6,419 matches
-
preiau, adaptează și prelucrează modelul francez, doar pentru a încerca să-i provoace renașterea în hainele noi și individualizate ale fiecărei culturi europene în parte. IV. Neoclasicismul pașoptiștilor români IV.1. Coordonatele epocii pașoptiste. Ambivalența clasic-romantic "În istorie, nu există miracole, ci din când în când, întâmplări minunate; există, câteodată, în viața popoarelor clipe privilegiate când, într-o singură generație, destinul adună mai multe schimbări decât în câteva veacuri de toropeală. Așa s-a întâmplat la noi cu bărbații născuți, să
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
al secolului al XVII-lea. Prin coordonarea unor factori multipli de ordin social, istoric, literar etc. epoca Regelui Soare a reușit să dea naștere unui curent a cărui deplină coagulare și eficacitate creativă au fost percepute aproape în liniile unui miracol. Coerența sistemului estetic format, valoarea operelor scrise, au făcut din clasicismul francez un model a cărui fascinație s-a împletit cu cea generată de măreția statului lui Ludovic cel Mare, în general. Astfel, zorii secolului al XVIII-lea, au conturat
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
mediocritate și la subistorie. Perioadele de stabilitate și de înflorire ale Principatelor s-au produs când modul electiv al domnilor a fost înlocuit, pasager sau bune perioade de timp, cu principiul eredității, cum s-a petrecut sub Basarabi și Mușatini. Miracolul domniei lui Ștefan cel Mare (echivalentul domniei lui Mircea cel Bătrân, în Țara Românească) pe acest fond s-a produs: "De la 1459 1504 se văd din nou efectele stabilității. A fost domnia cea mai glorioasă a Moldovei. El nimicește influințele
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
un anonimat straniu, neștiindu-se mai nimic despre ea timp de vreun mileniu, rămasă neînghițită de trecerile barbarilor. Fenomenul l-a determinat pe un mare istoric de stirpe eminesciană, Gheorghe I. Brătianu, să scrie binecunoscuta carte O enigmă și un miracol istoric: poporul român, carte publicată în anul de cumpănă 1940. Și e grăitor că moartea, în închisorile comuniste, i s-a tras de la altă carte capitală: La Bessarabie. Droits nationaux et historiques (Bucarest, Institute d'Histoire Universelle "N. Iorga", 1943
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
afirma că poezia se naște din limbaj (Ensayos). Nu de la cuvinte în sine începe starea de poezie și nu se încheie cu ele, dar tentația de a comunica le face indispensabile, de unde rolul lor de chei magice, deschizând porți spre miracol. Al. Philippide lansa o constatare capitală: "Ca să observi adevărata esență și valoare a unui poem, trebuie să înregistrezi și să studiezi cardiograma poemului. Aici cuvintele nu au atâta importanță, câteodată n-au mare importanță nici imaginile, dacă sunt; e vorba
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
freamăt neistovit, de perpetuă căutare, de ne-stare existențială, e singura sa permanență. Un liant în acțiune... Cuvinte și necuvinte Cărțile începutului, Sensul iubirii (1960) și O viziune a sentimentelor (1964), remarcabile, cantonau aparent în senzorial, izbitoare fiind elanurile erotogene, miracolul de a exista, tendința de a se mișca în concretul alunecos. Era o poezie-cadru, aliaj de biografie psihologică, de inițiere într-un câmp cosmologic; spectacol, totodată, în care "câmpul întins pe spate" visează, iar plopii își ating "umerii, tâmplele, / cu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Gică; altă dată, lumina "taie haosul și-l umple cu chipuri, cu imagini, cu oseminte" (Îndoirea luminii, I). Cifrele, la rândul lor, rezumă succint traseul de la concret la abstract, de la acesta la simbol: "Doi e asigurarea lui unu, însă fără de miracolul lui unu Unicitatea eternă nu e cu putință" (Respirări, p. 103). Totuși, fiindcă cifrele, necontenit citate, nu pot înfrânge misterul universal (Matematică poetică), urmează că Timpul, Iubirea, Moartea și celelalte rămân niște aproximații. Există însă certitudini, unele dintre ele constituindu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Pe ape s-aștern curcubeie / și se fac viaducte și poduri, curând, / peste căi ferate lucind, / peste trenuri trecând..." Titani, Beethoven, Bach și alții inițiază și propun conexiuni sonore într-un timp cosmic, timp în ale cărui halouri se întruchipează miracole. Tentat de reprezentări prin linii, prin volume și puncte, autorul Elegiilor desenează: ilustrațiile la Respirări îi aparțin; eseistul scrie comprehensiv despre I. Țuculescu (găsindu-i un timbru hiperboreu), amical despre Horia Bernea și Sorin Dumitrescu, ori despre graficianul Vasile Kazar
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de mitologia spațiului, veghează lângă arbori și ape atentă la "graiul plantelor", de unde un sistem de metafore deschis înconjurimii, "pomi verzi", "vântul galben", "berzele neduse", plopi și paltini, păsări și fluturi, ploi, ninsori și herghelii. Vegetalul pune în contact cu miracole, cu bucurii de plein air. În "bărbile-ncâlcite" ale bătrânilor sihaștri "albinele-și fac stup" (Psalm I). Pretutindeni, însemne ale paradisiacului palpabil: "ochii arborilor", "păduri de ochi", "păsări care apun", "ploi dulci de prune ucise", "mirosu-nțelept de gutuie..." Peisajul, motiv
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
exterior și interior. Detectivismul presupune operații secrete, enigme de descifrat; poetul le multiplică, plasându-le în labirintic și oniric. Rugăciunea detectivului Arthur (în fapt o declarație de independență) exprimă pe de o parte personalismul, pe de alta viziunea poetului despre miracolele existenței: Nimeni și nimic nu mă poate opri, la ora cinci după masă, Când lumina e albă și-n magazii toamna miroase a praf adormit În iarbă să pun un pantof cu șireturi subțiri de mătasă, Așteptând să se umple
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
un necontenit balans: "M-aș rupe, nu m-aș rupe-acum de tine. / E încă vară și aproape toamnă..." Se vede, din trimiteri ca acestea, că profilul Carolinei Ilinca e un gingaș aliaj de percepții fine, de freamăt și adeziune la miracolele naturii, de reflexivitate subtilă, tonică, la nivelul unei feminități conștiente de sine. Sute de voci ale altor poeți se constituie, cu timpul, într-un fundal coral. Autoarea Sonetelor imperfecte e poetă de prim-plan. Recitativul său solistic e dintre acelea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
1989), pe de o parte palpabilă, pe de alta respirând mister, implică umbre și cenușă; Umbra / a ceea ce am fost nu mai poate să dăinuiască / așa la nesfârșit...": Contemplatorului "pierdut în timp", planând între trecut și viitor, îi vorbesc simbolic miracole cotidiene: iarba reprezintă "corpul fizic al unui strămoș"; iarba de leac ar putea "vindeca de singurătate"; peste "prăpastia vremii" durează sufletul, "măturător de frunze" toamna. Arhivă de amintiri, copilăria e joc de vedenii "prea / mișcătoare, imposibil de prins în fotografii
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în simultaneism, participă în modul lor la o geneză continuă: "La sfârșitul fiecărui cuvânt / începe marea tăcere, / turnul timpului se înclină, / inima lucrurilor nu se mai aude" (Geneză). Imperios selectate, "necesare ca pâinea și aerul", cuvintele întemeiază spații și chipuri; miracolul lor ține de o rafinată ars combinatoria, aceasta apanaj demiurgic: Dacă ar fi avut trup, aș fi zidit cu ele un nou univers..." (Ghitare la Contrescarpe"). Se discern analogii cu Blaga; stări de grație, extatice, alternează cu viziuni solemn-metafizice (Universală
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
lăsat să se întoarcă să-și caute ochelarii săi speciali (în lipsa cărora abia de vedea la doi pași) fără a fi oprit de grănicerii statului fost dușman. După doi ani de insistențe, în sfârșit i s-a dat voie și miracol! și-a recuperat minunații săi ochelari de la un sătean care i-a găsit și n-a reușit să-i vândă nici măcar la un preț modic. (Ochelarii aceia erau atât de speciali încât toți cărora a vrut să le vândă țăranul
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
însă cu concepte, deci filosofia este reducționistă, e doar o cale întru cunoaștere. Dacă o însoțim, de exemplu cu niște imnuri religioase, cu niște psalmi, înțelegerea devine mult mai bună, se deschide ca un boboc de floare. Înflorirea e un miracol în sine, viața toată e un miracol, dragostea e un miracol, dar filosofia nu se ocupă de miracole. Nici de taine sau de mistere. Și cîtă nevoie avem de ele! Filosofia are doar metafizica ce mai salvează cîte ceva. În
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
e doar o cale întru cunoaștere. Dacă o însoțim, de exemplu cu niște imnuri religioase, cu niște psalmi, înțelegerea devine mult mai bună, se deschide ca un boboc de floare. Înflorirea e un miracol în sine, viața toată e un miracol, dragostea e un miracol, dar filosofia nu se ocupă de miracole. Nici de taine sau de mistere. Și cîtă nevoie avem de ele! Filosofia are doar metafizica ce mai salvează cîte ceva. În rest, o logică depășită, dialectică și foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
întru cunoaștere. Dacă o însoțim, de exemplu cu niște imnuri religioase, cu niște psalmi, înțelegerea devine mult mai bună, se deschide ca un boboc de floare. Înflorirea e un miracol în sine, viața toată e un miracol, dragostea e un miracol, dar filosofia nu se ocupă de miracole. Nici de taine sau de mistere. Și cîtă nevoie avem de ele! Filosofia are doar metafizica ce mai salvează cîte ceva. În rest, o logică depășită, dialectică și foarte multă rațiune. Sunt instrumente
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
cu niște imnuri religioase, cu niște psalmi, înțelegerea devine mult mai bună, se deschide ca un boboc de floare. Înflorirea e un miracol în sine, viața toată e un miracol, dragostea e un miracol, dar filosofia nu se ocupă de miracole. Nici de taine sau de mistere. Și cîtă nevoie avem de ele! Filosofia are doar metafizica ce mai salvează cîte ceva. În rest, o logică depășită, dialectică și foarte multă rațiune. Sunt instrumente valoroase, dar insuficiente. De aceea, transcendența nu
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
cutezător căruia "i-a trecut prin cap să scrie un tratat despre om". Apoi, mărturisesc faptul că eu nu știu la ce se referă sintagma respectivă, nu știu așadar ce înseamnă "condiția umană", pare să se refere la Om, la miracolul Om, dar parțializîndu-l, vorbind despre el ca despre "singurul "lucru" din lume a cărui ființă este alcătuită din timp" (!) i-auzi! -, despre "anatomia și fiziologia existenței umane". Asta putea să facă mai bine probabil un medic legist. În fine, mă
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
mai explicat ca Paradisul este aici și acum, iar prăbușirea constă tocmai în a ignora acest lucru. Îi mai spuse că roza este eternă, chiar aruncată în foc, dar discipolul o ținea otova : o voia reînviată. Maestrul refuză, explicîndu-i că miracolul nu i-ar da încrederea pe care o caută. Discipolul păru că înțelege, dar cu mari îndoieli în legătură cu puterile magice ale maestrului, își luă banii și plecă, anunțînd că va reveni cînd va avea mai multă fervoare pentru a vedea
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Ne putem încă redescoperi, odată cu lumea noastră tainică. Putem începe cu o picătură de rouă. Un strop de apă, un fir de iarbă, o sămînță și taina lor mare. Să trecem dincolo de aparențele profane. O picătură de apă este un miracol, oceanul în potențialitate. E născătoare de viață primordială ("Și Duhul lui Dumnezeu trecea deasupra apelor"), conține informație, energie, substanță totul. Elemente nevăzute și intangibile. Este elementul majoritar al trupului nostru vizibil. Picătura de apă e vie, e roua cerului pe
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
lăsat să se întoarcă să-și caute ochelarii săi speciali (în lipsa cărora abia de vedea la doi pași) fără a fi oprit de grănicerii statului fost dușman. După doi ani de insistențe, în sfârșit i s-a dat voie și miracol! și-a recuperat minunații săi ochelari de la un sătean care i-a găsit și n-a reușit să-i vândă nici măcar la un preț modic. (Ochelarii aceia erau atât de speciali încât toți cărora a vrut să le vândă țăranul
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
Club al Economiștilor Care Discută Starea Economiei Mondiale (CECDSEM), propun înființarea oficială a Grupului Celor Care Se Uită Și Nu Înțeleg Nimic (GCCSUȘNÎN). Cred că ar fi bine populat, asta pentru că lucrurile sunt foarte complexe. Cu toții așteaptă totul, adică un miracol, de la băncile centrale. E ca și cum ai pune lupul paznic la oi. Lucrurile au mers prea departe. Avem de-a face cu ceea ce se numește "ciclul balanței de plăți", adică o suprainvestire finanțată prin îndatorarea masivă, finalizată prin randamente negative ale
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Inteligența artificială nu creează semnificații. Mintea omului le găsește și acolo unde nu sunt (a se vedea cercetările neurologului Vilayanur Ramachandran, de la Institutul Salk din San Diego). Gîndirea este o activitate a minții și nu a creierului. Cu toate acestea, miracolul există, iar misterul se păstrează în legătură cu mintea. Din fericire, misterul și miracolul nu au nevoie de permisiunea științei pentru a exista. Asta pentru că mintea este și un mare amăgitor: realitatea există, dar ne-a fost ascunsă de jocurile minții și
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
nu sunt (a se vedea cercetările neurologului Vilayanur Ramachandran, de la Institutul Salk din San Diego). Gîndirea este o activitate a minții și nu a creierului. Cu toate acestea, miracolul există, iar misterul se păstrează în legătură cu mintea. Din fericire, misterul și miracolul nu au nevoie de permisiunea științei pentru a exista. Asta pentru că mintea este și un mare amăgitor: realitatea există, dar ne-a fost ascunsă de jocurile minții și înlocuită cu un surogat. Principala problemă este trecerea de la realitatea exterioară la
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]