4,645 matches
-
izolarea anumitor elemente ale enunțului: "Bravo, mă! prostovane! (îi zic așe doară nu spre admonițiune, ci spre înghemn și încurajare).", "Spune-ne tu doară, Bârsăscule! (zic eu școlerului) ce înțăleji tu prin curbă, o linie curbă?", "Profesorul (cu ton de mângâiere): Că-z astea nu le-am spus pentru kine." (I. L. Caragiale, Un pedagog de școală nouă). I.7. Principiile ortografice ale limbii române actuale Scrierea corectă este condiționată de cunoașterea și aplicarea normelor limbii literare actuale, sintetizate într-o serie de
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
tău oleacă de carte, nu numaidecât pentru popie, cum chitește Smaranda, că și popia are multe năcăfale, e greu de purtat. Și decât n-a fi cum se cade, mai bine să nu fie. Dar cartea îți aduce și oarecare mângâiere. Eu, să nu fi știut a citi, de mult aș fi înnebunit, câte am avut pe capul meu." (Ion Creangă, Amintiri din copilărie) (b) "Cum veni seara, se duse, își luă cărți de cetit, două țepușe, arcul și tolba cu
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
poate fi întărită printr-o serie întreagă de semnale non-verbale, care toate semnifică aprobarea profesorului; evident, aceste semnale pot fi utilizate și în alte contexte cu același sens, de aprobare. De pildă, un zâmbet, o înclinare afirmativă a capului, o mângâiere pe spate, o mână pusă pe umăr toate indică acceptarea comportamentului elevului. În mod similar se mai pot folosi: expunerea ideilor unui elev pe tablă ori publicarea lor în revista școlii, expunerea unei lucrări pentru a putea fi văzută de
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
3. 56 Paul Sippel, Adèle Kamm, Lausanne, 1912. 57 Cf. de ex.: Souvenirs de Marie Flournoy-Burnier, Genève, 1910. (Nu se află în comerț). Trăiri dureroase au făcut-o pe această femeie foarte dotată și profund religioasă să-și găsească unica mîngîiere în ideea că orice suferință provine din natură, pe care n-ar fi creat-o Dumnezeu. Cu consecința (mai plauzibilă în cazul unui calvinist decît al unui luteran) că ea afirmă: "Si Dieu était véritablement dans le monde, il serait
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
continuat cu o compoziție a islandezilor de la Sigur Rós, Flugufrelsarinn, care-ți lăsa impresia zgomotului pe care l-ar face niște ghețari uriași dacă, brusc, s-ar transforma în cuțite tăioase (care, până la urmă, s-ar topi într-o mare mângâiere). În a treia lucrare, The Dead Man (o ironie savuroasă a lui John Zorn la adresa muzicilor de filme noir), sunetele produse de arcușurile biciuind aerul sau scârțâind haotic pe coarde s-au amestecat cu mirosul de sacâz și cu umbrele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
și ce-a pierdut A avut Doris Lessing, a pierdut Cezar Ivănescu »Laureata Nobelului pentru literatură, Doris Lessing, a primit distincția pe 30 ianuarie și a spus că nu există o bucurie mai mare pentru un scriitor decât, poate, „o mângâiere pe creștet din partea papei“, potrivit Reuters. Editura HarperCollins a anunțat la recepție că va dona 10.000 de cărți pentru școlile din Zimbabwe. »Scriitorul Cezar Ivănescu a primit În acestă săptămână decizie de colaborator al Securității de la CNSAS. Criticul literar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
pomenească vreodată“. <em>O, vânt ce sufli dinspre zori,/ Al meu iubit nu l-ai aflat/ Pierdut printre deschise flori,/ De liniști noaptea îmbătat?/ De dorul meu a lăcrimat?/ Să mă întorc s-o fi rugat? Dă-mi iar nădejea, mângâierea,/ Zi-mi de iubirea lui, durerea. </em> Foc ce nu arde, o stea căzută din cer, trandafiri verzi și crini negri, o dragoste veșnică și-un colier făcut dintr-o rază de lună împletită și răsucită în trei. Gabrielle ascultă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
Însă soluția nu poate fi întoarcerea la conducerea militară, ci, dimpotrivă, promovarea civililor nu numai la vârf, ci și pe ierarhie în jos, la direcții. Un singur om poate fi înghițit, zece nu. Deocamdată nu pot decât să consemnez reversul mângâierii pe creștet. De-abia a promis Băsescu deblocarea accesului CNSAS la dosarele fostei Securități, că Radu Timofte s-a și pus de-a curmezișul. Dosarele Securității sunt o rană deschisă a istoriei, nu un privilegiu de castă. Sunt ale noastre
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
bătătură Îmi uit plugu-n arătură Sapa-nfiptă-n curătură, Și las boii ca să pască, Plugul să se ruginească Și sapa să putrezească. Alei! puico, dac-ai vrea, Patru pluguri aș dura, Țara-ntreagă aș ara. Graiul dulce de muiere Varsă-n suflet mângâiere Și dă omului putere Ca să facă tot pe vrere. Dar nu vrei, sărman de eu! Și eu mor de dorul tău!" Acesta este însuși fondul sufletului românesc, a cărui sensibilitate este extrem de fină și ascuțită, încordată și excitabilă. El iubește
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
înfige în rândul întâi, pentru a fi văzută; inteligența se așează mai departe, pentru a vedea. Contrazicerile însuflețesc o conversație; iată de ce e atâta plictiseală la curțile domnești. Nu există decât o singură fericire: Datoria. Nu există decât o singură mângâiere: Munca. Nu există decât o singură bucurie: Frumosul"*. Regina, sfătuită de prieteni, i-a trimis cartea secretarului permanent al Academiei Franceze, Camille Doucet, un spirit fin și capabil să simtă savoarea acestui florilegiu. O scrisoare însoțea coletul. D-a rené
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
meu... Deși mi-a smuls-o din fața ochilor mei, el nu-mi poate lua nimic din cereștile-i daruri, fiindcă îmi rămâne memoria!". Cât de reci sunt Consolările unui Seneca sau Atticus pe lângă dârzenia acestei mame care găsește ea însăși mângâiere în credință! În România, credința populară este că, în Joia Mare, Raiul rămâne deschis toată ziua. Cei care mor atunci merg drept acolo. Poporul a aflat astfel că regina lui era o femeie aleasă, căci fiica ei a avut binecuvântarea
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
sale dragi: arborii, animalele, oamenii simpli. Nu se simte în largul ei în acest mediu monden care n-o interesează. Toaletele, rochiile o lasă indiferentă. Privește Peleșul, pe care soarele îl face să lucească și-l împodobește, dintr-o singură mângâiere, cu mii de diamante. "Întrebai raza de nu mi-ar putea face și mie așa ceva; fiindcă mi-e așa de urât să mă-mbrac cu haine scumpe și să mă împodobesc cu diamante grele"43. Natura i se pare, precum
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
O grămadă de dudui dezgolite, nimfe de culoarea șofranului, îl înconjoară. Zâmbărețe, vorbărețe, surescitate. Vreuna dintre ele o să-i mângâie sfredelul, alta o să-i dezmierde siamezele (e cazul s-o spunem), alta o să-și plimbe degetele pe suprafețele lui sensibile. Mângâieri, giugiuliri, zburdălnicii ale dragostei care nu-i decât fizică, aproape experimentală, numai senzorială. Atingeri electrizante. Sunt în culmea veseliei frumoasele astea. Câte să fie? Stai așa, să le număr; da-i tare greu, ca Henry Bataille (dacă nu te-ai
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
și urcă până-i găsesc sânii". Op. cit., pp. 24-25. Într-un asemenea text, funcția poetică este profund solicitată de jocul repetițiilor de la un paragraf la altul. Accentul cade pe frumusețea vizuală a ansamblului, pe mișcările fluide: foșnetul țesăturilor, unduirile trupurilor, mângâierile... Sunt privilegiate tranzițiile și ambiguitățile, pe diverse planuri: îmbrăcat/dezbrăcat, trup de femeie/veșminte de bărbat, înserare/lumină cernută... Acestea merg mână în mână cu fixarea privirii pe o zonă cu o puternică încărcătură sexuală, sânii, care însă nu sunt
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
Nu-i nimic, se repară... Nu-i nimic, trece... Bravo, ai colorat foarte frumos! Stai liniștit, rezolv eu... Ai temperatură? Mititelul... (Pot) să te ajut? Ai grijă cand traversezi! Voce protectoare Intonație "afectivă" Intensitate scăzută sau medie a vocii Îmbrățișarea/mângâierea interlocutorului Oferirea unui obiect Gest protector Transmiterea, prin mimică, a unui sentiment de protecție, de siguranță, de căldură interlocutorului etc. Tabelul nr. 4. Manifestări verbale/paraverbale/nonverbale ale variantelor Stării de Adult Starea Eului Manifestări verbale Manifestări paraverbale Manifestări nonverbale
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
i se păstrează culoarea unică, fără adaosuri de coloranți Diamantul, știut drept cea mai scumpă piatra de pe pământ, este o amintire veșnică. El reflectă eternitatea, frumusețea și dragostea celui de la care provine. Cu el îți aduci aminte de tandrețea, de mângâierile trecute, de râsul sau sfaturile primite, de siguranța pe care ți-o dau părinții în anumite momente ale vieții. El este mult mai mult decât un talisman, se pare. Se spune că purtarea diamantului memorial este o formă plăcută de
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
Penitenciarul Iași, precum și cu 2 patroni angajatori. 226 Dominique Lhuilier și Aldona Lemiszewska, op. cit., p. 127. 227 "Măritate prea devreme, cu soți care nu au știut să se poarte tandru cu ele, femeile descoperă de-abia în închisoare ce înseamnă mîngîierea, alintarea și dragostea. Cînd trăirile sînt intense și de lungă durată, relația nu ia sfîrșit nici după eliberarea uneia din ele, cea rămasă primind vizita eliberatei, care-i pregătește și locul în care să trăiască împreună viitorii ani" (Anca Ionescu
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
un cadru de metal. Timp de cinci minute a fost o liniște adâncă. Apoi Marele Tenor și-a deschis ușor buzele ridate ca hârtia de pergament și un si bemol pur a ieșit din gâtlejul lui. Un sunet ca o mângâiere, care a învăluit asistența ca un năvod invizibil. Pe aceeași respirație, sunetul s-a prelungit și a crescut în volum, gura Marelui Tenor s-a deschis amenințător, iar expresia lui a devenit încrâncenată. Peste un minut, timpanele spectatorilor au plesnit
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
1100 de victime.Păcatul este că unii limitați,cred și acum diversiunile de atunci. Somajul, migrarea românilor, grevele, mineriadele Mulți părinți nu se pot împăca cu gândul și-au crescut copii,iar acum sunt îngrijorați că nu vor avea o mângâiere și un sprijin la bătrânețe, aflându-se în situația tragică de a căuta un bob de speranță la vecini sau la prieteni ca să-i ajute până vor pleca în acea lume fără doruri. Din păcate, au ajuns multe familii în
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
la locul lor, ne va pune și pe noi! Popoarele din toate timpurile și de peste tot au fost ingrate.Nu regret nimic și nu regreta nici tu de ce-ai făcut. Să răspundem la ură cu iubire, la bine cu mângâiere, la nedreptate cu iertare! Ultima mea dorință este să trăiești. Retragete într-o mănăstire. Acolo vei găsi liniștea necesară sufletului și bucata de pâine pe care azi nu o mai poți plăti. Am să rog să fiu îngropat lângă ai
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
mult să-și găsească serviciu la o firmă mixtă germano-americană, la care Ion(Gioni) se remarcase repede cu calitățile lui și cu limba germană pe care o cunoștea din familia sa bucovineană. Linda terminase facultatea, născuse o fetiță, și spre mângâierea și bucuria părinților și înaintea găsirii și ocupării unui serviciu, care devenise aproape imposibil, a plecat și ea în Germania la soțul ei, de unde nu s-a mai întors, iar fetița rămase la bunica. După un an și ceva, când
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
reflecție și retrospectivă, după 40 de ani de existență. Timpul a trecut cu bucurii și nostalgii. Amintiri, gânduri încărcate de emoție regăsesc la ceas aniversar profesori și elevi. Nenumărați dascăli au sădit în sufletele elevilor lumină, căldură, bunătate. Au dăruit mângâiere și semnele de întrebare asupra vieții au găsit deseori răspunsuri. Educația este calea zidirii, actul de șlefuire a tot ceea ce înseamnă zestre nativă, ceea ce se realizează, în mare parte, în școală. În anul 1998, Școala Nr. 25 se transformă în
La ceas aniversar. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Viorica Dobre () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1829]
-
toți se îndreaptă spre avionul care aterizase într-o manieră aproape imposibilă, de necrezut... Întind și pun mâna pe capotă și, asemenea unui cavaler, care, după ce a câștigat o cursă de obstacole, mângâie gâtul calului, o trec ușor ca o mângâiere, ca un sincer mulțumesc și cu un gând de recunoștință își amintește el. Ce a urmat este aproape indescriptibil. Într-o clipă toată lumea era la avion, cu mașinile, cu ambulanțele, cu extinctoarele, camioanele, mașinile speciale, pe jos, o mare de
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
puțin mai departe de centrul aerodromului. Aterizare impecabilă. Miraculos. Eram deja obișnuit cu miracolele. Întind și pun mâna pe capotă și, asemenea unui cavaler, care, după ce a câștigat o cursă de obstacole, mângâie gâtul calului, o trec ușor ca o mângâiere, ca un sincer mulțumesc și cu un gând de recunoștință. Ce a urmat este aproape indescriptibil. Într-o clipă toată lumea era la avion, cu mașinile, cu ambulanțele, cu extinctoarele, camioanele, mașinile speciale, pe jos, o mare de oameni în jurul meu
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
Gouget, actorul din povestirea lui de tinerețe Primăvara elvețiană, este un alter ego, căci, la fel ca la personajul său, componenta feminină este „încrustată organic în ființa lui“. Ca urmare, copilul este mereu avid de reciprocitatea afectivă, ale cărei semne - mângâierea și sărutul - sunt reprimate de instanța parentală, închegându-i o sensibilitate nostalgică de tip proustian (I. Negoițescu va fi, de altfel, constant preocupat de biografia lui Proust): „Tata interzisese astfel de manifestări sentimentale, considerate de dânsul ca de prost-gust. Nici
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]