6,722 matches
-
de lumină lăptoasă, iar el cu mâinile goale în văzduh. Și totuși, spunea mătușa, invocațiile nocturne, făcute fără să fii auzit de cineva, reușesc întotdeauna. Oare de ce stelele nu-i dăduseră ascultare? Dar ție, mătușă, ți-au dat vreodată ascultare? Mătușa îi arătă palma mîinii stângi. Văzu o cicatrice mare vindecată și nu prea. Asta mi se trage de la raza unei stele. Cu acea ocazie un glas m-a făcut păcătoasă și mi-a spus că nu pot să intru în
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
trage de la raza unei stele. Cu acea ocazie un glas m-a făcut păcătoasă și mi-a spus că nu pot să intru în vorbă cu creaturile firmamentului. Alergă la don Terentio și, pradă zbuciumului, îi povesti cele relatate de mătușa lui. Preotul mai întâi râse, apoi încercă să-l potolească, băiatul acela nu numai că-i ducea caprele la păscut, dar îi ținea și de urât în lungile seri de iarnă în fața vetrei. Ținea la el și, chiar dacă făcea mereu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de ce mă-ntrebi? Fiindcă de două sau trei zile nu mă simt prea bine, am ca o apăsare aici chiar pe frunte, și n-am reușit să-i vin de hac cu niciun fel de fiertură sau descântec de deochi. Mătușa Concetta din Vomero mi-a tăiat o șuviță de păr, a făcut descântece, m-a pus să-mi spăl fața și să arunc apa din lighean la o răscruce de drumuri, dar nimic, durerea de cap e la locul ei
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
rămase astfel, cu mapa înțesată de lozuri la subsuoară, precum Moise cu Tablele Legii. Doar câteva clipe de măreție, căci apoi, încovoiat și cu umerii căzuți, redeveni Ioan al ultimei zile sau Jenică, cum i-a spus, în pruncie, o mătușă care își dădea aere că știe franțuzește și așa i-a rămas numele. Își prinse bărbia în palme, cu ochii îngustați. Atunci îl vedea, ședeau față în față, moțăind amândoi resemnați, el de o parte, norocul de alta. Semănau în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o artă înnăscută a mistificației sociale, stridentă la oricare altul. Ioanide râdea. Gaittany, care poseda un număr incalculabil de rubedenii în cele mai notorii familii, avea aproape zilnic pe agendă cîte-o vizită de făcut. Acum venise de la un fel de mătușă nonagenară moartă, în casa căreia exclamase de circumstanță un țț-țț-țț de dezolare, după care, vindecat repede de melancolie, după sărutări de mâini și salutări, se retrase în pripă, tăind din notes punctul efectuat. Bineînțeles, Gaittany nu era omul necivilizat care
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cât vor dura explorațiile dumitale? G. Călinescu Conțescu își verifică în minte o anume socoteală, apoi răspunse că zece-cincisprezece ani, spre a realiza o monografie completă a regiunii din punct de vedere geobioantropologic. Ioanide plesni iarăși cu mănușa. Avusese o mătușă care, în vârstă de optzeci și patru de ani, era foarte agasată de o albeață la un ochi, ce se agrava mereu, cu toate tratamentele. "Cum, se indigna ea, toată viața am să rămân așa?" (Ea spunea "toată viața" ca și când
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu știa prețul și se temea să nu fie înșelată. Pentru ea, oul avea o valoare inestimabilă. Ioanide știa aproximativ că la București un ou costă șaizeci de bani, și de aceea oferi un leu, doi lei, cinci, cât vrea mătușa. Bătrâna căzu pradă celei mai cumplite incertitudini, luând generozitatea arhitectului drept un semn că ouăle sunt foarte scumpe. În cele din urmă, consimți a-și preda marfa. După ea se îndemnă și altă femeie, care trăgea cu urechea mai la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a plăcut grozav și propune să i-l vinzi. Hagienuș deschise ochii mari. - Plătește bine! pară Petrișor repede șocul moral. - Ș-apoi, interveni Florica, sărind și mai aproape de tată-său, să n-ai nici o grijă, am aranjat totul. Este cavoul mătușii, care ne-a rămas nouă. O punem acolo. După o fază de uimire, orientalistul se posomorî, însă tot comic, din cauza nefericitei fizionomii, și luă o poză de reproș, din care lipsea energia. - Cum, măi copii, mormântul mamei voastre? Ce-am
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o poză de reproș, din care lipsea energia. - Cum, măi copii, mormântul mamei voastre? Ce-am iubitmai mult pe lume să părăsesc în voia soartei? - Păi n-o părăsim, tată, atrase atenția ofițerul, n-auzi c-opunem în cavoul de la mătușa? - O puneți, dar unde-i casa ei, monumentul ei? Cum o cinstesc eu pe ea? - Monumentul e în suflete, spuse sentențios ofițerul. - Nu pot, copii, decise Hagienuș, nu sunt păgân. Avem un Dumnezeu deasupra noastră, care vede. Nevastă-mea, săraca
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pare că Saferian nu fu străin de această tranzacție, deși, conform moralei sale comericale, nu suflă nimănui nici un cuvânt, cu atât mai puțin lui Hagienuș. Încasîndu-și banii, orientalistul se găsi în fața unei noi probleme serioase: unde să ducă sicriul? Cavoul "mătușii", de care vorbeau copiii, era încuiat și cheia se afla în mâinile Florichii. Hagienuș încercă să ceară cheia sub pretext de a studia mutarea osemintelor. Florica și Petrișor țineau morțiș să meargă cu toții împreună, ceea ce nu convenea orientalistului, de teamă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pronunțat îi crescuse pe deasupra buzei superioare. La fel Sultana, care avea sprâncenele foarte negre și îmbinate, începea să capete o ușoară mustață, deocamdată grațioasă. Singura speranță era aceea că la inteligență Sultana semăna cu răposata soră a lui Manigomian, cu mătuși-sa. Sub aceste auspicii era greu de stabilit cine făcea o afacere rea: Sultana ori Demirgian? După o destul de lungă familiarizare la ștrand, la tenis și pe motocicletă, Sultana chemă într-o zi pe Demirgian. - Ascultă, Demirgian, tu nu vrei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
binevoitoare prezență de spirit față de doamne. Era un Pomponescu vesel, deschis, redondant și neinfatuat. O mică deosebire de dozaj, și un om se distinge profund de un cvasi sinonim al său. Pomponescu semăna la umor cu o altă rudă, o mătușă dinspre mamă, care avea aceeași statură și purta decolteuri, preferând a sta în picioare, spre a-și expune întreaga siluetă. Pe cât era de solemnă corporal, pe atât era de sfioasă și de blândă. Mustața și-o mușca tatăl lui Pomponescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
visa deloc evenimente și persoane recente. Gaittany, Ioanide și ceilalți nu apăreau niciodată în reprezentațiile sale onirice, nici măcar cele două Pomponești. Se vedea mereu în casa în care trăise copil, de vreo șase-șapte ani, stând de vorbă cu unchi și mătuși dispărute. Tată-său de asemeni era prezent. În fiecare seară visul era cam același, ca și când memoria s-ar fi oprit la o unică vârstă. Curios, Pomponescu visa că trebuia să se ducă la școală și nu învățase lecția, scria pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
intelectualul steril, juiseur bonom și malițios, epicureu grotesc, celălalt: perfectul monden, diplomatul înnăscut, un Talleyrand ieșit din ceainăriile Fanarului. Fauna celor două romane cuprinde zeci de alte personaje, pitorești, unele, ca de pildă, prințul Hangerliu, os domnesc, și mai ales mătușa lui, "Hangerlioaica", de o infatuare comică monumentală, altele sinistre, ca asasinul Gavrilcea. În Scrinul negru apar și muncitori, comuniști, sub înfățișări atât de convenționale și schematice încît devin amuzanți prin ridicol. Depășind formula balzaciană, romanele de după 1944 se apropie de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
aga, apoi comisul Constantin Conachi, în a doua căsătorie a acestuia. Apoi, Paraschiva nu era fiica lui Iordache Costache-Venin, ci a marelui vornic Vasile Costache, soră cu Toader, cu Constantin și cu ceilalți arătați mai sus, deci ea îi era mătușă lui Iordache Costache-Venin de la Torcești. În acest context, nu poate fi acceptată nici data morții fiului lui Constantin și al Paraschivei, Ion Conachi, așa cum este prezentată în pomenita prefață, întrucât în 1711 el, Ion Conachi, nici nu era născut. Iordache
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
alcătuită din mai mult decât două generații, care în general trăiesc împreună, contribuie la bunăstarea economică a membrilor și împart responsabilitățile susținerii gospodăriei și creșterii copiilor. Familiile extinse pot include un număr mare de oameni astfel ca bunici, unchi și mătuși, verișori. Familia nucleară se bazează pe legături maritale. Ea este alcătuită din două sau mai puține generații care trăiesc împreună și, în general, include un soț, o soție și copiii care depind de aceștia. Deși în multe alte culturi familiile
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
căsătorie este legată de rudenie. Tabuul incestului, aproape o trăsătură universală a tuturor sistemelor de familie, interzice relațiile sexuale ori căsătoria între oameni care sunt rude. Statul nostru nu permite căsătoria între părinte și copil, frate și soră, unchi sau mătușă și nepot ori nepoată. De asemenea, căsătoriile între verii primari este ilegală. Tabuul incestului reduce potențiala gelozie între membrii familiei, alimentează realizarea alianțelor cu alte familii și susține sănătatea genetică. În istorie numai puține societăți au făcut excepție de la tabuul
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
în momentul salvării pentru a doua oară de pe mare, să-și dezvăluie identitatea, preferând tăcerea. Donna angelicata nu dă glas propriilor trăiri decât atunci când se roagă sau propovăduiește religia creștină. Modestia este dusă la extrem, eroina va ajunge în casa mătușii sale, dar nu va fi recunoscută, pentru că preferă gloriei „un trai cucernic și curat”757. Cei din jur recunosc puritatea și virtutea femeii, capabilă mai curând de moarte, decât de impietate morală. Prin același miraculos specific povestirii, Alla își regăsește
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pentru: > rudenia în linie dreaptă; > rudenia în linie colaterală. Rudenia în linie dreaptă și în linie colaterală constituie impedimente la căsătorie, aceste persoane neputând să se căsătorească între ele, și anume: * părinții și descendenții; * frații și surorile; * unchiul cu nepoata; * mătușa cu nepotul; * verii primari între ei. Pentru motive temeinice, se pot căsători rudele în linie colaterală de gradul IV, cu încuviințarea autorității administrative competente. Din interpretarea art. 7 C.fam. rezultă că este oprită și căsătoria între copiii adoptatorului pe
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
se cântă cântecul de iertăciune: „Frunză verde mărăcine Ia-ți copile iertăciune De la frunzulița lată De la mamă, de la tată, De la rude, de la nene, De la cerul plin de stele, De la frați de la surori, De la grădina cu flori, De la uncheși și mătuși De la tindă, de la uși”. Rudele miresei îi urează acesteia voie bună, în timp ce în ogradă se încarcă într-o căruță zestrea miresei. Odinioară, zestrea se compunea dintr-o ladă mare cu valuri de pânză, fețe de masă, cuverturi, plăpumi, prosoape, perne
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
în momentul salvării pentru a doua oară de pe mare, să-și dezvăluie identitatea, preferând tăcerea. Donna angelicata nu dă glas propriilor trăiri decât atunci când se roagă sau propovăduiește religia creștină. Modestia este dusă la extrem, eroina va ajunge în casa mătușii sale, dar nu va fi recunoscută, pentru că preferă gloriei „un trai cucernic și curat”757. Cei din jur recunosc puritatea și virtutea femeii, capabilă mai curând de moarte, decât de impietate morală. Prin același miraculos specific povestirii, Alla își regăsește
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de zar. Dardărul se rotea și, pierzând viteza cădea cu una dintre fețe în sus, ea aducând jucătorului un câștig din miza existentă sau obligația de a cotiza în plus la această miză. Posed un dardăr nemțesc moștenit de la o mătușă care are un echilibru remarcabil - se rotește peste un minut. În târgurile germane de Crăciun, la tarabele cu jucării din lemn, se vând și azi dardăre. Cuvântul de la noi provine însă din turcește. În zilele noastre, jocurile electronice, acasă, pe
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
pe Felix dar moșierul, când e singur, bea apă de Vichy cu sirop. Și bine face! Pentru că excesul alcoolic duce personajele lui Caragiale la rău: domnul din Petițiune, care bea apă multă după o noapte de chef, cere pensie pentru mătușa unui amic aiurea, la Regia Monopolurilor, Costică Panaite ajunge cu un memoriu al viticultorilor după închiderea sesiunii parlamentare, iar Cetățeanul Turmentat și anonim e alungat de la întrunirea electorală. El a amestecat berea și vinul oferite de Cațavencu. Un recrut inadaptabil
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
imposibilă. Teatrul noastru valorifică uneori medicii reali sau improvizați. Personajele au nevoie de toată vivacitatea. Familia Necșulescu din Titanic Vals se calmează cu „bromural” și ia inutil „uronal”. Margareta din Gaițele e doar însărcinată și puțin isterică. Maică-sa și mătușile o agasează diagnosticându-i tot felul de boli și evocând decese. Bătrânele o suspectează de apendicită și cred în cuțit precum în sfânta cruce. Altfel “îți găurește puroiul mățișoarele și mori în 24 de ore”! Doctorul curant face și el
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
parc, cu chioșc și copaci numeroși, iarbă netunsă și cărări improvizate. Deși la stradă casele sunt apropiate, fundurile de curte par să fie depărtate și indistincte între ele, separate eventual formal. Nu altfel stau lucrurile în Casa cu Molii a mătușilor lui Jim din Cartea nunții. Clădirile sunt scunde și înconjoară un teren comun, fiind construite prin adițiune aleatorie. Și Moș Costache Giurgiuveanu, când vrea să facă un rost Otiliei, se apucă să strângă material în vederea unei construcții noi în propria
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]