60,569 matches
-
corespondența lor, primii ani sunt de departe cei mai importanți. E vorba de perioada dintre 1925 și 1929, interval în care iubirea celor doi, luînd forma întîlnirilor secrete, a escapadelor clandestine cu trenul în afara orașului și a plimbărilor prin Pădurea Neagră, își va găsi expresie într-o suită de scrisori cu adevărat ieșite din comun. Din păcate, în vreme ce Hannah Arendt a păstrat scrisorile primite în acești ani, Heidegger le-a distrus. Din acest motiv nu avem decît o parte din urma
Luxul corespondenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9000_a_10325]
-
abyssales/ et inutiles dans la distance,/ ils chassent la pierre philosophale et gratuite./ Et puisque c'est bien la soif qu'ils assouvissent/ leș poetčs tirent du néant des seaux de soif" (Leș počtes de l'exil). Bilanțul? E o neagră varianta a statutului de poet, damnat prin jocul ingrat al relațiilor dintre lumea lăuntrica și cea obiectivă, ambele sub stigmatul inexorabil al relativității: "Ecrire au dos des ténčbres compactes/ avant que l'orage ne leș disloque,/ effleurer du regard la
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
Teodor Vârgolici Până în a doua jumătate a secolului al XX-lea Africa neagră sau, cum mai este denumită, sud-sahariană, a fost un continent foarte puțin cunoscut la noi, doar prin filme și scrieri ale exploratorilor și colonialiștilor străini care urmăreau senzaționalul, exoticul frapant și aspectele unei colectivități umane ne-evoluate, nu întotdeauna conforme
Literatura negro-africană by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9010_a_10335]
-
scrieri ale exploratorilor și colonialiștilor străini care urmăreau senzaționalul, exoticul frapant și aspectele unei colectivități umane ne-evoluate, nu întotdeauna conforme cu realitatea. Prin eliberarea din condiția de colonii supuse unor puteri străine, îndeosebi franceze și engleze, țările din Africa neagră și-au dobândit identitatea statală și au ocupat locul cuvenit în complexul omenirii, putând astfel să se afirme și pe plan spiritual, îndeosebi al creativității literare, începând să devină cunoscută și la noi, la adevăratele ei valențe. Să ne amintim
Literatura negro-africană by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9010_a_10335]
-
Să ne amintim că opera scriitorului senegalez Léopold Sédar Senghor, ales printre nemuritorii Academiei Franceze, în 1983, a încântat și pe cititorii români prin excelentele tălmăciri ale poetului Radu Cârneci. încercări de a releva în mod obiectiv adevărul despre Africa Neagră au făcut și puținii călători români, cum atestă mărturiile cuprinse în volumele Călători și exploratori români pe meleaguri îndepărtate de V. Hilt (1972), Români pe șapte continente de V. Tebeica (1975), Călători români în Africa de Mircea Anghelescu (1983) și
Literatura negro-africană by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9010_a_10335]
-
și puținii călători români, cum atestă mărturiile cuprinse în volumele Călători și exploratori români pe meleaguri îndepărtate de V. Hilt (1972), Români pe șapte continente de V. Tebeica (1975), Călători români în Africa de Mircea Anghelescu (1983) și Inventarea Africii negre de Simona Corlan Ioan (2001). Aceste detalii, și încă multe altele, le aflăm din interesantul volum al lui Constantin Carbarău, Literatura Africii negre, apărut recent la Editura Domino. Noul volum, bazat pe propria experiență a lui Constantin Carbarău, din bogata
Literatura negro-africană by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9010_a_10335]
-
șapte continente de V. Tebeica (1975), Călători români în Africa de Mircea Anghelescu (1983) și Inventarea Africii negre de Simona Corlan Ioan (2001). Aceste detalii, și încă multe altele, le aflăm din interesantul volum al lui Constantin Carbarău, Literatura Africii negre, apărut recent la Editura Domino. Noul volum, bazat pe propria experiență a lui Constantin Carbarău, din bogata sa activitate în domeniul relațiilor externe și culturale ale României cu țările din această îndepărtată zonă geografică, precum și pe o temeinică și impresionantă
Literatura negro-africană by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9010_a_10335]
-
asupra literaturii negro-africane, de expresie franceză și engleză, în varietatea coordonatelor ei specifice. Sunt analizate operele unor reprezentativi poeți și, îndeosebi, prozatori din Nigeria, Camerun, Ghana, Senegal și Angola. Această literatură, precizează Constantin Carbarău, a căpătat diverse denumiri, precum "negro-africană", "neagră" și "africană", deosebirile provenind "din cauze intime, profunde, sunt determinate de structuri fundamentale psiho-sociale, etnice, de civilizație, de cultură, de vechi tradiții și mentalități". Opinia lui Constantin Carbarău, pe deplin justificată, este că determinările literaturii negro-africane (termen pe care îl
Literatura negro-africană by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9010_a_10335]
-
aceeași Italie, iar Stendhal, contemporanul lui Asachi, trecuse și el prin experiența italiană formatoare. Cît privește țara noastră, urmașii lui Asachi "bolnavi de Italia" aveau să fie relativ numeroși pe parcursul secolului al XIX-lea, începînd cu Vasile Alecsandri și Costache Negri, pentru a ajunge la Nicolae Filimon ori Duiliu Zamfiresu. Printre toți aceștia, Asachi își păstrează întîietatea: poate mai mult decît ei, a sorbit Italia prin toți porii ființei, în deplină conștiință și cu fervoare continuă. E aproape miraculos modul în
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
supraomenești, într-o cascadă metaforizantă cu scopul de a-i fortifica, printr-un maximum de efect, imaginea de sine. Narcisismul coboară în Cartea recordurilor: "tu poți să rămîi treaz toată iarna să bei zăpadă ca și cînd ai bea vin negru/ și să nu te-mbeți să nu îngheți să nu putrezești nici în aer nici în pămînt/ tu poți să scrii scrisori către prietenii morți direct pe zidul plîngerii de la ierusalim/ tu poți să trăiești în miezul deșertului o mie
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
o senzualitate delirantă, la rîndu-i absolvită prin jocul de șah al metaforei: "moarte tu ești din viața mea infanta cu trupul cel mai frumos (...) și cînd ți-am sărutat gura cu buza de sus roșie și cu buza de jos neagră/ cu gura mea dulce șiroind de sînge și de vin din struguri albaștri crescuți/ pe coapse de sirene-n mediterane fabuloase am plîns cu lacrimi de elefant în rafale" (cosînzeana cu pulpele cele mai vînjoase și curajoase). Așijderea "domnița poesie
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
mînă de căpșuni. Muffa, Mucegai, interpretat de un Michele Placido metamorfozat în torționar, proxenetul cu drept de viață și de moarte asupra sa o silește nu doar să se prostitueze, ci să și livreze o serie de copii pentru piața neagră a adopțiilor, devenind astfel un fel de matcă provizorie. Scurta poveste de dragoste se sfîrșește atunci cînd acesta află de relația stabilă a sclavei sale, iar Nello va ajunge să îngrașe păsările necrofage la groapa de gunoi a orașului. Evitînd
Necunoscutele lui Tornatore by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9038_a_10363]
-
avea încă o dată parte de o clipă de fericire! Întreaga mea viață pentru un blid de linte" (pp. 117-118). Lumea interioară este una sumbră, aflată în descompunere: "Înlăuntrul meu începeau să apară tot mai multe pete de putreziciune, un mucegai negru care se întindea din ce în ce" (p. 44). Conștiința și existența se exclud - "ești prea sărac ca să întreții o conștiință" (p. 75) - își spune eroul lui Hamsun, la care psihologismul capătă și implicații morale, cinstea și demnitatea fiind sacrificate
Între sadism și estetism by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9067_a_10392]
-
viziune deformată și iarăși întrebarea revine, este Erica o excepție sau în ea se trezește accidental această a doua vedere care alienează, care sesizează umbrele, inconsistențele, vidul existențial? Alienarea dublată de frică o determină pe Erica să cumpere de pe piața neagră un pistol - nu aceasta a fost reacția tipică a americanului de rînd după atacul de pe 11 septembrie, cînd cele mai bine vîndute au fost steagurile americane și armele automate? - referința nu e cu totul întîmplătoare datorită cîtorva clues pe care
New York, NewYork... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9064_a_10389]
-
nou așteptam, dar de-acum așezați în jurul unei mese și puteam vedea cu ochii mei că Andrei nu exagerase deloc în privința Steluței, în pofida aerului de țărăncuță puțin șocată, care se trăgea desigur de la infirmitatea ei. Desculță și-n rochia aia neagră fără mâneci, cu poalele până la jumătatea pulpelor, părea cam de-o seamă cu văru' Laur, dar de o rasă cu totul diferită, așa îmbujorată și blondă-roșcovană-aurie și cu ochii ăia mari și verzi de femeie-pisică. Era zveltă și arcuită trainic
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
Teatrul a fost șansa lui. Gesturile conțin aceste șoapte, conțin greșelile, vinile, asumarea lor, întoarcerea. Simt un soi de comlicitate cu tehnicienii, luminiștii, mașiniști care îi salută, și ei, întoarcerea. E cald în sală. Foarte cald. Melonul și bastonul, fracul negru, chipul alb. Și zîmbetul. O imagine de teatru mare, în care maeștrii își au conținută aura. Tradiție și modernitate. Expresivitate. O enormă emoție. Pianul și Pianistul său. Însoțirea lor. Credința pînă la capăt că formele teatrului sînt variate, că poezia
Actorul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9037_a_10362]
-
nu poate avea sfericitatea suculent-ispititoarei fructe. Tot ce se poate face, cu creionul, este să-l ascuți pînă la capăt, convertindu-i lemnul în elitre: elitre albe, crenelate și fragile, cu franj oranj, albastru, verde, roșu, - pudrate, îndeobște, cu praf negru, sau mai degrabă, cenușiu" (Ascuțitoare). Ori ascuțitoarea împinsă într-o feerie cromatică, răscumpărătoare a modestei sale utilități, dar și a readucerii izbăvitoare a luxului (luxuriei) imagistice la virtutea inițială: "Ce cuțit oare, ar putea să taie lemnul creionului ca o
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
gratuității. în copilărie (dar întreaga-i viziune n-are oare o tentă regresiv-infantilă?), ni se confesează poetul, mergea la farmacie "nu ca să cumpăr alifii sau hapuri, dar pentru că mă fermecau nenumăratele-i sertare de palisandru sau de mahon, cu litere negre în chenar oval, tot negru, scrise pe plăci de alb email, - ce-mi evocau inscripțiile funebre și, mai ales, heliogravurile în sepia ale chipeșilor decedați" ("Amintire cu miros de farmacie curată"). Magazinul de leacuri îi amintea nu altceva decît "un
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
-i viziune n-are oare o tentă regresiv-infantilă?), ni se confesează poetul, mergea la farmacie "nu ca să cumpăr alifii sau hapuri, dar pentru că mă fermecau nenumăratele-i sertare de palisandru sau de mahon, cu litere negre în chenar oval, tot negru, scrise pe plăci de alb email, - ce-mi evocau inscripțiile funebre și, mai ales, heliogravurile în sepia ale chipeșilor decedați" ("Amintire cu miros de farmacie curată"). Magazinul de leacuri îi amintea nu altceva decît "un columbariu, noțiune, pe atunci, străină
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
columbariu, noțiune, pe atunci, străină mie, cel intrigat mai mult de alinierea, perfectă, a multiplelor sertare sau, pe rafturile bine lustruite, de acaju sau abanos, a sticluțelor cu dop de sticlă groasă și cu, pe etichete albe și ovale, litere negre, aliniate fără greș" (ibidem). Un bar evident... "barbar" apare, în ochii unei, firește, Barbara, scăldat într-o "culoare monotonă" a draperiilor de pluș, a pereților, ba chiar a veselei care e un "purpur pur", prilej al unei viziuni acut decadente
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
de a acționa, o praxis, o "proză a lumii". Or, poezia se află dincolo de această limită, iar Sartre a ignorat-o cu desăvârșire. Din când în când mai are câte o tresărire, dacă vă aduceți aminte, atunci când vorbește despre "Orfeul negru", Senghor; dar aici este, de fapt, o naivitate; el credea, cu alte cuvinte, că o anumită întrebuințare a cuvântului, ca atare, fără vreo angajare precisă, ba chiar incantatorie - dar care, în acel context, nu era dependentă de poeți -, putea ajunge
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
morții oare/ al muzei lui françois d'antan/ sau masca de ceară a lui paul celan/ sub pod o pasăre de apă țipă sfâșietor/ nu-i corbul nici lăstunul orb/ e umbra fiului din nor". Poezia, una cu cântecul mierlelor negre și "râsetele puternice ale brancardierilor" din spitalul Avicenne, e medicamentul cel mai puternic. "suntem ca măgarii care pasc liniștiți la poalele/ unui vulcan care se trezește" (reportaj din parisul în flăcări). Surpriză: în finalul acestui volum al realului dur, cu
"Ciocnirea civilizațiilor" și poezia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9083_a_10408]
-
o perfecțiune a formei care sugerează revenirea la calm, încredere, la viața ideală. Emblematică pentru poezia lui Gheorghe Mocuța rămâne această "călătorie": "cu ochii larg deschiși îmbrățișez parisul/ și mă întorc cu trenul la plaine în saint-denis/ printre arabi și negri ce vin din colonii/ atrași de babilonul plăcerilor și visul/ de a migra spre centrul albastrei utopii./ s-au răsculat racaii și-aprind periferia/ în fiecare noapte începe isteria/ cumplitelor dezastre iscate de copii. / e stare de urgență guvernul delirează
"Ciocnirea civilizațiilor" și poezia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9083_a_10408]
-
coleg, bucureștean, căruia în clasă îi ziceam Torpilorul. Ar fi mult să explic... în 1942, ne pregăteam să dăm bacalaureatul. Plănuiam și un banchet, deși duceam lipsă de bani. Toată clasa, elev cu elev, urma să se perinde prin fața tablei negre, să fie fotografiat, - eu, fiind "poetul clasei", trebuia să scriu pe tablă o strofă, să fac un soi de portret. Totul se constituia într-un fel de album, pe care elevii urmau a-l păstra ca amintire. Ciudat. Numai "portretul
Zmeele Mangaliei înălțate în Brazilia... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9103_a_10428]
-
a lui Eliade, "epica propriu-zisă este (...) foarte plictisitoare", unele aluzii producînd o "impresie de vulgară facilitate". Bolintineanu e catalogat drept "cel mai plat didactic, cel mai plicticos documentar dintre toți călătorii noștri din secolul trecut". Alecsandri, confruntat cu moartea Elenei Negri, oferă o lirică "fadă și emfatică", dovadă nu atît de nesinceritate, cît de incapacitate de a exprima o durere prea mare". După cum "aproape nimic nu e memorabil în jurnalul poetic sui generis rămas de pe urma călătoriilor lui Alecsandri în Europa sau
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]