KorAP: Find »[drukola/base=murmura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...169 170 171 ...188 >

4,695 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938

care rămase ușor deschisă într-o bizară perplexitate: "...Credeți", zise. "Vă temeți?" replicai. Se înstrăină, ași zice, fulgerător, își reveni, apoi cu un efort la fel de implicat în avans și retragere, asemănător celui al racului, care înaintînd, dă îndărăt: "Da... Nu..." murmură luînd-o spre ușă. Apoi după un timp, în stradă, foarte hotărâtă în îndoială: "...Nu știu!" "Mai pozitiv ar fi să nu vă temeți, adică să ziceți nu, cu hotărârea cu care ați zis nu știu..." "Credeți?" Da, zisei, un nu

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
de insignifianță sub forma unei pieptănături neglijente. Am o bănuială!" șoptii și mă uitai pe fereastră, stăpânit cu putere de o clipă imperioasă. "Ce bănuială?" zise. Mă ridicai încet, mă apropiai de pat și mă așezai alături. "Vreau să văd!", murmurai. "Ce anume?" Mut, parcă ignorînd-o, îi pusei mâna pe șold și i-l mângâiai îndelung, fără s-o privesc. Apoi mâna mi se opri și îi desfăcui unul după altul, cu un sentiment parcă de tristețe, de mâhnire, cei doi

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
și se lăsă dezbrăcată cu un surâs inocent într-o pândă vag ironică, parcă și-ar fi spus că e și ăsta un truc să dezbraci o fată, afișând o mare tristețe și mâhnire... O contemplai mut câteva clipe... Da, murmurai, am bănuit eu... Așa este... N-am văzut niciodată un trup mai frumos!..." și mă aplecai asupra chipului ei, foarte aproape, și rămăsei iarăși nemișcat, fascinat de expresia acestui chip care îmi sugera că avea în capul ei, în mod

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
să dea alt răspuns, decât că a uneltit, a răspândit în facultate, printre colegi și colege, idei chiaburești, afirmând că la ea în sat cei săraci erau drojdia satului, fiindcă nu le plăcea să muncească, și ajungeau bețivi și hoți... Murmure de indignare, strigăte pline de ură și ranchiună, ai spus sau n-ai spus, mironosiță cu gheare chiaburești. Mă întrebam și eu, o fi spus sau n-o fi spus bleaga asta astfel de cuvinte care îi aduceau acum pieirea

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
bine ai spus, avea el destulă pentru toți!" "Scuză-mă, zise, nu te pot urmări! Puternicul Șuta, cu tâmplele în mâini, nu se sfia să arate că era inspiratorul subalternului lui de la orășenesc. Dar era?" Cine dracului poate să știe?!" murmurai. "Vezi? zise cerând parcă protecție. Vezi?" repetă și întrebarea ei se formulă ca un timid și fermecător reproș, ca și când eu ași fi susținut contrariul, că aceste enigme puteau fi descifrate, vârâte într-o simplă formulă, cum ar fi lipsa de

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
nu simți nimic..." În sfârșit ușa sa deschise. Suzy ieși. Era, nu palidă, ci albă ca creta. "Cine e la rînd?", întrebă medicul, și o altă fată se ridică și dispăru în cabinet. "Suzy, îi șoptii, ți-e rău?" " Nu, murmură, mi-e foame! Caută un taxi și du-mă la cârciumioară. Vezi că se găsesc la ieșirea din spital, să tragă aici." Până la cârciumă n-o mai întrebai nimic (fiindcă înțelesesem) și nici acolo, unde începu să mănânce tot ce

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
pe care îl va da... Rămase cu gura ușor întredeschisă, uitîndu-se în pământ... Se vedea că face un efort considerabil să exprime exact ceea ce era în ea, fără să mă înșele pe mine și nici pe sine... "Să ne căsătorim, murmură... Cum, pentru toată viața?!!" Și brusc se uită la mine cu o candoare derutată, să-i confirm eu adevărul sentimentului care o stăpânea. "Nuuu! exclamai sarcastic, cum să fie pentru toată viața? Facem o căsătorie pe termen redus, îi spunem

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
cap în semn de desnădejde, în semn că da, i s-a întîmplat și nu mai e nimic de făcut... "Ei, ce este, dar te rog să vorbești, lasă acuma glumele, te simți rău, să chem un medic?" "Victoraș... Victoraș... murmură ea încercînd deja să se resemneze, vorbindu-mi nu mie, ci parcă ferestrelor, prin care se vedea viscolul chinuind neîncetat vârfurile celor doi plopi... Victoraș, ne-am procopsit..." Și în clipa când contemplă inevitabilul care s-a produs, care nu

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
care nu știe de glumă. Dădu paharul pe gât. Cum a putut un cărturar așa de mare ca Iorga să spună că vrem Ardealul fără ardeleni!?" Nu cred să fi spus Iorga un astfel de lucru! Poate altcineva!" zisei. "Tată, murmură Suzy somnolentă, cu capul pe umărul meu, asta e o istorie veche!" Nu atât de veche, ne-au lăsat până acum câțiva ani pe seama ungurilor, au creat chiar o regiune "Mureș-autonomă maghiară". Aici, unde e leagănul românismului... Ne-au adus

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
ăsta?" Era Matilda, veselă nevoie mare, îi recunoscusem din prima clipă, și venind parcă dintr-un vis îndepărtat, glasul ei de altădată, din clipele de euforie exaltată... Lumina se aprinse. Sării în capul oaselor, buimăcit. Matilda nu era singură... "Silvia, murmurai răgușit de o furie năvalnică. Ce cauți tu aici, fără să te anunți? mă adresai Matildei, trăim într-o lume civilizată, avem telefoane, adrese, poștă și telegraf, copii și prieteni pe care trebuie să evităm să-i punem în situații

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
reflectă ea cu o bucurie sarcastică și anticipată, ghicindu-mi răspunsul. "Ba da, zisei, sânt vinovat că n-am putut să fiu omul care să-i placă ei." " Atunci de ce dracului v-ați mai luat?" "Ce să-ți spun, Tasia, murmurai cu blândețe, să-ți spun ceva simplu ca să terminăm cu învinuirile. Mie mi-a plăcut Matilda, dar după căsătorie ei nu i-a mai plăcut de mine. Acuma nici cu forța nu poți să ții să trăiască între patru ziduri

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
deschise și intră Suzy. Tasia se ridică și ieși afară fără să dea bună ziua. III " Mi-a fost dor de tine și nu ți-am mai dat telefon, zise Suzy și mă îmbrățișă și nu se deslipi, continuând să-mi murmure la ureche: cum ai dormit fără mine? Te-ai și redresat! Vezi?... vezi?... m-ai primit foarte rece... da, știam eu... primești femei în lipsa mea... cine era?... o rudă de-a ei... eram sigură, am înțeles după felul cum a

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
eu în râs, tu ai crezut că e un flăcău la prima lui dragoste! Tu nu știai că a fost însurat și a făcut și doi copii?" "Ei și? Doi oameni care suferă se pot înțelege între ei..." " Da, da, murmurai, doi oameni care... Așa este, ai dreptate... Și?! El ce zicea?" "Ce să zică, tăcea!" "Aha! Și tu ce ziceai?" "Cc ziceam! ce puteam să mai zic!? Și se uită la mine cu o privire albită de furie, ca altădată

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
ei, că s-a obișnuit să-și ducă singură poverile, erau o pură idee: îl deschisei și îi vârâi eu conținutul în dulap. Mă urmărea cu privirea imobilă, cu pledul tras până sub bărbie. "Ei, zisei, ce mai este?" "Ninge", murmură. Da, am văzut..." "Da, dar ninge foarte tare!" "Bine, și ce e cu asta?" Dacă nu se mai oprește? Mamă, mamă, cântă ea deodată, o stranie melodie, care venea în vocea ei parcă de la depărtări incomensurabile, cresc nămeții și pierim

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
dădeam seama, dar credeam în ce spun și asta avu asupra lui Petrini același efect de șoc ca înainte: sentimentul realității simple reveni în el atât de concret, încît îl văzui cum surâde, un surâs eliberator!) "Eram atât de fericit, murmură el, atât de tare fericit, încît devenisem umil, să nu sfidez cine știe ce zeu sau zeiță geloasă. Și sânt și acum, dar cu această coloratură tragică, am omorât un om și voi fi închis iar, deși am fost în legitimă apărare

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
soartă, atotputernică chiar și peste un avocat lucid și bine înarmat și o instanța clementă, dar nepăsătoare ca și destinul. O clipă de neatenție, ca o fulgurație misterioasă a forțelor malefice, și un detaliu neînsemnat apasă inexorabil balanța... "Ascultă, Ciceo, murmură cu un glas foarte turbure. Nu mă predau! Nu-l cunosc pe acest individ, nu l-am văzut niciodată în viața mea, și nu înțeleg ceea ce mi se spune." "Ascultă, Petrini, ridicai eu glasul, poți trăi cu gîndui că l-

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
în viitor, ci lovitura: o vei primi în mod sigur. Or, eu m-am săturat să primesc lovituri." "Îți repet, zise ea, faci cum vrei. Dar eu nu cred că e bine să iei hotărâri de unul singur." "Ai dreptate, murmurai surprins, și valul de tandrețe pentru ea reveni. Da, repetai, ai dreptate. Nu voi lua hotărâri de unul singur." Se ridică și se pregăti de plecare. Îi ținui mantoul și ea se răsuci apoi și mă îmbrățișă și clipe lungi

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905

dar pun pariu că bateriile mai au puțin și-și dau sufletul. Ați mai văzut un cheson criogenie ca ăsta? ― Modelul ăsta este de acum douăzeci de ani. (Bărbatul care vorbise se apropie mai mult de capacul de sticlă și murmură în microfonul combinezonului:) Nu-i rea, puicuța. ― Ce vorbești! Diodele verzi ale funcțiunilor vitale sunt aprinse. Înseamnă că trăiește încă și că putem să ne luăm adio de la prima de salvare. Colegul său făcu un gest de surprindere. ― Hei, mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
calm o sfătuia: ― Niu te grăbi. Bea încet. Se supuse, refuzând să asculte de acea parte din ea care-i urla să aspire rapid acest lichid binefăcător. Lucru curios, nu se simțea deshidratată, îi era pur și simplu sete. ― Bine, murmură ea, răgușită. Nu aveți ceva mai consistent? ― E prea devreme. ― Ei, rahat. Suc de fructe? ― Acidul citric poate provoca un ulcer. (Glasul ezită, apoi adăugă:) Încearcă asta. Tubul de metal lustruit se strecură încet între buze. Era delicios. Ceaiul rece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
și cam palidă, în etate de șaizeci de ani. Arhetipul mătușii Domnului Oricare. Trăsăturile ei nu spuneau nimic, nu aveau nimic familiar. Nu izbutea să stabilească o legătură între această bătrână și fetița pe care o lăsase pe Pământ. ― Amy, murmură ea. Burke mai avea două documente, pe care le citi încet în timp ce Ripley continua să privească holograma. ― Cancer. Hmmm. N-au ajuns încă să învingă toate formele acestei maladii. Corpul a fost incinerat și odihnește la Memorial Repository din Parkside

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
să ți-l prescrie. Era scurt și explicit și atât de amar încât ea-l înghiți deodată. Numai după ce Van Leuwen se ridică și ieși din sală, Burke observă privirea lui Ripley și încercă să o rețină. ― Las-o, îi murmură. S-a terminat. Ea-i respinse mâna și se îndepărtă. ― Exact, răspunse ea lungind pasul. Nu mai au să-mi facă. Îl ajunse pe Van Leuwen la ascensor. ― De ce nu trimiteți pe cineva la LV-426? Acesta o privi. ― Ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
printre panourile metalice. Pe jos, apa se adunase în băltoace, iar mai departe, ploaia pătrundea picurând prin tavanul ciuruit. Apone dădu capul pe spate pentru a permite camerei de pe cască să transmită urmele luptei pentru persoanele rămase în blindat. ― Vibratoare, murmură. S-a tras în prostie. La postul de operații, Ripley se uită la Bucke. ― Victimele unei epidemii năprasnice nu se ridică să ciuruie cu vibrante pereții casei lor. Oamenii lipsiți de mijloace de comunicare nu se plimbă trăgând rafale de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
indiferență această copilă cu buze palide și tremurătoare. Fetița își afundă capul în pieptul adultei, fugind de o oribilă lume de coșmar pe care numai ei îi pra dat să o vadă. Ripley continua s-o legene și să-i murmure vorbe de alint cu glas duios și împăciuitor, inspectând refugiul sferic. Observă un obiect pus în vârful grămezii de comori recuperate. Era, fără nici un dubiu, un solido înrămat al fetiței, chiar dacă fetița din imagine era bine îmbrăcată și surâzătoare, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
deocheate și lucra concentrat. Înjura și-acum, desigur, dar numai în gând. Ordinatorul știa toate răspunsurile, dar găsirea întrebărilor potrivite era o operație obositoare pentru nervi. Burke, care studiase restul materialului, își schimbă poziția pentru a vedea mai bine și murmură pentru Gorman: ― Ce caută? ― EBP-urile. Emițătoarele biologice personale. Fiecare colon are implantat, chirurgical, un astfel de aparat, la sosirea aici sau la naștere. ― Știu ce e EBP-ul, replică Burke. Că doar Compania le fabrică. Dar nu văd de ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
de indiferență căzu, înlocuită fiind de o expresie mai firească: aceea a unei fetițe înfricoșate. Își împreună brațele în jurul gâtului lui Ripley și porni să plângă în hohote. Femeia simțea cum curgeau lacrimile pe gâtul ei. O legănă în brațe murmurându-i cuvinte de alinare. Apoi închise ochii pentru a strivi propriile-i lacrimi, temeri și prezența morții care bântuia centrul de exploatare din Hadley, nădăjduind că va putea să-și țină legământul. Lovitura de teatru care avusese loc își avu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]