5,149 matches
-
cu secolul al XVI-lea. De altfel multe companii transnaționale din perioada secolelor XVI-XIX (Dutch East India Company, de exemplu) au fost create special pentru a se angaja în războaie în locul guvernelor, și nu invers. Se poate spune că partidul nazist era împotriva puterii companiilor multinaționale în raport cu statul națiune. Această opinie era comună cu cea a partidelor politice de centru-stânga și chiar cu grupurile politice anarhiste din partea opusă a spectrului politic. Partidul nazist avea o concepție foarte limitată despre economia internațională
Nazism () [Corola-website/Science/296739_a_298068]
-
și nu invers. Se poate spune că partidul nazist era împotriva puterii companiilor multinaționale în raport cu statul națiune. Această opinie era comună cu cea a partidelor politice de centru-stânga și chiar cu grupurile politice anarhiste din partea opusă a spectrului politic. Partidul nazist avea o concepție foarte limitată despre economia internațională. După cum spune și numele „național-socialist”, partidul dorea să încorporeze resursele companiilor internaționale în "Reich" cu forța, și nu prin comerț. În loc ca statul să ceară companiilor bunuri din producția industrială și să
Nazism () [Corola-website/Science/296739_a_298068]
-
cuvântul „fascist” pentru a desemna pe cei care se opuneau comunismului. Din punct de vedere economic, nazismul și fascismul au multe elemente comune. Nazismul poate fi considerat ca subdiviziune a fascismului (toți naziștii sunt fasciști, dar nu toți fasciștii sunt naziști). O caracteristică a economiei din cele două sisteme naționaliste este controlul exercitat de stat asupra finanțelor, investițiilor (alocarea de credite), industriei și agriculturii. Totuși, în ambele sisteme au continuat să existe sectorul privat (inclusiv concerne), cât și economia de piață
Nazism () [Corola-website/Science/296739_a_298068]
-
vedea pe catolici și pe protestanți regăsindu-se unii pe alții în acest ceas de cumpănă pentru poporul nostru.". O parte însemnată din clerul romano-catolic s-a opus nazismului din cauza incompatibilității lui cu morala creștină dar și din cauză că ascensiunea mișcării naziste a lui Hitler eroda popularitatea partidului catolic (Zentrum la nivel federal și BVP în Bavaria), fapt care se repercuta, firește, asupra rezultatelor electorale ale partidelor catolice.. Catolicii germani au fost în general vehicule ale antisemitismului german cu mult timp înainte de
Nazism () [Corola-website/Science/296739_a_298068]
-
opozanții politici, numeroși preoți au fost internați în lagăre de concentrare (la început în cel din Dachau), încă din 1933. Dar ierarhia superioară a bisericii, inclusiv Papa Pius al XII-lea, a adoptat o atitudine de relativă pasivitate față de ideologia nazistă. Continuă și în prezent controversa privind prezumtiva complicitate a Papei Pius al XII-lea. Antisemitismul, chiar și în forma sa economică modernă, a fost incitat în Germania de lideri de opinie creștini: așa cum presa catolică și conservatoare a sugerat populației
Nazism () [Corola-website/Science/296739_a_298068]
-
criză ar fi avut-o evreii, tot așa au găsit naziștii aceeași explicație facilă pentru eșecul german în primul război mondial și pentru marile crize economice din perioada interbelică. Ca toate ideologiile vremii (liberalismul, socialismul), și fascismul german în variantă nazistă era fascinat de scientism (convingerea că "tot faptul vieții umane trebuie să fie orientat și să ia lecții din descoperirile științelor" (secțiunea "Spencer's Scientism", în articolul "Education" în Britannica online dec. 2012). Popularizarea teoriei evoluției produsă pe terenul social
Nazism () [Corola-website/Science/296739_a_298068]
-
Franța a ieșit epuizată din acest război, acest lucru făcând-o foarte vulnerabilă în fața crizelor mondiale de la sfârșitul anilor 1920. Spectrul politic a devenit foarte polarizat între dreapta și stânga acest lucru ducând la incapacitatea de a reacționa în fața pericolului nazist și în cele din urmă la căderea regimului. Cea de a treia Republică a fost desființată la data de 11 iulie 1940 odată cu numirea lui Philippe Pétain ca șef al statului și acordarea puterilor depline acestuia pentru semnarea armistițiului cu
A Treia Republică Franceză () [Corola-website/Science/296735_a_298064]
-
în cele din urmă la căderea regimului. Cea de a treia Republică a fost desființată la data de 11 iulie 1940 odată cu numirea lui Philippe Pétain ca șef al statului și acordarea puterilor depline acestuia pentru semnarea armistițiului cu Germania Nazistă. Regimul nou format a fost cunoscut ca Regimul de la Vichy sau "Statul francez". Oponenții acestuia au format un guvern în exil aliat forțelor aliate din timpul războiului, sub conducerea generalului Charles de Gaulle.
A Treia Republică Franceză () [Corola-website/Science/296735_a_298064]
-
Alois a legitimizat și în registrul baptist a fost trecut Johann Georg Hiedler drept tatăl lui Alois (înregistra ca "Georg Hitler"). De atunci Alois a preluat numele de familie "Hitler", scris și ca "Hiedler", "Hüttler" sau "Huettler". Mai târziu, oficialul nazist Hans Frank ar fi sugerat că mama lui Alois a fost angajată în casa unei familii de evrei din Graz și că fiul de 19 ani al familiei, Leopold Frankenberger, ar fi fost tatăl lui Alois. Deoarece nimeni cu numele
Adolf Hitler () [Corola-website/Science/296715_a_298044]
-
și talentul oratoric l-au impus, încât Hitler, alături de fondatorul partidului, Anton Drexler, a formulat programul politic în februarie 1922. A fost decisă totodată adoptarea unui nume nou: Partidului Muncitoresc German Național-Socialist ("Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei", abreviat "NSDAP"), uzual numit "partid nazist". Astfel s-a deschis drumul ascensiunii spre putere al lui Hitler. Între 8-9 noiembrie 1923 Adolf Hitler a încercat, sprijinit de o grupă de susținători, să ajungă în fruntea Germaniei printr-o lovitură de stat. Această tentativă nereușită a rămas
Adolf Hitler () [Corola-website/Science/296715_a_298044]
-
țară umilită nu putea fi pol de stabilitate. Condițiile impuse Germaniei, ca reparații de război, nu aveau cum să fie acceptate de o populație flămândă, sătulă de război, dar foarte mândră. Efectele s-au dovedit fatale. Din această situație, mișcarea nazistă, condusă de Hitler, a reușit să obțină un capital politic important prin voturile care i-au fost acordate, până în 1932. Încă de la începutul carierei sale politice Hitler a fost conștient de capacitatea de influență a propagandei. În aprilie 1930 l-
Adolf Hitler () [Corola-website/Science/296715_a_298044]
-
în cadrul campaniilor electorale. În cele din urmă naziștii au obținut rezultatele scontate în alegerile din 1930 și din iulie 1932 (dar procentajul obținut în alegerile pentru reichstag din 6 noiembrie 1932 s-a diminuat). Reprezentarea mare în parlamente a partidului nazist, mai ales după 1930, a avut printre cauze slaba prezentare a electoratului la urne, starea economică gravă cauzată de marea criză economică (cu peste șase milioane de șomeri), precum și politica deflaționară cu care guvernul cancelarului Heinrich Brüning (1930-1932) a reacționat
Adolf Hitler () [Corola-website/Science/296715_a_298044]
-
prezentare a electoratului la urne, starea economică gravă cauzată de marea criză economică (cu peste șase milioane de șomeri), precum și politica deflaționară cu care guvernul cancelarului Heinrich Brüning (1930-1932) a reacționat la criza economică, amplificând-o. Succesul obținut de partidul nazist la alegerile din vara lui 1932, după care naziștii au format cel mai mare grup parlamentar în reichstag după grupul social-democrat, l-a încurajat pe Hitler să nu accepte altă funcție decât cea de . Negocierile dintre Hitler și președintele Hindenburg
Adolf Hitler () [Corola-website/Science/296715_a_298044]
-
și sinagogi; peste o sută de evrei au fost omorâți și circa 20.000 trimiși în lagăre de concentrare. Punctul culminant al acestor crime antisemite a fost atins la Conferința de la Wannsee, în cadrul căreia înalți funcționari de stat din partidul nazist și guvern au decis " Soluția finală în chestiunea evreiască", la cererea expresă a lui Hitler. Împingerea Germaniei în război a fost, de fapt, primul semn al începutului sfârșitului lui Hitler. Cu toate victoriile remarcabile de început dintre anii 1939-1941, Hitler
Adolf Hitler () [Corola-website/Science/296715_a_298044]
-
Annelies Marie „Anne” Frank (n. 12 iunie 1929, Frankfurt am Main - d. martie 1945, Bergen-Belsen, Germania) a fost o fată evreică germană, care și-a pierdut cetățenia germană în exilul olandez și care a căzut victimă genocidului nazist din cel de-al Doilea Război Mondial. Este cunoscută datorită jurnalului pe care l-a ținut în ascunzătoarea din Amsterdam, înainte de a fi arestată. Jurnalul, publicat după război de către tatăl ei, care supraviețuise, este considerat un document istoric al Holocaustului
Anne Frank () [Corola-website/Science/317057_a_318386]
-
evreu, exilat din Osnabrück) o a doua firmă, „Pectacon”, care vindea mirodenii. În 1939, mama lui Edith s-a exilat și ea la Amsterdam de la Aachen, unde a decedat în 1942. În mai 1940 Olanda a fost ocupată de Germania nazistă, rezultatul fiind că regina Wilhelmina a plecat la Londra în exil, Olanda capitulând. La început naziștii au fost mai puțin agresivi față de evreii din Olanda, dar acest lucru nu a durat mult timp. Legi antisemite au fost decretate una după
Anne Frank () [Corola-website/Science/317057_a_318386]
-
fotografii ale actorilor și actrițelor de film. Totodată a fost nevoită să se transfere la o școală pentru evrei, iar puțin mai târziu toți evreii au fost obligați să poarte steaua lui David. Pentru a ocroti firmele de controlul strict nazist, Otto a predat "pro forma" conducerea lor colaboratorilor săi arieni Johannes Kleiman și Victor Kugler. Pe data de 12 iunie 1942, cu ocazia aniversării vârstei de 13 ani, Anne a primit un jurnal cu carouri alb-roșii, cu cheie. În el
Anne Frank () [Corola-website/Science/317057_a_318386]
-
surselor de petrol din Orientul Mijlociu. Revista "Time" a comparat teoriile conspirației privitoare la 9/11 cu teorii a altor evenimente din trecut cum ar fi asasinarea lui John F. Kennedy sau referiri la incendierea clădirii "Reichstag" în 1933 de către Germania nazistă." "Time" a adăugat și că „nu există eveniment într-atât de clar și evident încât un om determinat să nu poată găsi ambiguități despre subiect. Deși discuțiile și publicarea acestor teorii este restrânsă în pagini de internet, cărți, filme documentare
Teoriile conspirației atentatelor din 11 septembrie 2001 () [Corola-website/Science/317070_a_318399]
-
muncitoresc”, învingându-l cu doar două voturi pe Peder Furubotn, care urma să devină o figură marcantă a „Partidului comunist norvegian” (care s-a format din minoritatea celor care au participat la aceste alegeri). După atacul asupra Norvegiei de către Germania nazistă la 9 aprilie 1940, Gerhardsen s-a alăturat guvernului care a fugit înspre nordul Norvegiei, el fiind responsabil de luarea în primire a aurului de la filialele din nord ale Băncii Naționale norvegiene. Întors la Oslo, Gerhardsen devine primar la 15
Einar Gerhardsen () [Corola-website/Science/317219_a_318548]
-
de câteva zile, capitala austriacă este teatrul unui război civil. Asemenea mișcări sociale au loc și în celelate mari orașe din țară. Liderii socialiști sunt arestați și executați. Sunt introduse legi severe, iar constituția este suspendată. O serie de conspiratori naziști au fost arestați, ceea ce a condus la revolta acestora în iulie 1934, în urma căreia cancelarul Dollfuss este asasinat. Acesta este succedat de Kurt von Schuschnigg. În urma unui război civil, mișcarea de dreapta preia puterea. În perioada de după 1934, Austria este
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
ambițiile expansioniste ale lui Hitler (el însuși născut în Austria!). Presiunea asupra Austriei crește mai mult după încheierea alianței dintre Germania și Italia în 1936. În februarie 1938, cancelarul Schuschnigg este nevoit să accepte la guvernare un ministru de interne nazist. La 12 martie 1938 Austria își pierde independența statală și este anexată (ca „Ostmark”) la Germania nazistă, acțiune denumită (Anschluss). Evenimentul a fost legiferat de Germania fără a ține seama de populația Austriei. Președintele este obligat să demisioneze, iar cancelarul
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
încheierea alianței dintre Germania și Italia în 1936. În februarie 1938, cancelarul Schuschnigg este nevoit să accepte la guvernare un ministru de interne nazist. La 12 martie 1938 Austria își pierde independența statală și este anexată (ca „Ostmark”) la Germania nazistă, acțiune denumită (Anschluss). Evenimentul a fost legiferat de Germania fără a ține seama de populația Austriei. Președintele este obligat să demisioneze, iar cancelarul este arestat. Parlamentul austriac este dizolvat, moneda națională Schilling este înlocuită de marca germană. Armata austriacă este
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
are loc referendumul care ar fi trebuit să legifereze actul Germaniei. Procesul electoral a fost pur formal, supus presiunilor lui Hitler. În perioada premergătoare votului fiind arestați evreii și majoritatea potențialilor opozanți (circa 70.000 de persoane). Conform rapoartelor oficiale naziste 99,73% din votanți au susținut anexarea Austriei, care devine parte a celui de-Al Treilea Reich. Anexarea a avut efecte devastatoare pentru Austria: are loc o diminuare a resurselor economice iar populația țării scade de la 10 milioane, valoarea din
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
și astfel, pentru prima dată în istoria postbelică, la conducerea unei țări vest-europene participă un partid de extremă dreaptă. Acest lucru nemulțumeste electoratul și provoacă indignare în întreaga Europă, mai ales când se descoperă faptul că Haider a manifestat simpatii naziste și antisemite. Drerpt consecință, celelalte 14 țări membre UE îngheață relațiile diplomatice cu Austria, iar Israelul și apoi SUA își retrag ambasadorii. În mai 2000, Haider demisionează de la conducerea Partidului Libertății, fiind inlocuit de aliatul său, Susanne Riess-Passer. În ianuarie
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
Alte 59 de vase franceze de război care se aflau în porturi britanice au fost capturate; unele echipaje au opus rezistență și au existat victime. Franța și Marea Britanie nu se aflau în război, dar Franța semnase un armistițiu cu Germania nazistă și guvernul britanic se temea că flota franceză va ajunge în mâinile Kriegsmarine. Deși amiralul francez François Darlan l-a asigurat pe Winston Churchill că flota franceză nu va ajunge în mâinile germanilor, britanicii au considerat că promisiunea lui Darlan
Atacul de la Mers-el-Kébir () [Corola-website/Science/317236_a_318565]