5,217 matches
-
și viață fără de moarte : Pe mine nu mă dai gata cu mituri (I, p. 616). Tot astfel, Marghioala ia în râs aprecierile ginerelui ei despre călătoria inițiatică la combinatul de porci de la Galați, buricul lumii : Acesta e noul mit... miticul... Miticul... (cu accent pe cel de al doilea i) (V, p. 680). Mitul arhaic are reverberații în lumea contemporană, dar se degradează o dată cu ea. În primele patru acte din Ca frunza dudului din rai, Marghioala este victima unei conspirații menite să
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de soțul pentru care a comis cândva o crimă se răzbună împotriva rivalei, ca și a propriilor copii, din dorința de a-i provoca cea mai mare suferință bărbatului infidel. Caracterul personajelor prezintă de asemenea destule similitudini : ca și eroina mitică, Marghioala este pătimașă, capabilă de orice excese în iubire, gelozie și ură ; ca și Iason, Ionel este un profitor interesat, dornic de putere. Și alte trăsături individuale se regăsesc în cele două lucrări dramatice, de pildă cunoștințele particulare ale protagonistei
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
voi înfrunta numai acasă (III, p. 92). În finalul piesei, naratorul protestează zadarnic împotriva unei evoluții a evenimentelor care-i contrazice convingerile inițiale. Forțele întunecate ale destinului și blestemele strămoșești acționează în epoca istorică a rațiunii ca și în timpurile mitice. Atena din Eumenidele lui Eschil era leagănul dreptății și al civilizației, singurul loc în care justiția primitivă, intransigentă și oarbă a Eriniilor, bazată pe principiul „sânge pentru sânge”, putea fi înlocuită prin legile tribunalului penal din Areopagul instituit de zeița
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Sartre, reinterpretare a mitului Atrizilor cu aluzii la situația Franței sub ocupația nazistă. Cea de-a doua parte a dipticului, privitoare la nașterea și formarea lui Atenus, fiul lui Oreste și al Aglaiei, îmbină și ea planuri diferite : descendenții eroilor mitici evoluează în epoca procesului lui Socrate, iar relatarea evenimentelor vizează, parcă, în mai multe rânduri, actualitatea perioadei în care a fost scrisă piesa. Numeroase trimiteri culturale accentuează fuziunea temporală. Textele antice furnizează informații necesare în construirea intrigii. Ștefan Zicher preia
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
scena 10). Devorat de nevoia de a ști, Oedip află adevărul plătind prețul cunoașterii, orbirea, iar suferința lui va echivala cu revelația. De altfel, în creația dramatică a lui Nicolae Ionel se mai întâlnește un orb înțelept înrudit cu eroii mitici : tatăl Anei din piesa Meșterul Manole este nevăzător și pribegește însoțit de fiica sa, noua Antigonă. Întrebat cum a orbit, el spune că își ispășește astfel fărădelegile și cusururile, mândria și dorința de cunoaștere : de multe/ și grelele-mi păcate
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
asumată activ de eroul care își cunoaște misiunea de a se lupta cu orbul destin, pentru a împlini un ideal (p. 23). În această viziune, Eschil are un loc aparte în istoria tragediei : deși, prin credința sa, aparține încă epocii mitice, în opera lui se naște omul liber și răspunzător care realizează tendințele idealiste ale veacului al V-lea (p. 34). Partea centrală a lucrării urmărește în cele șapte tragedii eschiliene păstrate până astăzi etapele ivirii omului tragic în lupta sa
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
spre a răzbuna moartea alteia nu satisface nevoia de dreptate a vremurilor noi. Vina lui Oreste nu se mai întemeiază doar pe voința zeului, soarta lui nu se confundă cu a neamului său. Înăuntrul tragediei cultura elină trece din stadiul mitic în cel religios-moral (p. 183). Trilogia se compune în jurul lui Oreste spre care tind toate întâmplările, cele trei momente fiind legate organic, căci numai prin înlănțuirea lor se arată sensul superior și unic al evenimentelor (p. 184). În Agamemnon, secvența
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
fata nu e o figură tragică, ci de un adânc patetism (p. 287). În schimb, Oreste reprezintă eroul tragic prin excelență, ridicat din curajul întrebării care îl lasă fără niciun suport față în față cu Destinul (p. 289). Din omul mitic prins în determinismul cosmic, victimă pasivă a sorții, Eschil îl creează pe omul tragic al suferinței active (p. 290). În ultima parte a trilogiei, Eumenidele, se înfruntă zeii vechi și noi spre a tranșa problema vinovăției lui Oreste. Divinități htonice
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
știe că are o datorie pe care consimte să o împlinească, chiar dacă n-o înțelege pe deplin. Nemaifiind doar victima fatalității, omul activ, cu conștiința responsabilității proprii, triumfă prin aceea că împlinește destinul cu voința lui (p. 324). Remușcarea eroului mitic cade pe plan secund în tragedie. La Eschil, tragicul e dat de suferința fecundă a celui care se întâlnește cu misterul și îl biruie prin lumina aprinsă în conștiința sa (p. 326). Dacă legenda arată suferința pasivă a remușcării, tragedia
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
socotea că în centrul operei eschiliene se află destinul ce domină cosmosul, Alice Voinescu crede că relevant este interesul pasionat pentru soarta individului (p. 335). Noutatea creației eschiliene nu constă într-o dramatizare exterioară prin punerea în scenă a întâmplărilor mitice, ci în nașterea omului tragic din actul dramatic al luptei cu destinul (p. 342). Exegeta punctează câteva elemente cheie în evoluția tragediei. Corul reprezintă glasul conștiinței obștești tradiționale, fundal de ordine de valori statornicită din care se desprinde eroul, iar
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
se elimină orice efuziune sentimentală și se concentrează mișcarea dialecticei raționale, sâmburele dramatismului stând în actul rațional (p. 348). Organizarea trilogiei corespunde trecerii lente de la lirism la dramatism. Werner Jäger considera trilogia drept formă dramatică lărgită pe măsura unei concepții mitice bazate pe neam, iar nu pe indivizi, loviturile destinului căzând asupra generațiilor succesive. Alice Voinescu crede că structura amplă reflectă procesul anevoios prin care conștiința primitivă se smulge din omogenitatea rasială spre a se închega într-o individualitate, trilogia fiind
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
sunt descrise izgonirea lui Tarquinius Superbus și instalarea republicii romane. Scriind despre același subiect, Ștefan Augustin Doinaș se inspiră mai ales din lucrarea biografică a lui Plutarh Viețile paralele. Desigur, mai frecvent, autorii de teatru români care optează pentru subiecte mitice intră în dialog cu operele tragicilor greci, modelele consacrate ale genului. Nesa tisfăcut de simplitatea monocordă a intrigii originale, Victor Eftimiu o îmbogățește prin contaminare, procedeu folosit și de scriitorii latini când împrumutau de la precursorii greci. Prin împletirea firelor narative
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pildă, Iosif Naghiu și Vlad Zografi recurg la formula teatrului în teatru, prilej de a reflecta asupra raportului dintre realitate și ficțiune. Ei apelează adesea la anacronismul și la limbajul familiar des întrebuințate de autorii francezi moderni atrași de tematica mitică. În schimb, când reconstituie faptic și chiar textual expunerea lui Titus Livius despre înlăturarea regalității la Roma spre a-și dezvolta meditația despre dictatură și democrație, Horia Lovinescu exprimă programatic refuzul acestei soluții la modă considerând că, datorită caracterului ciclic
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
vecinătatea cuplului regal, tinerii își pierd gustul vieții și se lasă copleșiți de lehamite. La Paul Everac, Oreste este sacrificat de Ifigenia pentru că cei doi frați nu sunt în stare să-și dezvăluie unul altuia identitatea reală. Punând în termeni mitici o problemă sensibilă pentru publicul secolului al XX-lea, lipsa de comunicare între oameni, dramaturgul abandonează deznodământul fericit al lui Euripide, atipic pentru o tragedie. Tot astfel, la Dan Botta, regăsirea Alcestei cu Admet nu se produce pe pământ, prin
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
însă, intervențiile în desfășurarea evenimentelor temporizează doar împlinirea destinului funest. La Nicolae Iorga, troienii ajung să-i dea crezare Casandrei, ceea ce nu salvează cetatea, căci tânăra înzestrată cu harul profeției interpretează acum greșit semnele. Schimbând o trăsătură esențială a eroinei mitice, faptul că nimeni nu o ascultă, autorul trebuie să modifice și cealaltă însușire definitorie a ei, capacitatea de a cunoaște adevărul. Într-un posibil preambul al tragediei eline, Oedip, protagonistul lui Vlad Zografi, caută să împiedice prin imobilitate, prin refuzul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
foarte bine că se amuză doar ca să mă sperie, totuși..." Cléa ridică din umeri, nu știe cum au ajuns cuțitele acolo și, până la urmă, ce i se poate întâmpla? Heideggeriana este mai bine informată: "Astea sunt cuțitele lui Joseph, țiganul mitic din Gennevilliers, fratele Clementinei. Lucrează într-un circ, și cuțitele le folosește să-și facă numărul." Are aerul de a spune că aceste cuțite de circ sunt speciale, nu ucid. Cléa strânge cuțitele și le pune pe noptieră, mod de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de a spune că aceste cuțite de circ sunt speciale, nu ucid. Cléa strânge cuțitele și le pune pe noptieră, mod de a demonstra că sunt niște ustensile perfect inocente. Grijulie totodată să nu rătăcească sau să piardă cuțitele țiganului mitic din Gennevilliers. Ea se enervează: Până la urmă, ce e cu toți oamenii ăștia în camera mea?" "Procedăm la fel în domeniul umanitar, îi răspunde Cléa. Ai vrea să-i lăsăm afară pe vremea asta?" Tocmai atunci, un grup de amărâți
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
loc și continuă să țârâie, cum dă Dumnezeu. Imediat ce ațipește, clinc! Și asta ține până când vine o infirmieră care le potolește. Asistentele-adjuncte îi fac toaleta la pat și o ridică cu o macara ca să-i schimbe cearșafurile. Macaraua din Țiganul mitic, a cărui urmă a pierdut-o. Și apoi încep să-i vâneze vânturile. Fără vânturi, nu există vindecare. Ca să-i abată atenția, îi aduc un televizor. Unul adevărat, nu o girafă. Ia te uită! Se schimbă guvernul! Trece în grabă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
lucrează în clădire (face cu ochiul, precizând în ce fel lucrează bărbatul soră-sii "în clădire"). Asta e altă soră de-a mea, Minodora." "Nu aveai și un frate?" Nu." Și atunci, cine l-a inventat pe insesizabilul Joseph, Țiganul mitic din Gennevilliers?! Au învățat pe dinafară meniul bistrourilor din Gennevilliers. Au suficiente feluri de mâncare gata preparate sau congelate, de încălzit la microunde. Ea se hotărăște să gătească, firește, nu feluri mitocosite pe îndelete, în stil românesc, și nici măcar feluri
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
elita bucureșteană. Dincolo de draperiile trase cu grijă, obișnuiții casei sunt cu siguranță pe cale de a dejuna în clinchetul paharelor de cristal. Play-boyul, specializat în vastele fresce istorice; chipeșul sexagenar, care se pregătește să interpreteze pe ecran rolul lui Burebista, regele mitic al strămoșilor noștri, dacii; poetul bețivan căruia chelnerii îi împrumută, după cum e cazul, o haină sau o cravată, ca regulamentul să fie respectat; criticul muzical ce revendică descoperirea a două măsuri manuscrise ale lui Mozart; eruditul care lucrează, în perspectiva
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
în prezenta carte asupra marilor frămîntări revoluționare repetate în Europa timp de două secole legătura strînsă dar nu automată dintre economie și politică, existența unui mediu care favorizează propaganda crizei și a unor forțe transnaționale care o promovează, inconsistența explicației mitice care susține existența unor forțe obscure manipulate din exterior, rolul motor jucat de o țară sau alta în declanșarea procesului ele. sînt aplicabile și evenimentelor din 1989-1990, ce au loc în Europa de Est. Două țări au jucat un rol esențial în
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
ecou. După Mircea Eliade, urcușul pe munte avea un vechi suport metafizic, ca o aspirație ascensională spre sublimul spirit. Dacă grandoarea mării e de nuanță spațială, grandoarea pădurii și a muntelui e de nuanță temporală, cu tendință de reintegrare în timpul mitic. Copacul și omul au corespondențe tainice. De la vizual și auditiv sufletul transgresează în imaterial și invizibil, dar căile luminate se arată numai celor care surprind metamorfoze și miraje precum în sadoveniana "feerie a codrului, sub luna albă de iarnă". Omul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Cetății și pe viu dar mai ales visând, fără a încerca să ne eliberăm de una prin cealaltă stare. Străbat labirintul Iașului prin lumina zilei sau nocturn și simt o ezitare ciudată: e drumul unic, e ultimul drum sau cel mitic, închipuit, ireal, viitor? Uneori îmi pare că orașul meu cultural el însuși ezită între a fi cel concret, pozitiv, veritabil sau cel din vis, fictiv, iluzoriu, himeric, labirintic. Drumurile se încrucișează indecis și eu însumi sunt îndoielnic, oscilant. Evanescența din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ei grădini, dacă i-ar lipsi un anturaj pe măsură. Și nu știu cum se face că din seninul cerului, cu o anvergură înspăimântătoare a aripilor, apare un magnific condor, aterizând fix la picioarele Semiramidei, aducându-i în dar un înțelept oaspete mitic. Ciocârlia noastră măiastră se și pitise de frică între trandafirii galbeni ca lămâia, culoare desprinsă nu din pielea asiatică, nici din "frigurile galbene" anophelice, ci tocmai din spectrul îndepărtat al luminii. Alții s-ar gândi mai curând la "galbena de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
o deschidere asupra eternității, deși, după Nae Ionescu, eternitatea depășește durata, pentru că ignoră timpul, iar după Mircea Eliade, recuperarea actelor arhetipale înseamnă întoarcere la momentul de dinainte de nașterea timpului, într-un spațiu imuabil, epurat de timp, adică într-un timp mitic "ilud tempus". Străbătând la pas orașul, ne arătăm sensibili la lecțiile pe care el ni le oferă, dar cărora trebuie să le descoperim valoarea într-o ordine a existenței înseși. Mă resemnez că nu pot scoate mai mult din trecutul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]