu suportul financiar al gospodăriei ,Progres, conduse de Mihail Sabadoș, în toamna anului 1984 visul de mai multe decenii al localnicilor s-a realizat. La deschiderea școlii erau circa 300 de elevi. Baza tehnico-materiala a acestei instituții a fost pusă de primul ei director, A. Șova, care pentru merite deosebite în munca s-a învrednicit de titlul onorific,Invațaror emerit. În
Mărinești, Sîngerei () [Corola-website/Science/305242_a_306571]
-
a potolit setea unui întreg sat pe parcursul mai multor decenii. Acesta așteaptă cu multă răbdare momentul deșteptării spirituale a locuitorilor și revenirii lor la valorile veșnice. Pe teritoriul satului se află 4 unități comerciale, 3 din ele fiind private. Aici localnicii își pot procura produse alimentare și nu numai. Pe traseul central circulă de 8 ori pe zi autocarul Bălti - Sangereii Noi, ceea ce facilitează deplasarea tineretului studios și a celor încadrați în câmpul muncii în orașul Bălti. Binevenită pentru locuitori e
Mărinești, Sîngerei () [Corola-website/Science/305242_a_306571]
-
nu numai. Pe traseul central circulă de 8 ori pe zi autocarul Bălti - Sangereii Noi, ceea ce facilitează deplasarea tineretului studios și a celor încadrați în câmpul muncii în orașul Bălti. Binevenită pentru locuitori e și ruta Țaplești - Chișinău care permite localnicilor să călătorească ori de câte ori au nevoie la capitala. În ultimii ani, cu concursul directorului grădiniței de copii, Chitoroaga Cristina, a fost câștigat un proiect național, privind amenajarea unui teren de joc pentru copii. Costul proiectului -5000 dolari. În toamna anului 2015
Mărinești, Sîngerei () [Corola-website/Science/305242_a_306571]
-
deposedate de actele de identitate și impuse apoi la munci fizice sau să se prostitueze ori sunt exploatate sexual. Primăria Salcia nu dispune de date ce ar confirma prezența cazurilor de trafic de ființe umane, stabilite ca atare. Totodată unii localnicii au suferit de pe urma cazurilor de înșelîciune în timpul angajării la muncă peste hotare (Rusia). Legea Republicii Moldova cu privire la combaterea violenței în familie, nr.45 din 01.03.2007, oferă următoarea definiție a violenței în familie: orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor
Salcia, Șoldănești () [Corola-website/Science/305249_a_306578]
-
Cultura pomilor fructiferi este restricționată de condițiile pedoclimatice, fiind întâlniți totuși prunul, mărul, părul, cireșul, vișinul etc. În schimb, pajiștile și fânețele acoperă întinse suprafețe de teren, acestea constituind, alături de bogatele pășuni, principala sursă de hrană a animalelor crescute de localnici (bovine, ovine, porcine, păsări, cabaline ș.a.). Accesul este facilitat de drumul județean 764 D, care leagă magistralele europene E 60 și E 79 (între Borod-Bratca-Damiș-Roșia-Remetea-Beiuș), sau de calea ferată București-Cluj-Napoca-Oradea, cu oprire în stația Bratca și apoi se continuă pe
Depresiunea Damiș () [Corola-website/Science/303427_a_304756]
-
Roșia, iar la stânga începe un drum de căruțe, ce se prelungește în lungul Văii Runcșorului. După circa 50 m de la intersecție, valea face un cot de aproximativ 360° și dispare în subteran printr-un frumos ponor (Ponorul Runcșorului, denumit de localnici, datorită formei sale, „La Întorsuri”). Deasupra acestuia, cu circa 20 m, mascată de o pădure de fag, se află Peștera de la Ponorul Runcșor (denumită de localnici, datorită persistenței stratului de zăpadă și în anotimpul cald, „La Ghețar”). De aici, drumul
Depresiunea Damiș () [Corola-website/Science/303427_a_304756]
-
aproximativ 360° și dispare în subteran printr-un frumos ponor (Ponorul Runcșorului, denumit de localnici, datorită formei sale, „La Întorsuri”). Deasupra acestuia, cu circa 20 m, mascată de o pădure de fag, se află Peștera de la Ponorul Runcșor (denumită de localnici, datorită persistenței stratului de zăpadă și în anotimpul cald, „La Ghețar”). De aici, drumul se poate continua pe Valea Runcșorului spre Remeți sau Depresiunea Acre ori se poate reveni la drumul județean și continua spre Damiș sau Roșia. Distanța de
Depresiunea Damiș () [Corola-website/Science/303427_a_304756]
-
în știința medicinei lor. De exemplu, infuzia de ace de molid era utilizată în zonele temperate, sau de frunze ale copacilor rezistenți la secetă din zonele deșertice. În 1536, exploratorul francez Jacques Cartier, studiind fluviul Sf. Laurențiu, a folosit cunoștințele localnicilor pentru a salva viețile echipajului său, care murea de scorbut. A fiert ace de tuia pentru a face ceai, care, s-a dovedit mai târziu, conținea 50 mg de vitamina C la 100 grame. În expediția din 1497 condusă de
Vitamina C () [Corola-website/Science/301457_a_302786]
-
statui reprezentând idoli, sau pur și simplu se sculpta, acest lucru făcâd parte din ocupația de fiecare zi a oamenilor, fără a avea însă vreo valoare materială, sau artistică. După ce Băli a devenit centru turistic, vesticii i-au influențat pe localnici să își pună în valoare muncă, astfel, azi, în Băli se sculptează mai mult pentru comerț sau pentru artă, fiind evaluate. Chiar și stilurile de sculpturi s-au schimbat în timp datorită influentelor europene. Sculpturile tradiționale erau pictate în culori
Arta și cultura în Bali () [Corola-website/Science/301471_a_302800]
-
locuitorii acestui oraș nu au fost încântați de venirea noilor profesori de la Paris. Tensiunea dintre cadrele universitare ale facultății și locuitorii orașului a culminat o dată cu acuzarea unuia dintre studenți de moartea unei femei. Presupusul vinovat a fugit din oraș, iar localnicii, căutând răzbunarea, i-au spânzurat colegii de cameră ai acestuia. În același an, 1209, o parte din profesori au părăsit Oxfordul și au înființat o nouă universitate la Cambridge. Ceilalți, rămânând aici, au continuat lupta cu burghezia orașului, care acuza
Oxford () [Corola-website/Science/301494_a_302823]
-
armia rusească, sfârșesc eroic în 1809 la asaltul Brăilei împotriva turcilor. În iarna anului 1812, ajunge, împreună cu mama sa, la București. Deși avea numai 16 ani, înțelesese lecțiile dureroase ale vieții și ale războiului. Sărac și fără cunoștințe intră printre localnici, datorită vocii sale, mai întâi paraclisier la biserica Olari și cântăreț II (defteriu) la biserica „Cu Sfinți” de pe Calea Moșilor. Tot acum, Antonache (cum era alintat de mamă în copilărie), devine și ucenic al dascălului grec Dionisie Fotino. Astfel, dornic
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
al ministerului rugat să facă arbitrajul, Feneser, a decis, că trofeul aparține lui Ceaușescu. Maurer a protestat și, în urma schimbului de cuvinte, Ceaușescu s-a supărat și a plecat cu elicopterul, fără să ia parte la ospățul obișnuit de după vânătoare. Localnicii care au participat la aceste vânători au păstrat o amintire plăcută despre Maurer, pe care îl considerau un om curajos, fin, cu simțul umorului, care înțelegea limba maghiară, spre deosebire de Ceaușescu, care țipa tot timpul, era arogant cu oamenii, și nu
Ion Gheorghe Maurer () [Corola-website/Science/299973_a_301302]
-
de locuire. În perioada secolelor VIII-XI sunt datate descoperirile de la Dopca, Hălmeag, Mateiaș, Beclean, Săcădate, Voila și Breaza, atribuite protoromânilor și populației slavo-române. Continuitatea de existența a populației romanizate în Țara Făgărașului este confirmată însă de izvoarele toponimice. Conservarea de către localnici a numelui antic al râului Olt (în ), într-o formă fonetică corespunzătoare legilor fonologice ale limbii române "Olt", până spre sfârșitul secolului al XIV-lea și transmiterea lui în secolele XI-XII populațiilor nou venite argumentează această continuitate. Prezența pe teritoriului
Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/300009_a_301338]
-
cel Bun. Ea a fost ruinată încă din secolul al XVIII-lea, ca urmare a decăderii localității și a părăsirii sale de credincioșii catolici. După cel de-al doilea război mondial, fosta catedrală catolică din Baia a fost vandalizată de localnici, din ea nemairămânând în prezent decât niște ruine. Ruinele bisericii "Sf. Fecioară" din Baia au fost incluse pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015, având codul de clasificare . Localitatea Baia, situată la 7 km sud-vest de orașul
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
Inițial Baia s-a numit Moldova sau Moldavia, nume luat de la râul din preajmă, pe hărțile latine fiind denumită "Civitas Moldaviae, Moldavia" sau "Civitas Moldaviensis"; pe cele germane - Stadt Molde, Molda, Mulda, pe când cele slave consemnează numele folosit ulterior de localnici - Baia însemnând mină, baie de minereu (după exploatările miniere care se presupun că ar fi fost în apropiere). Unele izvoare germane menționează târgul Moldavia imediat după anul 1200, acesta apărând și într-un document halician in 1335, iar într-unul
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
catolice. Nemaiputând să fie întreținută de mica și săraca comunitate locală, a început să se ruineze începând din secolul al XVIII-lea. Distrugerea catedralei s-a extins imediat după cel de-al doilea război mondial. Autoritățile au împroprietărit acolo câțiva localnici la doar 2-3 metri de temelia bisericii. După spusele preotului-paroh Vasile Hrestic de la Biserica Adormirea Maicii Domnului din Baia, ""a fost mult distrusă imediat după război, pentru că se spune că din piatra bisericii se căra cu căruța și se făceau
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
și un număr jandarmi cretani. Regele era însoțit de vărul lui, prințul Petru, maestrul de ceremonie, colonelul Dimitrios Levidis], premierul Tsouderos și de guvernatorul Băncii Greciei, Kyriakos Varvaressos. Grupul de fugari a avut câteva ciocniri cu germanii, dar și cu localnicii cretani. Un detașament de jandarmi a fost trimis să ia mai multe documente uitate în reședința sa de premier, dar militarii s-au întors să raporteze că locuința era deja ocupată de germani. Fugarii au tras concluzia că germanii erau
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
rămășițele pământești ale soldaților aliați din cele patru cimitire deschise de germani au fost mutate în Cimitirul militar din golful Suda. În timpul luptelor pentru cucerirea insulei sau în timpul luptelor de partizani a murit un mare număr de civili cretani. Numeroși localnici au fost uciși de germani ca măsură de represalii, atât în timpul bătăliei cât și în timpul ocupației ce a urmat. Germanii au pretins că partizanii au mutilat cadavrele militarilor căzuți în luptă, dar MacDonald (1995) consideră că a fost vorba mai
Bătălia din Creta () [Corola-website/Science/313089_a_314418]
-
la confluența a două zone etnografice distincte, Țara Oltului și Mărginimea Sibiului, și-a pus pecetea și asupra artei populare, deosebit de bogată atât în formă cât și în conținut. Cu excepția arhitecturii populare, astăzi nu sunt cunoscute componentele manifestărilor artistice ale localnicilor, anterioare înființării graniței militare. Expulzarea localnicilor în 1765 și popularea satului pe parcursul a mai multor decenii cu elemente aduse de pe întreg teritoriul Transilvaniei, a atras după, cum era și firesc o restructurare capitală și în domeniul artei populare. Fiecare nou
Arta populară a comunei Racovița () [Corola-website/Science/313186_a_314515]
-
distincte, Țara Oltului și Mărginimea Sibiului, și-a pus pecetea și asupra artei populare, deosebit de bogată atât în formă cât și în conținut. Cu excepția arhitecturii populare, astăzi nu sunt cunoscute componentele manifestărilor artistice ale localnicilor, anterioare înființării graniței militare. Expulzarea localnicilor în 1765 și popularea satului pe parcursul a mai multor decenii cu elemente aduse de pe întreg teritoriul Transilvaniei, a atras după, cum era și firesc o restructurare capitală și în domeniul artei populare. Fiecare nou venit a adus cu sine elementele
Arta populară a comunei Racovița () [Corola-website/Science/313186_a_314515]