4,697 matches
-
co peream pe Peter Falk, adevăratul Peter Falk, și nu detectivul Columbo. Revenim în zilele noastre, când prietenia mea cu Cristi Puiu a murit de mult, iar eu o văd la Cinemax pe Gena Rowlands în Opening Night, copleșit de melancolii. Din film, îmi aminteam doar șocantul accident de la început, cu admira toarea actriței lovită de mașină, scenă care te ia prin surprinde re - și pe care Cristi a derulato înapoi și mia mai puso o dată - și, în general, că e
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
a lui Céline Dion care a constituit coloana sonoră a nu mai puțin celebrului film Titanic. Pe Traian Băsescu îl invadează amintirile din perioada când marea era a doua lui casă și devine gânditor. Pentru a ieși din starea de melancolie care, de altfel, nu l ca racterizează, președintele-jucător dă hotărât peste cap paharul de suc și își invită consoarta la dans, în ciuda recomandărilor medicilor, care iau prescris măsuri foarte stricte pentru refacerea coloanei. După ce se termină melodia, președintele continuă să
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
de la porțile Thebei, unde s a prăvălit după ce Oedip i-a răspuns la Întrebare. Mai degrabă ar trebui să observăm că el contestă indiferența sfinxului de la piramide Probabil, În acest caz, o opțiune e necesară. Abia atunci vom ști dacă melancolia anticilor a fost mai profundă decît cea a modernilor Spun sfinxul, dar pot foarte bine să-mi aduc aminte o noapte de iarnă cînd, pe un drum izolat, la poalele munților, dincolo de un rîu pe care tocmai Îl trecusem, am
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nu le poți răspunde cu o propoziție, nici o viață nu mai e de ajuns. Iar propozițiile simple cer totdeauna curaj. Cel mai greu e să recunosc că afară plouă pur și simplu și să nu am În clipa următoare nici o melancolie. Să spun „mă tem” sau „prefer” și să nu-mi justific nimic. Căci nu toate labirinturile sînt la fel, după cum nici sfincșii nu pun totuși aceleași Întrebări. Tezeu Acest distrugător de monștri și-a epuizat aventurile. Dar singurii care cred
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ridica ancora grăbit, nesuportînd suspine și lacrimi, e singurul său cinism. Dar nu se uită În urmă cu dispreț. Pe Ariadna n-o părăsește pentru că s-a plictisit de ea, ci pentru că ea aparține trecutului, iar el are oroare de melancolii. E prea lucid și practic pentru a face greșeala să fie melancolic. Si prea febril pentru a Întîrzia printre ruinele unor momente trăite. Acest aventurier jertfește tot ce i-a fost apropiat. E clar ca firul Ariadnei reprezintă chiar vocația
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
un blestem.) Văd În stînca Împinsă de Sisif dovada că-și atinge cu mîinile destinul și nu se Înspăimîntă de aceasta. E victoria lui cea mai pură. Nici lui Don Quijote, un Sisif al himerei, sau lui Hamlet, un Sisif al melancoliei, nu le cerem altceva decît consecvență cu sine. Un Sisif dezabuzat, Împingîndu-și În silă stînca, ar semăna unui Don Quijote care ar Începe brusc să rîdă de morile sale de vînt. Desigur, nu uit că Sisif caută un sens efortului său
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ațîțător de alge putrede răzbătînd pînă aici odată cu primele arome ale primăverii, cineva mirîndu-se de labilitatea culorilor mării, iată un univers care mi-ar ajunge pentru toată viața. Nu am ce face cu un adevăr străin de acest țărm, iar melancoliile mele elenice sînt numai un stil de a mă apropia de lucrurile din jur și de a le iubi. În fond, de ce să mă mire că am neapărata nevoie să mă simt Înconjurat de lucruri familiare ca să mă pot referi
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
aventurier e (iarăși) o declarație de dragoste. Corabia sa cu o singură pînză nu se Îndepărtează niciodată prea mult de țărm. Pentru a afla că aici nu e vorba numai de prudență, trebuie să vină, poate, o vîrstă sau o melancolie cînd drumurile din urmă Încep să doară și țărmurile Ithacăi se limpezesc Înlăuntrul nostru făcînd să vibreze convingerile În numele cărora merită să trăim. În școală am Învățat totul despre Însemnătatea experienței În cunoaștere, În afară de faptul că Roger Bacon a făcut
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
oracolelor grecești s-au Împlinit, paradoxal, datorită Încercărilor celor În cauză de a le evita. Un lotofag n-ar fi săvîrșit această eroare. Pentru el nu există alt destin și alt zeu decît amnezia. Însă nici altă șansă... Poate că melancolia se naște Într-adevăr din comparații. CÎteva ore de insomnie au fost suficiente pentru a le declanșa, amintindu-mi cîte lucruri aș face astăzi altfel, cu mai puțină ușurință, mai puțină naivitate și, poate, mai puțin orgoliu. Ce Însemnătate mai
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
lingă garduri... Dar numai după ce coborîm din Olimp avem amintiri. CÎt timp ne-am aflat În el n-a contat decît clipa. Timpul e unul dintre ultimele cuvinte pe care le-am Învățat, ca să numim cu el tocmai regretul, iar melancolia am descoperit-o cînd ne-am uitat În urmă. Muntele fermecat și nemuritor al copilăriei Își ridică nimbul strălucitor și pur tot mai departe. Acolo am fost asemenea zeilor, nemuritori, avînd și defectele lor, indiferența față de greșeli și indiferența față de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
statuilor. În definitiv, contează mai puțin dacă o asemenea Eladă a fost reală. Important e ca a fost posibilă. Vreau să spun că avem nevoie de un munte chiar dacă ne vom Întoarce rar. Nisipul e acum aproape un produs al melancoliilor mele... Ce rost mai are să-mi pun mari Întrebări cînd de atîtea ori n-am fost În stare să-mi răspund nici la cele mărunte? Dar și aceste Întrebări sînt ale mele chiar dacă nu le merit Poate că trebuie să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
dar Întinde mîinile În gol. Vrea să soarbă parfumul unei flori, dar această floare este otrăvită. Singurătatea În care se afundă ca Într-un labirint. Ceea ce părea iubire clinică nu e decît disperare ce crește. Deasupra apei, dansul negru al melancoliei strînge tot mai mult cercul În jurul său... El Însuși stă ca un străin În fața sa. E un Sisif care suie muntele căutîndu-se, dar va trebui să coboare ca și Sisif. Dacă se apleacă să-l atingă, obrazul din apă dispare
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
săgețile catedralelor gotice. Dar dacă datorez ceva Eladei, aceasta n-o datorez nici unei filosofii care Întoarce spatele vieții; e de ajuns să mă uit În jur ca să fiu recunoscător că exist. În rest, o fîntînă izolată incită În mod firesc melancolia. Icar Nesocotind sfatul lui Dedal de a nu se apropia prea mult de soare, Icar s-a prăbușit În Marea Egee. Dar candoarea cu care a crezut, În euforia zborului, că totul Îi era permis, ne va situa pînă la urmă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
numai o categorie estetică, ci și una morală. E o lumină moale, plină de voluptăți tactile, o lumină nu carteziană, ci alexandrină, În care iarba are căldura feminină a nisipului de pe țărm; o lumină prin care În locul soarelui negru al Melancoliei lui Gerard de Nerval trece steaua fierbinte a iubirii; Într-un muzeu invadat de o asemenea lumină, m-aș uita fără Îndoială la tablouri cum m-aș uita la arbori Într-o pădure. Ce alt nume, dacă nu al lui
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
În faptul că a descoperit, cum spunea Jules Michelet, o nouă credință. Ulise Însuși, cîtă vreme e fascinat de aventuri necunoscute, este un om baroc. Acest om baroc se revoltă Împotriva cercului Închis și rîvnește un zbor ca Icar. Adăugind melancolia lui Anteu aripilor lui Icar vom avea barocul. Barocul nu În formele sale fericite și declamatorii ca la Bernini, ci acolo unde caută și Întreabă; unde se află ca Oedip În fața sfinxului; În amieze tulburi, amestec de luciditate și vis
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să devină carne omenească. El ne declară astfel cu pasiune că Încrederea grecilor În sculptură mergea pînă acolo Încît o socoteau capabilă mai mult decît să imite viața; s-o Înlocuiască. Desigur, e greu să credem că lumea a Învățat melancolia de la Hamlet sau că secolul al nouăsprezecelea, așa cum Îl cunoaștem, ar fi În bună măsură o născocire a lui Balzac, cum pretinde Oscar Wilde argumentînd că viața imită arta și nu invers; dar e adevărat că arta are flori pe
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nu Înseamnă uneori a Învinge ceva, ci a-l Înălța. Piramida dă și ea un sens deșertului limitîndu-l. Pe blocurile de granit s-ar putea săpa inscripția „PÎnă aici”. PÎnă aici e posibilă victoria nisipului și a indiferenței. Aici Începe melancolia timpului și a vieții. PÎnă aici, așadar, sînt posibile rătăcirile lui Ulise. Aici Începe Ithaca... Ar trebui, poate, să mă dărui acestor bucurii cu prudență. Dar a iubi Înseamnă tocmai prilejul fericit de a nu suspecta mîna Întinsă spre viață
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ca și frumoasa Nefertiti, al cărei obraz de cuarțit roz de la muzeul din Cairo m-a făcut să mă Întreb dacă este o nebunie să te Îndrăgostești de o statuetă; e beat de soare, dar sub această mască hipnotică a melancoliilor artei amarniene palpită și acum sîngele; ochii Închiși, bărbia Împinsă Înainte, un obraz bolnav de lumină, profund deosebit de hieratismul obișnuit al artei egiptene; buzele senzuale au o febră care lipsește Giocondei; nu le interesează surîsul, ci viața, să muște din
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Apolo, nici Înțelepciunea ca Atena. Dar ce altă Înțelepciune mi-aș putea dori În afară de cea a dragostei care Îmbrățișează, iată, iarăși, cu recunoștință toate lucrurile din jur, care știe că toate aceste zile nu se vor mai repeta niciodată și melancolia, singură, nu poate justifica o viață. Ieșind din mare cu trupul șiroind de apă sărată, scuturîndu-ți părul blond plin de alge și de spumă, tu, zeiță, umpli de Încîntare tot ce e uman În noi. Pentru că toată desăvîrșirea frumuseții tale
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de fapt, că nimic nu e perfect repetabil. Și ajunge să compar tabloul lui Botticelli Nașterea Venerei cu Afroditele clasice pentru ca să simt adevărul dintr-un vers al lui Rilke: E atît de multă frumusețe În tot ceea ce Începe... Nimic din melancolia privirii botticelliene În ochii Afroditei din Cnid, convinsă că buzele ei freamătă În centrul lumii. Renașterea reabilita un ideal despre care știa că murise, care se dovedise vulnerabil, muritor, În timp ce sculptorii Afroditelor clasice credeau În nemurirea lui. Cine a Întîlnit
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
rămîne ploaia care spală afară zidurile de Întuneric... Belerofon Un monstru pare să fie inerent unui labirint. Insă Belerofon era singur Înainte de a Învinge Himera. Deșertul prin care rătăcește spre sfîrșitul vieții sale și care, se Înțelege, nu este decît melancolia sa inconsolabilă, ni-l arată ducîndu-și pînă la capăt raționamentul. Acest episod la care face aluzie Homer ni-l apropie mai mult decît isprăvile sale. În mod normal, n-ar trebui, Îmi spun, decît să Întind mîna spre crengile pline
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Socrate, să-i iscodești, iată o nespusă fericire. Căci, fără Îndoială, ei nu te osîndesc la moarte pentru asemenea fapte, adaugă el... Auzind nisipul scîrțîind sub tălpile lui Belerofon, ar trebui totuși să ne aducem aminte că pentru omorîtorul Himerei melancolia este mai degrabă un viciu labirintic. Există printre marmurile de după Praxitele piese care mă emoționează profund deși nu aparțin marii sculpturi grecești. O tristețe ciudată emană din ele, În ciuda eforturilor de a zîmbi ostentativ. E tocmai momentul În care Belerofon
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
un viciu labirintic. Există printre marmurile de după Praxitele piese care mă emoționează profund deși nu aparțin marii sculpturi grecești. O tristețe ciudată emană din ele, În ciuda eforturilor de a zîmbi ostentativ. E tocmai momentul În care Belerofon pătrunde În deșertul melancoliei sale, renegîndu-și aventurile. Inima lui a sfărîmat echilibrul rațional; răspunde sfinxului simțind; și amintindu-și. Belerofon a Îmbătrînit și are senzația că memoria acaparează totul În jurul lui. Deșertul prin care Înaintează el este timp. Istoria lumii și istoria lui. Sensibilitatea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
degete, Îmi intră În ochi, În urechi, Între gînduri, Între cuvinte și nu mai pot să merg fără să lovesc o amintire, s-o fac să tresară, să mă doară, să mă urmărească. Zeii nu știu ce este timpul pentru că nu știu ce este melancolia. La ce mi-au folosit toate Întîmplările prin care am trecut dacă acum mă biruie nisipul f Se vede că fiecare moarte Închide un cerc... O, dacă aș mai fi o dată tînăr ca pe vremea Himerei! Dar de ce trebuie să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Întrebe un singur lucru: Încotro alerg? Tot eroismul tinereții sale nu i-a adus nimic În această privință. Alergînd pe urmele Himerei, fugise, de fapt, de sine Însuși. Acum are dovada că Apolo și Dionysos nu epuizează lumea și viața. Melancolia sa nu aparține nici unuia dintre acești zei și singură ea Îl Însoțește acum stîrnindu-i amintirile ca dintr-o altă lume. Și e cu atît mai cotropitoare și mai umană și mai sălbatică melancolia lui, cu cît zeii nu mai pot
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]