18,601 matches
-
XIV-lea În Franța, În epocă subzistă și o altă nemulțumire pe care templierii o provoacă În rândul contemporanilor: li se reproșează alianțele și mezalianțele atât militare, cât și politice și filozofice cu vecinii și - teoretic - dușmanii lor, musulmanii. Marii Maeștri ai Ordinului au practicat adeseori o diplomație ingenioasă și flexibilă, Înmulțind dovezile de afinitate și negociind consecvent cu sultanii, unii dintre aceștia fiind invitați chiar la masa lor, unde conversează Îndelung și cu deplină libertate despre teologie, ajungând la concluzia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
d’Alveydre, templierii au realizat, În Evul Mediu, chintesența sinarhismului, exercitând, timp de două sute de ani, o putere aproape absolută În domeniile politic, financiar și religios. Într-o lucrare publicată În 1887, Adevărata Franță - Misiunea francezilor, el susține că Marii Maeștri ai acestui ordin definitivaseră deja un plan care urmărea organizarea Întregii Europe și internaționalizarea orașelor sfinte din Eurasia. Al douăzeci și doilea și ultimul Mare Maestru, Jacques de Molay, nutrea poate cea mai consistentă speranță că va reuși să așeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Într-o lucrare publicată În 1887, Adevărata Franță - Misiunea francezilor, el susține că Marii Maeștri ai acestui ordin definitivaseră deja un plan care urmărea organizarea Întregii Europe și internaționalizarea orașelor sfinte din Eurasia. Al douăzeci și doilea și ultimul Mare Maestru, Jacques de Molay, nutrea poate cea mai consistentă speranță că va reuși să așeze Întreg pământul sub conducerea spirituală a unui singur suveran pontif iudeo-creștin. Liderii Ordinului nu doar Întrezăreau scopul măreț al unității lumii, ci și intenționau să unească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
birourile arhivei numea „această nenorocire majoră”. După un scenariu pe care, de acum, Îl cunoșteam deja, conducătorii organizației se adună și iau În discuție problema. O concluzie se impune cu rapiditate: doar decapitarea Ordinulu,i prin eventuala asasinare a Marelui Maestru Jacques de Molay, este insuficientă, ba chiar periculoasă. Exista deja un precedent ce nu putea fi ignorat: uciderea prin crucificare a lui Isus din Nazaret, unul dintre numeroșii profeți evrei care propovăduiau cuvântul Domnului În provinciile romane, Îl preschimbase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
la Paris și primește cu nesfârșită satisfacție prețioasele depoziții despre crimele celor pe care Îi urăște și cărora le vrea pieirea. Are acum În mână argumentul necesar și suficient pentru declanșarea represaliilor. Dispune fără ezitare ca Jacques de Molay, marele maestru al Ordinului Templului, și adjunctul său, Geoffroy de Charmey, să fie arestați, Învinuiți de erezie și dați pe mâna tribunalului, cu indicația expresă de a fi găsiți vinovați și condamnați la moarte. Este convins că, lipsiți de căpeteniile lor, templierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu calul pionul de la e5, deschizându-i astfel negrului diagonala la capătul căreia se afla dama de alb. Am impresia că Howard a avut atunci un moment de ceea ce se cheamă orbire șahistă - se Întâmplă ca jucători de elită, mari maeștri internaționali, candidați la titlul mondial să nu sesizeze câteodată amenințări iminente, simple, pe care le vede și le evită orice Începător. E ceva absolut inexplicabil la valoarea, experiența și nivelul lor de concentrare, mai ales că orbirea nu se petrece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
sictir! Ați luat-o-n barbă, să vă fie de bine, acum purtați-vă crucea și nu vă mai lamentați ca bocitoarele de profesie, că n-aveți calificarea necesară și compromiteți breasla. Ca să vezi, domnule, ce chestie: i-a stat maestrului Fujimori ceasul de apoi și, din cauza asta, i s-au Încurcat lui filamentele În cerebel și și-a pierdut uzul rațiunii pure. Foarte bine: ai scrântit-o, acum drege-o, naibii, cum poți și lasă văicăreala, că tot nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
capitolul instinctul primejdiei. Probabil că de-asta nici nu am devenit un șahist foarte bun, deși mi-am dorit-o Întotdeauna. Din păcate, nivelul performanțelor mele n-a trecut niciodată de mijlocul distanței dintre categoria Întâi și prima normă de maestru. Nu mă descurcam rău În atac, cu toate că uneori riscam excesiv, nu-mi lipsea nici puterea de analiză În jocul combinatoriu, În schimb, mă trăda sistematic acel simț al pericolului fără de care, În șah, nu poți aspira la depășirea liniei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
vedenie urâtă. Îi venea greu să admită că nu Întrevăzuse această pistă. - Mai departe, a murmurat Încă neconvinsă, dar Îngândurată. - Unchiul tău a fost fără Îndoială un personaj excentric și contradictoriu, dar În nici un caz nu s-a numărat printre maeștrii criptografiei mondiale. Nici măcar al celei franco-române. Probabil că e ceva destul de simplu, În fond, cum a fost, până la urmă, și treaba cu Codul lui Alexandru. Toată problema e să ne dăm seama care este cuvântul care deschide șarada, cuvântul-cheie, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
sânge. De-o pildă, dacă vreau să mă duc c-o treabă până la salcâmul de colo, eu nu mai pot să mă duc drept, ci numai prin învăluire, s-ajung după salcâm. La atacul pe flancuri n-am secrete, sunt maestru. La Kosovice, de exemplu, i-am înconjurat pe sârbi de două ori și ei nici nu și-au dat seama. Episodul 219 ANUL NOU OTOMAN — Aspră viață - făcu Metodiu. O viață cu adevărat spartană, dar fără de care imperiul dumneavoastră n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
la adăpost. Bărbatul ei, cel mai tandru și mai pătimaș dintre amanți, ar fi știut s-o ocrotească așa cum o ocrotise câtă vreme îi mai rămăsese o suflare de viață. Dar ea, care ar fi putut învăța atâtea de la acel maestru extraordinar, nu făcea altceva decât să se ghemuiască într-un ungher, neajutorată și neputincioasă. Nu plângea, pentru că maică-sa o învățase că o adevărată targui nu plânge. Nu implora, pentru că generații de sânge imohag curgeau prin venele sale. Nu făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
se pare că și clavecinul fusese al lui. — Cel mai frumos în toată povestea - a spus el - e că ați ascultat un compozitor mediocru. Am cântat înainte un pic de Sebastian Bach numai de dragul comparației. Dar modul în care acest maestru mediocru a dispărut e o raritate. Partiturile lui sunt nesemnate și doar bănuim cum se numea. Din partea unui geniu, ar fi fost ceva normal. Dar aceste mediocrități își înscriu numele în cel puțin trei locuri. Se semnează și pe hârtia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
feței lui erau umbrite parcă de ramuri de copaci ce veneau de la jocul de lumini și umbre al lumânărilor. În acel chip încercam să pătrund și să mă scald toată noaptea. Avea un chip transfigurat, de alchimist, o față de fost maestru al dansului păsării, care începuse să-și piardă penele, poate pentru că se oprise să mai danseze și în loc de dans acum se interesa, plin de neliniște, de secretul fabricării aurului. Poate că el încerca să prindă din adâncul cifrelor formula alchimică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
a spus el vesel. Călătoria improvizată semăna cu o fugă. Sucki rămânea acasă, un prieten bun putea să vină din când în când să-i dea semințe și să-i schimbe apa. Italia era, după cum știe toată lumea, țara artiștilor, a maeștrilor tuturor șmecheriilor și iluziilor. Aveam nevoie să respirăm un timp într-o asemenea țară, ca să ne vedem viața și greutățile din alt unghi. Ziua următoare, dis-de-dimineață, ne-am îndreptat spre aeroportul Arlanda. Înainte de a închide ușa de la apartamentul nostru, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
pe cealaltă la capătul lor, într-o negură absolută, iată că deodată am auzit larma unor petrecăreți voioși ce se distrau undeva la etajele superioare. Am auzit apoi clar vocea entuziastă și veselă a unui tânăr spunând următoarele cuvinte: „Haideți, maestre, vă rugăm!”. Clinchete de pahare: cliinkkkkk!!! și alte clinchete cristaline ale râsetelor mai multor femei se răspândiră în spațiul imens al acestei clădiri, lovindu-se de pereți. Bună dispoziție. Mânat și avântat de nestăvilita mea curiozitate, de pofta mea niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
timp l-ai ținut în mână? Nu, spuse Cristi serios, e un baston cât se poate de obișnuit. Inspectorul se hotărâse pe loc să nu-i spună lui Calistrat adevărul. Se săturase să joace rolul învățăcelului care primește informații de la maestru cu picătura și trebuie să le ia de bune pe toate după bunul plac al acestuia. Voia să păstreze un as în mânecă, să vadă ce se întâmplă și să experimenteze el însuși toate lucrurile noi pe care le aflase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
era trimis, făcea ordine și se asigura că misiunea sa este dusă la îndeplinire prin toate mijloacele pe care le avea la îndemână, iar acolo unde regulamen tele aveau lacune, improviza pe loc. Era foarte priceput la asta, un adevărat maestru, cum îi plăcea lui să spună, iar superiorii săi se arătaseră mulțumiți de fiecare dată. Văzuse lumina zilei într-un cătun uitat de lume de pe malul stâng al Nistrului. Fără să fie o capacitate, trecuse ușor prin școală după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
abțiguiți - dar și cu delatorii treji la minte care făceau pe marinarii beți - să se uite la ferestrele joase ale odăițelor rozalii, discret luminate. O lampă așezată lateral mascată de un abajur purpuriu punea În lumină portretul Doamnei, ca-n maeștrii flamanzi, În ambianța unui interior violaceu, unde paravanul pictat cu stînjenei decadenți, eflorescențe licențioase, adăpostea misterioasa intimitate (care atrăgea prin discreția sa tot așa cum atrag faldurile ori croiala rochiei): sofaua dură la fel ca și pupa vaporului, tapițată-n brocart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mobilei și al livezii; nu uitați nici denumirile florilor din grădină și nici știrile citite de el În care se spunea despre pactul Ribbentrop-Molotov, despre abdicarea regelui, despre prețul unturii și al cărbunelui, despre Aleksić, asul aerului... Iată cum lucrau maeștrii Enciclopediei. Căci fiecare eveniment, am mai spus asta, era pus În legătură cu propriul lui destin, fiecare bombardament În Belgrad și fiecare Înaintare a trupelor germane spre Răsărit ori fiecare retragere, toate astea erau transpuse prin prisma lui și În corelație cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pozitivismului În cercurile burgheziei progresiste. Spiritualiștii declaraseră - influența lor fiind covîrșitoare - că acel caz admite forța magnetică incontestabilă a omului. În final pronunțase și celebrul Kardeck, o autoritate absolută, omul care se afla În comuniune cu forțele Întunericului. POVESTEA CU MAESTRUL ȘI DISCIPOLUL CELE ce urmează s-au petrecut la sfîrșitul secolului trecut la Praga, „orașul misterelor“. Întîmplarea, dacă poate fi numită astfel - va fi relatată de diverși autori, În tonalități distincte, diferențierile nefiind Însă semnificative, iar eu mă voi opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
fi relatată de diverși autori, În tonalități distincte, diferențierile nefiind Însă semnificative, iar eu mă voi opri la versiunea lui Haim Franckel, narațiunea sa avînd un cert ascendent asupra celorlalte, Întrucît reunește o serie de mărturii ale discipolilor privitoare la Maestru. Dacă din acest text s-ar suprima digresiuni pe marginea credinței, moralei, hasidismului, pe alocuri Împănate cu citate pilduitoare din Talmud sau cu pedantismele lui Franckel, povestirea s-ar putea rezuma astfel: Învățatul Ben Haas (pe numele său adevărat Oscar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ar părea de neînsemnată În sine tot se trag unele Învățăminte, Întrucît este pus În discuție un complicat sistem de valori, căci, dacă vreți, este vorba despre o povestioară moralizatoare. În anul 1892 Ben Haas, care deja purta titulatura de Maestru, va Întîlni În acel cartier rău famat un tînăr care-l va ruga să poarte o discuție cu el. Maestrul, ezitînd Între principiul etic și cel poetic - căci după primul l-ar fi respins, iar după al doilea l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
valori, căci, dacă vreți, este vorba despre o povestioară moralizatoare. În anul 1892 Ben Haas, care deja purta titulatura de Maestru, va Întîlni În acel cartier rău famat un tînăr care-l va ruga să poarte o discuție cu el. Maestrul, ezitînd Între principiul etic și cel poetic - căci după primul l-ar fi respins, iar după al doilea l-ar fi ascultat - va sta cu el Într-o crîșmă Întunecoasă și va comanda două votci pascale, pare-se, conform ritualului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
l-ar fi respins, iar după al doilea l-ar fi ascultat - va sta cu el Într-o crîșmă Întunecoasă și va comanda două votci pascale, pare-se, conform ritualului. Jeshua Krohal, căci așa se numea tînărul, Îi va mărturisi Maestrului că frecventa acel cartier de cînd Îi picase În mînă o lucrare a sa care Îl Încredințase că experiența e „asexuată, deci amorală“, numai că nu putuse afla acea Împăcare a spiritului propovăduită În Vară și pustie. Maestrul fu cuprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
va mărturisi Maestrului că frecventa acel cartier de cînd Îi picase În mînă o lucrare a sa care Îl Încredințase că experiența e „asexuată, deci amorală“, numai că nu putuse afla acea Împăcare a spiritului propovăduită În Vară și pustie. Maestrul fu cuprins de Înfrigurare, dar și de căință, Întrucît abia atunci intuia că Învățătura sa, ca oricare altă doctrină care se Întemeia pe morală, putea provoca, ajungînd În mîna unui ins imatur, tot atîta rău, pe cît bine (căci, după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]