5,217 matches
-
până la 5 ani. O dată deveniți independenți, femelele rămân aproape de teritoriul mamei, în timp ce masculii străbat distanțe lungi în căutarea unui teritoriu; dacă sunt puțini tigri în regiune, ei ocupă un teritoriu liber, iar dacă nu, sunt nevoiți să cucerească teritoriul altor masculi. Femelele ating maturitatea sexuală la 3-4 ani, iar masculii la 4-5 ani. O femelă poate aduce pe lume 10-20 tigrișori pe tot parcursul vieții, din care circa jumătate mor de mici. Tigrul trăiește până la 26 de ani. În legătură cu urmărirea permanentă
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
teritoriul mamei, în timp ce masculii străbat distanțe lungi în căutarea unui teritoriu; dacă sunt puțini tigri în regiune, ei ocupă un teritoriu liber, iar dacă nu, sunt nevoiți să cucerească teritoriul altor masculi. Femelele ating maturitatea sexuală la 3-4 ani, iar masculii la 4-5 ani. O femelă poate aduce pe lume 10-20 tigrișori pe tot parcursul vieții, din care circa jumătate mor de mici. Tigrul trăiește până la 26 de ani. În legătură cu urmărirea permanentă a tigrului de către om și cu schimbarea mediului de
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
se pot suprapune fără conflict, deoarece armăsarii tind să își apere iepele mai mult decât teritoriul. Armăsarii își marchează teritoriul prin miros, lăsând grămezi de bălegar la intervale de-a lungul traseelor pe care le parcurg, pentru a avertiza alți masculi de prezența lor. În plus, când o iapă din turmă urinează, deseori armăsarul va urina în același loc, pentru a semnala celorlalți masculi că iapa face parte din turma lui. Armăsarii pot fi deseori văzuți mirosind bălegarul pentru a confirma
Calul lui Przewalski () [Corola-website/Science/313038_a_314367]
-
grămezi de bălegar la intervale de-a lungul traseelor pe care le parcurg, pentru a avertiza alți masculi de prezența lor. În plus, când o iapă din turmă urinează, deseori armăsarul va urina în același loc, pentru a semnala celorlalți masculi că iapa face parte din turma lui. Armăsarii pot fi deseori văzuți mirosind bălegarul pentru a confirma marcarea teritoriului. În secolul XV, Johann Schiltberger a fost printre primii europeni care au văzut acest cal, fiind prizonier al hanului mongol. Calul
Calul lui Przewalski () [Corola-website/Science/313038_a_314367]
-
cei mai în vârstă sunt de obicei mai mari decât media; lumgimea maximă înregistrată este de 53,3 cm, iar cel mai greu biban a avut 1,91 kg. Bibanii ating maturitatea sexuală între unu și trei ani în cazul masculilor și între doi și trei ani în cazul femelelor. Depunerea icrelor are loc la sfârșitul lunii aprilie și începutul lunii mai, depunând între 5000 și 100000 de ouă printre alge sau ramurile copacilor care au devenit imerși. După fertilizare, puii
Biban galben () [Corola-website/Science/313118_a_314447]
-
Ouăle sunt eliptice, netede, mate, uneori punctate cu pori evidenți, colorate cenușii, gălbui, oliv sau verzui spre cafeniu. Coaja se pătează în cuib. Incubația durează 16-19 zile. Clocitul începe înaintea încheierii pontei și este asigurat de femelă. În perioada clocitului, masculul îi aduce de mâncare. Femela părăsește cuibul doar seara și dimineață pentru scurt timp. Cât clocește, la femelă se dezvoltă glanda uleioasă de la baza cozii, din care, în caz de primejdie, se proiectează un lichid brun-negricios, cu un miros insuportabil
Pupăză () [Corola-website/Science/313121_a_314450]
-
și gros, gri-albastru cu îngroșare albă; încă de mici, ei își pot desfășura în cuib creasta în formă de evantai. Ciocul puilor ajunge la lungimea normală abia după un an. Puii sunt hrăniți la început numai cu ceea ce le aduce masculul; mai târziu ambii părinții asigură hrănirea. La ivirea unui dușman, puii încep să pufăie ca pisicile, împroșcându-l cu fecalele lor semilichide și silindu-l astfel să se îndepărteze. După 28-30 de zile puii sunt capabili de zbor și părăsesc
Pupăză () [Corola-website/Science/313121_a_314450]
-
Africii. Seamănă cu un bulgăre mic și pufos, din care iese o coadă scurtă și un cioc nu prea mare. Este o pasăre foarte energică și dispune de un glas relativ puternic, comparabil cu cel al privighetorii sau al canarului. Masculii îl folosesc pentru a-și marca teritoriul. Denumirea științifică a speciei, "Troglodytes troglodytes", provine din greaca veche, τρωγλοδύτης ("troglodytes"), care literalmente se traduce ca „locuitor al peșterii”. În zilele noastre la fel sunt numiți și oamenii preistorici, care se adăposteau
Pănțăruș () [Corola-website/Science/314538_a_315867]
-
iar în cea inferioară cafenii-cenușii. Tot corpul e acoperit de minuscule „vălurele”, mai accentuate pe marginea aripilor și la capătul cozii, care fac pasărea să pară vărgată. Deasupra ochilor firele de puf iau o nuanță albă, uneori nu prea accentuată. Masculii nu diferă la exterior de femele, și nici tinerele păsări de cele mature. Unica deosebire între ultimele este accentuarea mai puternică a nuanțelor roșiatice pe spinare și penele cafenii-deschis pe cap (întunecate la capăt) la tineri. Pasărea are o coadă
Pănțăruș () [Corola-website/Science/314538_a_315867]
-
o gaură de acces, marcată de licheni și mușchi. Ponta este depusă prin lunile aprilie - mai fiind alcătuită din 5 - 6 ouă de culoare albă punctate cu pete ruginii. Femela clocește de două ori pe sezon. Este o pasăre poligamă, mascul împerechinduse frecvent și cu alte femele. Iarna coboară în regiunile de șes, trăind adăpostite în parcurile orașelor. | |---Troglodytes sissonii |
Pănțăruș () [Corola-website/Science/314538_a_315867]
-
bucate, fiind adevărate delicatese, dar azi culegerea lor în Europa este interzisă. În România păsările cuibăresc frecvent pe lângă regiuni de baltă. Ele preferă regiunile joase, deschise, de câmpie și smârcuri. Sunt păsări monogame. Teritoriul cuibului este apărat cu înverșunare de mascul. Ponta este depusă în lunile aprilie, mai fiind alcătuită din 3 - 4 ouă verzui cu puncte întunecate. Clocesc ambii părinți, iar puii eclozează la circa 26 - 27 de zile. Iarna păsările migrează spre Asia de Sud și spre bazinul mediteran. ul este
Nagâț () [Corola-website/Science/314537_a_315866]
-
De asemenea, dromaderii nu transpira. Arealul lor de răspândire este Africa de Nord și Asia de Sud Vest până în India; a fost introdus de om în Australia, unde animalele fugite din ferme s-au sălbăticit. Dromaderii sunt animale active ziua. Trăiesc în harem, un mascul având mai multe femele. Uneori sunt lupte pentru ierarhie între masculi. Dromaderii sunt animale erbivore, putând consumă și vegetație sărată sau cu spini. Hrană este la început înghițită, ajungând în prestomacuri, pentru a fi regurgitata și rumegata când animalul este
Dromader () [Corola-website/Science/314600_a_315929]
-
și Asia de Sud Vest până în India; a fost introdus de om în Australia, unde animalele fugite din ferme s-au sălbăticit. Dromaderii sunt animale active ziua. Trăiesc în harem, un mascul având mai multe femele. Uneori sunt lupte pentru ierarhie între masculi. Dromaderii sunt animale erbivore, putând consumă și vegetație sărată sau cu spini. Hrană este la început înghițită, ajungând în prestomacuri, pentru a fi regurgitata și rumegata când animalul este în repaus. Împerecherea are loc mai frecvent iarnă, fiind dependența de
Dromader () [Corola-website/Science/314600_a_315929]
-
între 360 și 440 de zile; gemenii la dromaderi sunt rări. Animalele tinere vor fi îngrijite de mama timp de doi ani, după care femelă este din nou aptă pentru împerechere. Tineretul femel atinge maturitatea sexuală la trei ani, pe când masculii la vârsta de 4 - 6 ani. Un animal poate trăi între 40 și 50 de ani.
Dromader () [Corola-website/Science/314600_a_315929]
-
Cordilieri. El este domesticit în America de Sud, trăind și în formă sălbatică în regiunile înalte între 3500 și 5500 m, în Ecuador, Peru, Bolivia, Argentina și Chile. Că și guanaco, vicuña trăiește în grupuri sub formă de harem sub conducerea unui mascul care apără teritoriul.
Vicunia () [Corola-website/Science/314637_a_315966]
-
asemenea de culoare neagră. În funcție de subspecie, gâsca are pe spate și aripi o culoare care variază de la cenușiu la un cenușiu roșcat. Lungimea corpului este între 90 și 100 de cm, iar lungimea aripilor deschise este de 160 - 175 cm. Masculul cântărește 3,5 - 6,5 kg iar femela 3 - 5,5 kg. Subspecia „Ranta canadensis maxima” atinge o greutate de 7,5 kg. În afară de arealul ei de origine care sunt regiunile cu lacuri din America de Nord , gâsca canadiană cu subspeciile ei
Gâsca canadiană () [Corola-website/Science/314647_a_315976]
-
Pasările țesător fac parte din familia „Ploceidae” ordinul „Passeriformes”. Familia cuprinde 109 specii și 12 genuri. Numele de „țesător” a fost dat păsării datorită iscusinței cu care masculul construiește cuibul. Păsările din această familie trăiesc în general în regiuni de pădure, sau tufișuri din savanele din Africa, la sud de Sahara. Numai un număr mic de specii trăiesc în regiunile tropicale din Asia. Mărimea corpului păsărilor este între
Păsări țesător () [Corola-website/Science/314682_a_316011]
-
în general în regiuni de pădure, sau tufișuri din savanele din Africa, la sud de Sahara. Numai un număr mic de specii trăiesc în regiunile tropicale din Asia. Mărimea corpului păsărilor este între 8 și 24 cm. Culoarea penajului la mascul este de culoare galben neagricioasă, cenușie neagră sau alb cu negru. Femelele au penajul de culori mai spălăcite. Păsările au cioc scurt și puternic care este gros la bază. Hrana lor constă din insecte, fructe, semințe. Numeroase specii de păsări
Păsări țesător () [Corola-website/Science/314682_a_316011]
-
marabu și șerpii care se strecura prin intrarea îngustă de pe partea inferioară a cuibului. Cuiburile lor care atârnă în arbori, se află grupate în colonii, o colonie poate cuprinde mii de păsări. El este construit prin împletire cu ciocul de masculii viu colorați care sunt poligami. Imperecherea urmează la unele specii după ce femela acceptă cuibul după o inspecție prealabilă a lui. Cuiburile au o formă rotundă, intrarea fiind pe partea laterală sau inferioară a lui. Forma cuibului ca și tehnica de
Păsări țesător () [Corola-website/Science/314682_a_316011]
-
Maturitatea sexuală apare la vârsta de 8-9 luni. Puii de șinșilă, la naștere, sunt îmbrăcați cu păr, au incisivi, ochii deschiși și sunt foarte vioi. După 4-5 zile de viață ei consumă deja mici cantități de furaje. La această specie masculii sunt mai ușori decât femelele cu 50-100 grame. Prolificitatea este de 2-3 pui la fătare. Se pot realiza 2 fătări pe an. Este recomandată achiziționarea unui exemplar tânăr, în vârstă de circa 2-4 luni, pentru ca acesta să se poată obișnui
Șinșilă () [Corola-website/Science/314693_a_316022]
-
pot realiza 2 fătări pe an. Este recomandată achiziționarea unui exemplar tânăr, în vârstă de circa 2-4 luni, pentru ca acesta să se poată obișnui cu stăpânul și cu noul cămin. Pentru achiziționarea mai multor exemplare este bine de știut că masculii nu se înțeleg foarte bine, decât dacă sunt crescuți împreună. Aceeași situație se constată și în cazul femelelor, însă acestea nu prezintă instincte de teritorialitate atât de dezvoltate ca masculii.
Șinșilă () [Corola-website/Science/314693_a_316022]
-
Pentru achiziționarea mai multor exemplare este bine de știut că masculii nu se înțeleg foarte bine, decât dacă sunt crescuți împreună. Aceeași situație se constată și în cazul femelelor, însă acestea nu prezintă instincte de teritorialitate atât de dezvoltate ca masculii.
Șinșilă () [Corola-website/Science/314693_a_316022]
-
când animalul se hrănește, iar cele posterioare sunt lungi, puternice, adaptate pentru sărit și permite animalului să ia poziția „de veveriță”. În mediul natural, gerbilii trăiesc în grupuri familiale mici, de 20 indivizi. Grupul de gerbili se formează în jurul unui mascul bătrân și puternic. Un grup de gerbili controlează un teritoriu de 300-1500 m² și este, de regulă, format dintr-un mascul adult, 2-3 femele adulte și descendenții acestora. Gerbilii comunică între ei prin intermediul vibrațiilor aerului, al mirosului și al văzului
Gerbil () [Corola-website/Science/314712_a_316041]
-
În mediul natural, gerbilii trăiesc în grupuri familiale mici, de 20 indivizi. Grupul de gerbili se formează în jurul unui mascul bătrân și puternic. Un grup de gerbili controlează un teritoriu de 300-1500 m² și este, de regulă, format dintr-un mascul adult, 2-3 femele adulte și descendenții acestora. Gerbilii comunică între ei prin intermediul vibrațiilor aerului, al mirosului și al văzului. Când se află în pericol, gerbilii își avertizează confrații bătând rapid din membrele posterioare producând astfel vibrarea aerului. În cazul unui
Gerbil () [Corola-website/Science/314712_a_316041]
-
depisteze dușmanii (bufnițe, șerpi, vulpi) de la distanță. Gerbilul este un animal poliestric. În mediul natural, perioada de reproducere este legată de anotimpul cald dar, în captivitate, se poate reproduce tot timpul anului. Reproducerea în mediul natural se realizează prin împerecherea masculului cu o singură femelă. Masculul urmărește femela în călduri și îi atrage atenția prin bătăi de picioare. După împerechere, masculul rămâne în preajma femelei și bate din picioare 1-2 ore, pentru a îndepărta pe alți candidați la împerechere cu femela preferată
Gerbil () [Corola-website/Science/314712_a_316041]