547,468 matches
-
zburdă vesel prin artere și vene un șoricel sensibil și transparent, oaspete hămesit/ fericit între coperțile Bibliotecii din Alexandria. De m-ai dojeni părintește... Doamne și Tu, dac-ai fi puțin mai înțelept decât mine, oțârică mai mult, m-ai lua de mână într-o seară de vară, de iulie 3, mi-ai pune în palme cartea cu o mie de file nescrise, apoi m-ai dojeni părintește: netoato, lasă deoparte gâlcevile trupului ofilit cu sângele nesăbuit de tânăr și de
Poezie by Ioana Dinulescu () [Corola-journal/Imaginative/9074_a_10399]
-
ca de nuntă trece fluierând pe sub balconul de la etajul opt: pe umărul drept el poartă o aripă de hârtie imaculată, sub umărul stâng doar o sabie ascuțită ca un creion chinezesc. Alter-ego-ul meu hlizitor Doamne și Tu, nu mă mai lua în balon, nu mai face mișto de mine de parc-ai fi motanul vecinei de la nouă, alter-ego-ul meu hlizitor! Uite, e dimineața devreme, e Mai, e pragul lui Cireșar, macii au înviat în poala Ta după ploaia de azi-noapte, și
Poezie by Ioana Dinulescu () [Corola-journal/Imaginative/9074_a_10399]
-
i-a relevat Învățătorului său, ciobanul Cotigă Ion, o minte capabilă să rețină multe informații. După cățiva ani a ajuns să citească și să scrie destul de bine. Întors În Țara Făgărașului află că l-au căutat „jandarii”s ă-l ia la oaste. Auzind, a răspuns că „ai noștri de dincolo”, se pregătesc de război cu turcii. Și pleacă voluntar până În 1881. Oile Îi sunt „robite” și el atâta știe: „trebe să stau de vorbă cu Împăratul și gata treaba”. A
Badea Cârţan. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1445]
-
istoria de pe el. Și-abia apoi și-a adus aminte că avea o misie, că nu venise cu mâna goală la Maica Roma. Din desaga lui din lână vârstată, mirosind a mămăligă și caș, a scos un săculeț cu pământ luat din grădina casei din Cârțișoara și l-a vărsat la piciorul Columnei. Apoi, dintr-o năframă legată cu nod a scos și un pumn de boabe de grâu, pe care le-a semănat În țărână. Și fiindcă venise noaptea și
Badea Cârţan. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1445]
-
mulțime de gură-cască: polițiști, pompieri, măturători, precupețe... Presa din Roma a scris În ziua următoare:„Un dac a coborât de pe Columnă: cu plete, cu cămașă și cușmă, cu ițari și cu opinci”. I s-a publicat fotografia, i s-au luat interviuri. Badea Cârțan a făcut senzație la Roma, a fost invitat la mediile politice, culturale, jurnalistice din Italia, fiind primit cu simpatie și prietenie, iar Duiliu Zamfirescu, secretarul reprezentantei noastre la Roma i-a făcut cunoscut orașul și l-a
Badea Cârţan. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1445]
-
Iată cum suna o invitație la un astfel de banchet: „Cred că am plăcerea să cunoașteți pe păstorul român Cârțanu, care, plin de sentimente românesti, s-a dus pe jos la Roma, să sărute Columna lui Traian. Sunteti rugată să luați parte la ospățul ce dau astăzi, marți, 2 aprilie, 7 seara, 1896, În cinstea călătorului reîntors din Roma. N. Th. Mandrea, str. Diaconeselor, 2”. Haiducul cu cărți În desagă a fost hăituit de către dușmanii neamului mai crâncen decât cei mai
Badea Cârţan. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1445]
-
malurile Dunării. Acolo, pe câmpurile Bărăganului, am citit „Istoria romanilor” și alte cărți. În ’78, am venit acasa, am tras sorț și am jurat. Am cătanit În Bosnia. În ’81, m-am liberat. Era tocmai conferință la Sibiu, că se luase iară pricină Între români și unguri. Până În ’93 am stat pe-aci, pe la noi, apoi iar m-am dus În țară. Vine ’94, și cu el, Memorandul. Eu urmăream din doască În doască daravelile și eram necăjit că, ziceau ei
Badea Cârţan. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1445]
-
de noi. 869. Oare câte stele nu există fără să răsară vreodată pe bolta sufletului nostru Într-o mare iubire pierdută de noi și fiecare stea În parte? 870. Oricât de hotărât ai fi În ceea ce faci decizia o va lua tot Destinul tău. 871. Lasă-ți steaua Iluziei Vieții să-ți răsară peste toate suspinele acestei lumi fiindcă În curând va urma răsăritul morții pe bolta căreia va străluci. 872. De ce să-ți fie teamă dacă tot ce ți se
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
aveam dreptate când acuzam uni profesori că au metode Învechite sau depășite -și uneori cam așa era dar erau cinstiți În meseria lor. Și se străduiau cât puteau să facă din noi oameni. Deși dacă ar fi fost să ne luăm după Crețu, profesorul de naturale, eram toți niște”Mârlani”. Nelu Crețu, fiul său și colegul nostru pe parcursul a 8 ani, nefăcând excepție. Avea un langaj care intrase În folclor. Păcat că Nelu nu mai e printre noi să-și amintească
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
niște”Mârlani”. Nelu Crețu, fiul său și colegul nostru pe parcursul a 8 ani, nefăcând excepție. Avea un langaj care intrase În folclor. Păcat că Nelu nu mai e printre noi să-și amintească cum, solidar cu toată clasa, trebuia să ia atitudine Împotriva tatălui său. Dar ce nevinovate erau aceste mici farse care de atunci ne-au făcut să cunoaștem spiritul de solidaritate, Într-adevăr toți pentru unul și unul pentru toți. Mai ales la orele de botanică și anatomie. “Și
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
trata În lecția respectivă, desenând după cum am spus, nemaipomenit că ne Întrebam de ce nu s-a făcut pictor. În acest timp nuiaua sau vergeaua, dar de fapt prăjina de alun, stătea rezemată de tablă. După ce termina de explicat tema respectivă lua nuiaua și stând În mijlocul podiumului, ne interoga să vadă dacă am Înțeles. Uneori era nevoit să se Întrerupă observând pe câte unul care În loc să-l urmărească, stătea cu capul aplecat și citea ținând pe genunchi Doxurile sau romanele de 15
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
bună parte dintre voi din cauza mea?-) și m-a scos după tipic la tablă. Crețu, cunoscându-și mârlanul stâtea pe catedră cu o mâna sub falcă și cu alta mângâind prăjina. Mi-a cerut să descriu inima. La care eu, luând un aer patetic am Început: Înima, lăcașul tuturor sentimentelor omenești, ( În clasă s-a făcut liniște) Inima, de unde izvorăște iubirea, pasiunea, ura, (clasa a Început să pufnească iar Crețu să mă privească lung). Inimă, sentimente, pasiune... ură...treci la loc
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
l-am fentat. Plictisit, dar și amuzat, căci se și vedea povestind În cancelarie cu humorul lui Întâmplarea (căci avea humor când povestea, nu atât prin ce, cât cum povestea) a trecut peste asta și pentru a salva aparențele, a luat prăjina și arătând spre tablă unde desenase magistral o inimă, cu arterele, cu ventricolul drept, cu auricolul, cu sângele ce circula, totul cu crete colorate, Într-adevăr operă de artă a Întrebat pe Bebe Ștefănescu (nu putea găsi altul) Ce
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
să se termine cu eliminare. Aveam la italiană o lecție care descria Roma și lecția Începea cu: Adică cele o mie de curbe ce duc la Roma. Și Într-adevăr, cei ce ați fost la Roma, mai ales dacă ați luat-o pe națională, prin pasul Futa, știți că așa este. Numai că noi golanii, făceam mișto și traduceam la maniera noastră, adică: “Cele o mie de curve ce merg spre Roma,” Și bietul Gore, când să traducă, l-a luat
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
luat-o pe națională, prin pasul Futa, știți că așa este. Numai că noi golanii, făceam mișto și traduceam la maniera noastră, adică: “Cele o mie de curve ce merg spre Roma,” Și bietul Gore, când să traducă, l-a luat gura pe dinainte și fără să-și dea seama, a preluat expresia golanilor, el nici măcar nefăcând parte din cei ce vorbau măscării, și a tradus. “Cele o mie de curve ce veneau spre Roma,”. Noi am Înghețat. Domnișoara Puchiu a
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
cete, nașterea Mântuitorului anunțând! În cele din urmă, sabia Sfântului Ștefan - primul martir pentru credința ploii, a pământului și a iubirii de omenire, nu și de oameni -, pios voi săruta! Sfințească-se umbra și gloria, mărirea ta! Veniți, veniți de luați de la mine scutecele Domnului Înmiresmate: nuci, roșcove, acadele și mere - pelinci dezrobite de vremea iernării. Lumânări de-ntuneric vor arde În mine, felinare de purpură-n pârg de crăiasă! În sobă voi arde biciușca trădării, pe blană de urs tinerețe
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
Poetul, Înscrisă adânc pe hrisoave de fulgi nevăzuți, ca un drog hibernal Înaintea ultimului zbor! De unde Începe desfrâul iubirii? Dar aurora boreală, frigul polar? Pod de gheață spre inima ta, cu reni din secunde Învinse. Hei, Rudolf, așteaptă o clipă! Ia În sanie și inima mea! De drag de tine ard toți trandafirii... Sus se adună lumina și speranța, jos mormăie ursul alb, stăpânul ghețurilor. Numai foca, morsa și pinguinul Îmi priponesc de-ntristare sărutul. Ce să fac? Ce aventuri de
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
noi, până rămâne o urmă extaziată cât bolta cerului, până rămâne o vie pată cât pleoapa cosmică, până se-mprăștie o pulbere galbenă peste îndrăgostiți, peste oameni. Iar noi - zei tineri, păgâni, severi - ne ridicăm strigând: "Iată-ne! Iată-ne! Luați-ne, sfere, voi, arbori și păsări! Luați-ne, munților, și tu, lună bezmetică, liană neinventată, și tu, planetă triunghiulară, istm solemn, văzut deodată, amintire înaltă, tot mai curată! Iată-ne! Iată-ne! Iată-ne!!" O, jubilație a simțurilor. Secundă de
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
bolta cerului, până rămâne o vie pată cât pleoapa cosmică, până se-mprăștie o pulbere galbenă peste îndrăgostiți, peste oameni. Iar noi - zei tineri, păgâni, severi - ne ridicăm strigând: "Iată-ne! Iată-ne! Luați-ne, sfere, voi, arbori și păsări! Luați-ne, munților, și tu, lună bezmetică, liană neinventată, și tu, planetă triunghiulară, istm solemn, văzut deodată, amintire înaltă, tot mai curată! Iată-ne! Iată-ne! Iată-ne!!" O, jubilație a simțurilor. Secundă de aur, din moarte mari hălci mușcând! Plutire
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/9268_a_10593]
-
umbră A pasului, veghează Ce spune El, ce face, Cum e legat pe cruce, Cum piere din mormânt. Dar Fiul se întoarce Din moarte și rămâne Cu ea până la capăt Când sufletul Măicuței Se face prunc și-atunci Isus îl ia în ceruri, Pe-o aripă de înger, Să-L crească mai departe... 6 aprilie 2007 Călăuză Mergeam de mână ca acum Spre un ținut al nimănui, Călcând pe-o rariște de fum Și-n jur creștea întunecarea, Dar Tu-mi
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9327_a_10652]
-
2007 Lacune Au început să cadă Din rame poze pale Și din prăfoase plicuri Se risipiră file. Eram ca un scafandru Visând printre epave S-aducă naufragiul întreg la suprafață. înfățișări desprinse Din numele pierdute, Scrisori de mult trimise Soseau, luate de ape, Din nicăieri spre nimeni. De-aș fi putut ca fiul De împărat să curăț Veșmintele și spada Din podul amintirii, S-aleg din grajd fantasma Celui din urmă tropot, Aș fi aflat tărâmul Fărâmă cu fărâmă. Dar cine
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9327_a_10652]
-
și spada Din podul amintirii, S-aleg din grajd fantasma Celui din urmă tropot, Aș fi aflat tărâmul Fărâmă cu fărâmă. Dar cine ține minte Ce-i dincolo de ziua Când s-a trezit pe lume? Vezi, cei care știură Au luat cu ei și timpul, Lăsând povestea mută...
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9327_a_10652]
-
Barbu Cioculescu Vom lua de bun titlul ultimului volum al poetului, cărturarului și - știu că n-o să-i placă - activistului social Petre Stoica numai întru imaginea celui ce prin ploaie aleargă după ultima literă. Cele o sută una poeme, titlu cu bătaie lungă, acoperă
Ultimul spectacol by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/9237_a_10562]
-
amuțeau, cedând numai fiindcă intuiau că diferența nu venea dintr-o provocare, ci din adâncul unei structuri. O înțelepciune milenară, dar al eredității, se placa la Petre Stoica pe o continuă ciocnire cu realitatea, cu cotidianul. Drept care acesta a fost luat în evidență de timpuriu de poet. împrejurarea că insul își caută fața în acele prezențe care-și păstrează forma, obiectele, umilele lucruri devine cum nu se poate mai firească. Mai cu seamă când omul se simte vechi într-o lume
Ultimul spectacol by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/9237_a_10562]
-
de jurnal, scufundarea Titanicului, războiul cu burii, emoția spectatorului era intensă, obișnuința nu se instalase: "Ieșim cu felinarele în stradă,/ lacrimi ne curg într-una pe față./ Nimeni nu vorbește pe drum./ Florile salcâmului sunt stele de ghiață." Când adolescentul ia cunoștință de marea pictură a lumii, nu se oprește la Rafael Sanzio, la Da Vinci, alegerea îi este Vameșul, pictor ambiguu situat între kitsch și geniu. Și în poemele primelor decenii lumea de toate zilele, provincială de preferință, cu tihnitul
Ultimul spectacol by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/9237_a_10562]