5,147 matches
-
ministru, Poniatowski a reorganizat armata poloneză și s-a întâlnit cu Napoleon pe teritoriul Saxoniei în iulie 1813. A câștigat bătălii cum ar fi cea de la Löbau, Altenburg și Pening. La data de 16 octombrie 1813, a primit bastonul de Mareșal, datorită eroismului său în cursul bătăliei de la Wachau. A murit trei zile mai târziu când a încercat să retragă de la bătălia de la Leipzig, trecând apele Elsterei Albe, pentru a nu fi prins de către armate alianței antinapoleoniene. Corpul lui Poniatowski, găsit
Józef Poniatowski () [Corola-website/Science/312433_a_313762]
-
de Milano invadat de trupele franceze, conduse de Cesare Borgia și Ludovic al XII-lea al Franței. La Spoleto, primiți călduros de locuitori, spre deosebire de fratele său care preferă să vâneze, Lucreția se dedică guvernării: printre altele, instituie o trupă de mareșali care să păstreze ordinea în oraș și face un armistițiu cu orașul rival Terni. O lună mai târziu ajunge la ea Alfonso, pe care papa reușește să-l calmeze făcându-i cadou orașul și teritoriul din Nepi. În 14 octombrie
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
profite de avantajul lor numeric și francezii, după ce au primit întăriri, s-au putut retrage în ordine, în timpul celei de-a doua zile de lupte. Ambele părți au suferit pierderi semnificative, francezii pierzând și doi dintre comandanții cei mai valoroși: mareșalul Lannes și generalul de divizie St. Hilaire, ambii răniți mortal. "KK Hauptarmee", sub comanda Arhiducelui Carol al Austriei: TOTAL: 99 000 de oameni; 84 000 infanterie, 14 250 cavalerie, 288 de tunuri "Grande Armée d'Allemagne", sub conducerea Împăratului Napoleon
Bătălia de la Aspern-Essling () [Corola-website/Science/312419_a_313748]
-
general de divizie francez al Primului Imperiu, născut la Metz pe 10 mai 1775 și căzut pe câmpul de onoare pe 6 iulie 1809, la Bătălia de la Wagram. Provenind dintr-o veche familie nobilă din Lorena, Lasalle a fost strănepotul Mareșalului Abraham de Fabert d'Esternay. A fost husar în armata franceză și a promovat foarte rapid până la gradul de General de divizie, ajungând să comande o unitate de cavalerie ușoară ce avea să fie supranumită „brigada infernală”. Pe 6 iulie
Antoine Charles Louis de Lasalle () [Corola-website/Science/312465_a_313794]
-
liniile de transport maritime din Mediterana erau vulnerabile, convoaiele fiind obligate să se deplaseze prin apropierea insulelor controlate de Axă. Problemele logistice erau agravate de capacitatea limitată de încărcare-descărcare a instalațiilor portuare elene. Armata a 12-a germană, sub comanda mareșalului Wilhelm List, a fost desemnată pentru executarea Operațiunii Marița. În componența forțelor germane intrau unități de infanterie, vânători de munte și tancuri. O divizie de tancuri fusese deplasată la granița bulgaro-turcă, pentru a face față unui eventual atac din partea Turciei
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
a înaintat spre râul Nestos, pe malurile căruia a ajuns împreună cu Divizia a 164-a pe 9 aprilie. În aceeași zi, Armata a II-a elenă a capitulat ca urmare a colapsului liniilor defensive grecești de la est de râul Axios. Mareșalul german List aprecia în dimineața zilei de 9 aprilie că datorită înaintării rapide a unităților sale mobile, Armata a 12-a se afla într-o poziție favorabilă pentru cucerirea Greciei centrale prin spargerea liniilor elene de pe malul râului Axios. Pentru
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
în dimineața zilei de 9 aprilie că datorită înaintării rapide a unităților sale mobile, Armata a 12-a se afla într-o poziție favorabilă pentru cucerirea Greciei centrale prin spargerea liniilor elene de pe malul râului Axios. Pentru îndeplinirea acestor obiective, mareșalul a cerut transferul Diviziei a 5-a blindate din cadrul Corpului al 40-a Panzer. El considera că această divizie de blindate îi va asigura o forță suplimentară de lovire a inamicului prin breșa de la Monastir. Pentru continuarea atacului, List a
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
atacul aeropurtat german a dus la evacuarea tuturor trupelor aliate din insulele grecești. Victoria germană s-a datorat mai multor factori: După înfrângerea forțelor aliate, decizia de trimitere a forțelor britanice în Grecia a fost aspru criticată în Regatul Unit. Mareșalul Alan Brooke, șeful Statului Major Imperial din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a considerat intervenția din Grecia o eroare strategică grosolană, de vreme ce ducea la reducerea rezervelor de care avea nevoie Wavell pentru cucerirea Libiei sub control italian și
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
soldatul grec, au luptat cu cel mai mare curaj. El a capitulat doar când continuarea rezistenței a devenit imposibilă și nefolositoare”. Führerul a ordonat de asemenea eliberarea și repatrierea tuturor prizonierilor greci de război de îndată ce au fost dezarmați. După cum afirma mareșalul Wilhelm Keitel, șeful Statului Major al lui Hitler, Führerul dorea să ofere grecilor un aranjament onorabil ca recunoaștere a luptei lor vitejești într-un război pe care nu-l provocaseră, fiind victimele atacului italian. Keitel mai amintește că în toamna
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
a Cincea Coaliții, opunând armata austriacă a arhiducelui Arhiducele Carol al Austriei, unei armate franceze superioare numeric, sub conducerea Împăratului Napoleon. Bătălia s-a încheiat cu victoria francezilor. După importanta victorie de la Eckmühl, în dimineața zilei de 23 aprilie 1809, mareșalul Berthier îl informează pe Împăratul Napoleon asupra mișcărilor austriece, aflați în plină retragere. După o acțiune secundară de cavalerie prin care austriecii încearcă să protejeze retragerea armatei, mareșalii francezi Lannes și Davout își aduc diviziile în contact cu inamicul, în
Bătălia de la Ratisbona () [Corola-website/Science/312851_a_314180]
-
După importanta victorie de la Eckmühl, în dimineața zilei de 23 aprilie 1809, mareșalul Berthier îl informează pe Împăratul Napoleon asupra mișcărilor austriece, aflați în plină retragere. După o acțiune secundară de cavalerie prin care austriecii încearcă să protejeze retragerea armatei, mareșalii francezi Lannes și Davout își aduc diviziile în contact cu inamicul, în apropiere de Regensburg, unde ariegarda austriacă se refugiase. Orașul este bombardat și francezii reușesc să pătrundă spre orele 18-19. Din cauza bombardamentului cu ghiulele înroșite, circa 150 de case
Bătălia de la Ratisbona () [Corola-website/Science/312851_a_314180]
-
fi spus: "mai bine mă căsătoresc cu el decât să ajung în mănăstire". Se căsătoresc în 4 aprilie 1652, iar căsătoria durează opt ani. Cultivat, prieten cu numeroși artiști, salonul său era frecventat de cele mai prestigioase nume ale Parisului: mareșalul d'Albret, marchizul de Villarceaux, abatele de Choisy. Ea îi va cunoaște pe Jean Racine, Madame de Sévigné și pe Madame de Montespan, viitoarea favorită a lui Ludovic al XIV-lea, din 1667-1679,dându-i șapte fii. În 1660, la
Françoise de Maintenon () [Corola-website/Science/312849_a_314178]
-
Diviziei 10 infanterie, ce asigura paza acestui important punct strategic. Un alt moment însemnat al carierei sale militare s-a consumat în toamna/iarna 1941/1943. Comandant al Grupului mobil de etape nr. 1, prin repetate memorii, unele adresate chiar mareșalului Antonescu, el a sesizat lacunele aprovizionării și dotării trupelor române și tratamentul discriminatoriu la care erau supuse de comandamentele germane. Aceasta poziție a făcut ca generalul Nicolae Ghinăraru să fie trecut în rezervă înainte de termen, fiindu-i încredințată apoi funcția
Nicolae Ghineraru () [Corola-website/Science/312890_a_314219]
-
și 4 ofițeri germani de marină. Militarii români nu au reușit să-i prindă pe autorii atentatului și s-au răzbunat pe populația civilă locală. Au fost uciși, la întâmplare, 5 000 de localnici civili, majoritatea evrei. În urma raportului primit, mareșalul Antonescu i-a ordonat generalului Iosif Iacobici, șeful Marelui Stat Major și comandant al Armatei a 4-a române, să ia măsuri drastice de pedepsire. În aceeași noapte, Iacobici a telegrafiat cabinetului militar al lui Antonescu că a pornit acțiunea
Masacrul de la Odesa () [Corola-website/Science/312881_a_314210]
-
trecut Nistrul, flancat de al 5-lea Corp, format din Divizia a 15-a de Infanterie, Brigada 1-a de cavalerie și Divizia 1-a blindată, care l-a traversat între Tighina și Dubăsari, conform planurilor de luptă elaborate de mareșalul Antonescu personal - ordinul operativ nr. 31 al Marelui Stat Major emis la 8 august 1941, care cerea Armatei a 4-a să cucerească Odesa "„din mers”". Realitatea de pe front nu a corespuns cu planurile optimiste, ofensiva a fost oprită, orașul
Masacrul de la Odesa () [Corola-website/Science/312881_a_314210]
-
armatei române, dar generalul Ion Glogojanu, comandantul militar al orașului, a refuzat să ia în seamă avertismentul. În consecință, clădirea a sărit în aer și au murit toți ofițerii români aflați acolo. Ulterior, când a mers la mormântul generalului Glogojanu, mareșalul Ion Antonescu a rostit următoarele cuvinte: „Ai luptat pentru Odessa ca un erou și ai murit în Odessa ca un prost”. La 19 august 1941, Ion Antonescu l-a numit pe profesorul Gheorghe Alexianu în funcția de guvernator al Transnistriei
Masacrul de la Odesa () [Corola-website/Science/312881_a_314210]
-
ca un prost”. La 19 august 1941, Ion Antonescu l-a numit pe profesorul Gheorghe Alexianu în funcția de guvernator al Transnistriei și membru "ex officio" al consiliului de miniștri. La 24 octombrie 1941, colonelul Davidescu, șeful cabinetului militar al mareșalului Antonescu, a telegrafiat generalului Macici: Acest ordin a fost executat la 24 octombrie 1941. Aproximativ 22 000 de evrei (după alte surse, 40 000 evrei ) au fost escortați de militari români aparținând batalionului nr. 10 mitraliori din divizia a 10
Masacrul de la Odesa () [Corola-website/Science/312881_a_314210]
-
degerați zăceau pe străzi.(...) Peste tot erau jandarmi și polițiști români.” Alexianu a vizitat ghetoul între 3 și 5 noiembrie 1941. Îngrijorat de posibilitatea izbucnirii unor epidemii, care puteau afecta întreaga populație, a adresat, la 11 decembrie 1941, un raport mareșalului Antonescu cu privire la situația din Transnistria și Odessa, în care propunea rezolvarea radicală a problemei evreiești prin deportarea totală a evreilor din Transnistria și Odessa.”. Conform tezei istoricului Ottmar Trașcă de la Institutul de Istorie „George Barițiu” din Cluj-Napoca: „Analiza politicii de
Masacrul de la Odesa () [Corola-website/Science/312881_a_314210]
-
datată 17 mai 1946 cu anumite amendamente. La recursul cerut de procurorul general, procesul a fost rejudecat la 6 mai 2008, când judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție au respins definitiv cererea de revizuire a sentinței din 1946. "Domnule Mareșal, m’am trezit dimineața (23 oct. 1941) având în față o scenă îngrozitoare și anume: pe toate străzile și pe la colțuri stăteau spânzurați câte patru, cinci oameni, iar populația înspăimântată fugea prin oraș în toate părțile. Revoltat, am întrebat cine
Masacrul de la Odesa () [Corola-website/Science/312881_a_314210]
-
oraș. Odesa are în momentul de față circa 50 000 de Evrei rămași în oraș. Ajungând coloanele de mii de oameni, le-am oprit și le-am vorbit în rusește, arătând că s’a produs o greșeală și că dl. Mareșal a dat ordin să vă înapoiați la casele voastre. S’au petrecut cu această ocazie scene sfâșietoare. Au năvălit asupra noastră sărutându-ne mâinile, hainele, mașinile și strigând cu toții „Trăiască mareșalul Antonescu, salvatorul nostru!”. Era un act drept, căci populația
Masacrul de la Odesa () [Corola-website/Science/312881_a_314210]
-
că s’a produs o greșeală și că dl. Mareșal a dat ordin să vă înapoiați la casele voastre. S’au petrecut cu această ocazie scene sfâșietoare. Au năvălit asupra noastră sărutându-ne mâinile, hainele, mașinile și strigând cu toții „Trăiască mareșalul Antonescu, salvatorul nostru!”. Era un act drept, căci populația n’a avut niciun amestec în catastrofa dela 22 Octomvrie. Coloana înaintată însă de evacuați a fost reținută de organele militare. Mi s’a spus că aceștia vor fi executați ca
Masacrul de la Odesa () [Corola-website/Science/312881_a_314210]
-
căci populația n’a avut niciun amestec în catastrofa dela 22 Octomvrie. Coloana înaintată însă de evacuați a fost reținută de organele militare. Mi s’a spus că aceștia vor fi executați ca represalii în urma ordinului dumneavoastră. Sunt convins, domnule Mareșal, că dumneavoastră, dacă erați informat exact asupra situației și anume că populația nu a avut niciun amestec în actul dela 22 Octomvrie, totul fiind pregătit de organele NKVD. Revocați ordinul de represalii!"
Masacrul de la Odesa () [Corola-website/Science/312881_a_314210]
-
nu a avut suficientă vigoare pentru a străpunge liniile aliate și să facă față focului artileriei terestre și navale. Aliații au fost norocoși pentru că Adolf Hitler fusese de acord cu punctul de vedere al comandantului apărării germane din nordul Italiei, mareșalul Erwin Rommel, care aprecia că zona de la sud de Roma nu este de importanță strategică. Ca urmare, comandantului germana al apărării sudului Italiei, mareșalului Albert Kesselring, i s-au refuzat toate cererile de ajutor și de deplasare de trupe din
Operațiunea Avalanșa () [Corola-website/Science/310850_a_312179]
-
Adolf Hitler fusese de acord cu punctul de vedere al comandantului apărării germane din nordul Italiei, mareșalul Erwin Rommel, care aprecia că zona de la sud de Roma nu este de importanță strategică. Ca urmare, comandantului germana al apărării sudului Italiei, mareșalului Albert Kesselring, i s-au refuzat toate cererile de ajutor și de deplasare de trupe din nordul Italiei în sudul peninsulei. Succesul temporar al Armatei a 10-a și argumentele strategice ale lui Kesselring l-au convins pe Hitler că
Operațiunea Avalanșa () [Corola-website/Science/310850_a_312179]
-
direcție. Deși a fost construit că un vânător de tancuri, ȘU-76 a fost folosit ulterior că tun de asalt în sprijinul infanteriei, din cauza blindajului ușor și din cauza armamentului depășit. În România a fost dezvoltat un concept de vânător de tancuri, Mareșal, prea târziu însă pentru a putea fi folosit în lupta. Singurii vânători de tancuri folosiți de Armată Română în timpul celui de-al Doilea Război Mondial au fost TACÂM Ț-60 și TACÂM R-2. Vehiculele TAs ale armatei, deși au fost
Vânător de tancuri () [Corola-website/Science/310919_a_312248]