10,420 matches
-
o bătrână / Mai vede-un rest la toată lumea vie, / Un rest de flori, ce-i tremură în mână...” (Cutia milei). “Cu lumina vieții de apoi” vrea să-i fie unse diminețile lui Jianu, astfel ca, lacrima-cântare să-i devină “lacrimă-nchinare” (Mângâie-ne, Doamne). Precum vameșul de la ușa templului, poetul se simte nevrednic în cuvinte și în fapte pentru a-i aduce cinstire lui Dumnezeu. Doar lacrima lui - poate fi considerată drept obol și ofrandă pe altarul unde se află, cu Trup
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
ea nu ne-apasă, / Mai lasă lumina să treacă pârleazul / Spre lazul pe care n-ajunge necazul - // Mai lasă lumina să guste, ea, buna, / Din viețile noastre, trăite ca una, / Mai lasă lumina, cu palmă de pască, / Să ne mai mângâie, să ne cântărească - // Mai lasă lumina să râdă, să plângă, / Cu morții, cu vii, cu dragoste, lângă - / Mai lasă lumina să picure rouă / Pe inima noastră, tăiată în două - // Mai lasă lumina să-nvie, din moarte, / În veac să ne
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
veți fi urgisiți Povestea de acum să le-o amintiți! Să poarte șoapta, codrul prin freamătul lui Să le spună de cinstea, virtutea, vitejia neamului. De nu vor avea nume, să-i legene cântul, Doina să-i crească, să-i mângâie vântul, Să moară bătrâni, gerul din inimi să cunoască moina 45 Și în codru să-ngroapte doina, DECEBAL Să nu știe ce-i trădarea! Tot mai aproape se aude bubuitul. Focul este mai îndârjit.). DURAS Pentru aceștia ridic paharul acum când
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 3. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358961_a_360290]
-
alte visuri. Au trecut ani, el era tot burlac, Costa prea mult, să se căsătorească, „S-arunce munca lui, pentru un fleac? Ei, nu! Asta-i prostie omenească!” Iubirile se transformau în patimi, Strecurând mâna-n draga lui avere, O mângâia cu ochii plini de lacrimi Și nu simțea nici foame, nici durere. „V-ați învățat așa, cu mâna-ntinsă, Petreceți toți, mâncați și chefuiți, Iar eu, și lumânarea o țin stinsă Acum, vreți banii mei, să-i cheltuiți?” Așa le
AVARUL de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/358996_a_360325]
-
oprită de celelalte preotese. Decebal privește copilul drept în ochi, stand drept, de neclintit. ). DECEBAL Știam! Așteptam clipa aceasta să fie adunat întregul popor, Să-mi recunosc nepotul în acest micuț fecior. ( Se apleacă și ia copilul în brațe. Îl mângâie pe creștet și îi dăruie o floare pe care o ia din mâna unei femei.). Aici, în fața tuturor, La picioarele marelui zeu nemuritor recunosc în acest fecior Viitorul meu moștenitor! ( Poporul îl aclamă. Fulgere luminează încăperea. Decebal ridică copilușl deasupra
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 2. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358981_a_360310]
-
trebuință Iubite tată! De-acum ochii mei nu te mai pot privii. Mă poți urî! Mă poți iubii? Am să destăinui a mea faptă Preotului mare, Vezinas, în șoaptă. El a înțeles, înțelege pe morți și pe vi. Și să mângâie pe tata va ști. Printr-o pedeapsă mare Poate voi dobândi iertare. Altfel, blestemul fiecărui dac ce va murii Până dincolo de lăcașul zeului negurilor mă va urmării. DECEBAL Căci altfel, oricine în Daci să pătrundă a îndrăznit Pe acest pământ
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 2. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358981_a_360310]
-
suferință dar sunt oameni care acceptă și nedreptatea și suferința cu stoicism și aceștia vor fi cei mai fericiți. Doi frați se ceartă pentru o pârlită de moștenire, unul din ei, cel mai mic, acceptă strâmbătatea și pe el îl mângâie Dumnezeu învrednicindu-l cu o sănătate mai bună dar și cu multe alte împliniri. Celălalt își petrece viața alergând după avere cu orice preț, face împrumut după împrumut, ajunge mai sărac ca la început și tot fratele cel mic, sare
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (30) de ION UNTARU în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359051_a_360380]
-
doar cu intenția și rugămintea să vii în țara mea ca să izgonești pe vrăjitoarea Iarna. Acum, doresc și te rog să fii iubita mea, pentru că și eu te iubesc din tot sufletul și pentru totdeauna. A sărutat-o, i-a mângâiat fruntea, părul, obrajii și tot trupul, strângând-o puternic la piept. -Dragul meu, s-a alintat Primăvara, și eu am simțit la început șoaptele Iubirii, dar nu înțelegeam de ce trebuie să plec cu tine, ce legătură avea suferința celor asupriți
MĂRŢIŞOR-8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359044_a_360373]
-
era coaptă și nu va vorbi niciodată. Conjur frunza și verdele înalt sunetul inimii să însemne părți uscate rupte de tăcere pe umăr lângă bărbie puse. Din trupul subțire fără așchii pe care lumina alunecă deasupra cutiei cu întuneric, cântecul mângâie inimi flămânde. La sărbători unde îngerii petrec bucuria și durerea împreună lasă loc jocului și uitării. Aici singurătățile se întâlnesc, fac schimb de râsete și lacrimi bând fericirea din cupe. Referință Bibliografică: Lemnul viorii / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN
LEMNUL VIORII de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359276_a_360605]
-
dragostea ta ce s-a trezit... lumina din inima ta a încălzit... sufletul meu amorțit ce a reprimit... dorul tău cel rătăcit M-am trezit din visul rogvaiv,- erai în fața mea... iubita mea mă îmbrățișai... cu lacrimi de iubire Mă mângâiai... sărutări migdale îmi topeai Doar visul... a fost vis. 04.12.2009 Romeo - Nicolae + ASiIiVro Vol. Speranțele iubirii - 2010 Referință Bibliografică: Suflet trezit / Romeo Nicolae Ștefănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 245, Anul I, 02 septembrie 2011. Drepturi de
SUFLET TREZIT de ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359289_a_360618]
-
am iubit, Precum o pasăre iubește zborul și libertatea! Tu ai fost infinitul meu magic, Iar eu în viața ta... Doar o clipă, Sau o ploaie de vară ca multe altele. Ai fost religia mea și-n fiecare noapte, Te mângâiam în gândul meu cu ochii minții, Până adormeam. Și tot tu ai fost refugiul meu, Iar eu în brațele tale am descoperit o lume nouă, Am găsit o altă definiție a fericirii, Am învățat să respir un alt aer. Eu
POEZIA CARE-MI PLACE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359280_a_360609]
-
de miresme, Te simt în sânge ca un ritm de foc, Te port în mine ca un cântec auzit în locuri dragi Pe care le-am părăsit în nădejdea întoarcerii. Ai rămas cântecul care mă adoarme noaptea, Vocea care-mi mângâie tristețea, Vântul ce-mi răsfață părul, O ultimă silabă pe care vreau să o rostesc Înainte de a visa... Și primul meu gând... Iartă-mă că n-am putut fi mai bun decât ploaia.. Decât apusul... Decât norii! Iartă-mă că
POEZIA CARE-MI PLACE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359280_a_360609]
-
Este o țară uite-așa Cât aș întinde palma mea, Cu norișori deasupra ei Mereu doar cei doi ochi ai mei... Este o țară undeva Ce-ncape în inima mea Cu cer, cu ape,cu pământ Cu tot ce-i mângâiat de vânt... Este o țarâ doar a mea Ce-i dulce ca o acadea Cu câmpuri care gem de maci Și dealuri pline ochi, de fragi... E țara mea unde-i cunosc Pe cei ce sunt și cei ce-au
CÂNTEC PENTRU ŢARA MEA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359316_a_360645]
-
Pope. Aici, Violetta Petre, era fruntea ! Paginile parcă vibrau sub spiritul său; posta, comenta sau modera un anumit grup . Citind din poezia Violettei Petre, simți plăcerea unei adevărate bucurii spuse din suflet precum o și face; ca și atunci când te mângâie mama, îți zâmbește copilul sau simți înălțare printr-o rugăciune spusă când te afli în fața unei neputințe, a ignoranței, sau poate a bătrâneții. ,, Adună-mă din nopți de îndoieli În care m-am pierdut în rai de flori Albaștri nori-îndrăgostiți
O LACRIMĂ TĂCUTĂ, PESTE PIANINA VIOLETĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359307_a_360636]
-
zborul către ieri. ,, ( Singurătate ) Și nu sunt numai acestea pe care le-am descoperit în poemele Violettei Petre ! I-am descoperit gândul, inima sau poate cuvintele otrăvirii cât și dragostea sa pentru Dumnezeu, care i-a îndulcit versurile cu har mângâind cu ele orice gând, orice creier, orice inimă. Citindu-i poeziile din cele două cărți amintite, simți că ceva pătrunde în viața ta ca și cum o alunecare de pământ le schimbă pe toate cu locul...ca o strămutare a ființei noastre
O LACRIMĂ TĂCUTĂ, PESTE PIANINA VIOLETĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359307_a_360636]
-
și nor, Eram un vis sau clipele ce pier Între zborul meu și cel de cocor. Doar ea mă urmărea cu gândul Când intrasem cu totul în cuvânt, În al nouăle cer îmi era rândul Să fiu briză, să o mângâi, să fiu vânt. Perenitatea dorului de nuc Mai cântă guguștucul în nucul bătrân Și frunzele-i mai cad târziu în toamnă Iar vrăbile pe sub frunze se îngân Când la umbra lui mai stă o doamnă. Mai cade din când în
BUCURIA MERSULUI PE NOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359321_a_360650]
-
a învăluit pruncii- Veșnicia vieții pe Pământ, Și Armonia în care se scaldă Lumea. Pasărea albastră din inima mea, Se ridică în Înalt, Pentru a-și striga Iubirea. Atunci, Câmpia a înflorit În toate culorile Curcubeului, Muzica sferelor Mi-a mângâiat sufletul, Armoniile ei mi-au învăluit trupul Ca un rug, Rugul din care pasărea Phoenix Renaște... Bucuria și frumusețea înconjură lumea, În Cer și pe Pământ e sărbătoare, Iubesc Lumea și Viața, Lumea și Viața una sunt, Iubirea pe Pământ
VIAŢA- ACUM ŞI AICI! de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359335_a_360664]
-
care se strecoară în viul din sufletul meu. Adorarea din mine cheamă freamătul nenăscut, cel de dincolo de stele. Fior de flacără rece e în adâncul picului pe ploaie. Gândul în care mă las cuprinsă deatâtea ori. Palmele mele răstoarnă sărutul, mângâindu-ți fruntea arsă de hoinare umbre. Limpezirea din azur transformă totul într-o tandră, veșnică mângâiere. Tălpile vor să simtă freamătul din adâncul haosului. Doar dansul, desprinderea lină a bucuriei din inima iubirii mă poate transforma în fulgerul cu care
ŞOAPTE ŞI PLOI de DANIELA DUMITRIU în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359356_a_360685]
-
Nu câinele m-a mușcat... E mult mai rău, nici nu vă dați seama? Niciun semn „drăgălaș” din partea conașului, care se înegrise la față de mânie, o făcu pe Didina să tresară și să se retragă rușinată că îndrăznise să-i mângâie pulpele picioarelor. - Vai, vai de mine!... ce pățirăți?... îl căina bietul Naie, mai să plângă de „durerea” boierului. - Pe dracu, domnule!... și se aplecă spre urechea lui Naie, vezi Doamne că se jena de „coana” Didinica, adăugând distrus: mă înțepă
PARTEA A IV-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359277_a_360606]
-
care așteaptă răspunsuri ... Degetele alunecă delicat pe clape ... În sală se aud sunetele magice create de atingerea nuanțată a clapelor pianului, sub dicteul inimii dar și al minții ... Fiorul liric ne cuprinde pe toți ... Visul!, da, visul este cel care mângâie ... Suntem fericiți numai atunci când visăm la o dragoste mare ... Și ... „zvonul” se pierde-n clar de lună ... Angela ridică mâinile, ele rămân pentru câteva clipe suspendate în aer, privirea ei imploră cerul pe care vede luna glisând ... Se trezește din
BACH ŞI DEBUSSY ÎN INTERPRETAREA PIANISTEI ANGELA HEWITT de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359328_a_360657]
-
văduvă. Aici, nebunia pentru Hristos Nu are leac pământean, Pentru scânteia de Adevăr, Călugărul dându-și sufletul. Țara dorului de Iisus, Mândră ca soarele de pe cer, Unde pietrele se înmoaie sub glasul Îngerilor Și munții se apleacă pentru a fi mângâiați. Infinitul dumnezeirii e în inima mea, Pe zidurile temniței este cuvântul Tău, Credința stă demnă în picioare. MASCĂ Moartea rânjește prin sticla fumurie. Își așteaptă prada. Râde, apoi plânge, Iar sufletul e acum fluture. Dealul a venit la vale cu
RĂSTIGNT PE CUVINTE de MENUT MAXIMINIAN în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359349_a_360678]
-
rol decisiv în conturarea exactă a coordonatelor creatoare a personalității elevilor săi, având puterea de a îndrepta pașii ucenicului înspre calea de a deveni, fără false temeri, el însuși în fața materialului analizat. Căldura timbrului vocal cu care dascălul Ion Chivu mângâia aerul (în general, plin de praf al sălii de clasă) dezvăluia, în egală măsură, prețuire și respect deosebit față de opera literară studiată, față de cuvântul scris în sine, tot așa precum lumina răvășitoare a unui chip imortalizat de un pictor renumit
NEMAIAŞTEPTÂND LA ARLECHIN... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359370_a_360699]
-
mai făcut altceva decât să am grijă de Floricica, s-o țesăl, să-i dau apă, să-i fac unghiile, iar pe „Viforaș” care era așa de frumos și vioi, că-l mâncam din ochi, îl luam pe gennunch, îl mângâiam... iar pe costițele lui, așa de faragede, cântam la acordeon și-i fredonam în șoaptă melodii cu versuri pe care le compuneam pe loc, bineînțeles cu ritmul de hore lente ori doine. Și, fiindcă era blând ca un mielușel, îi
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
murmura cântarea sa tot împingând talaz după talaz - ce rana nevăzută i-o lingeau -, iar forța-i colosală o sorbeau nenumărate vălurele foșnitoare, prea slabe-n neclintirea vremii ca pieptul mamei să nu-l cate pentru refacerea-ndrăznelii de-a mângâia cu voluptate trupul fierbinte al țărânei. Meditația IV (Pribegia prin pustie) Ne-am refăcut cu chiu cu vai după cumplitele-ncercări, ca să ne-așternem iar la drum cu gândul la acele zări unde știam că ne așteaptă mănoasa Ta făgăduință
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
captează. Stan Virgil ne reînvață rând pe rând cât de fascinant poate fi un răsărit ori un asfințit, un cer senin ori un pustiu al iubirii, abisul durerii, ne reînvață citind să zâmbim zilei de mâine și universului care ne mângâie sufletul cu inocențe tainice. Este foarte bogat spiritual scriitorul. Personajele sunt generoase, bine și puternic conturate, vizuale, fie în tușe sobre, dure, în forță, fie calde, calme, catifelate, mângâietoare. Familiile Viorel și Ramona Axinte, Săndica și Mircea Trăistaru, Cristian și
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359344_a_360673]