4,685 matches
-
inevitabilă. Există o componentă specifică fantasticului eliadesc, care îl diferențiază net de basm. Dacă în basm timpul se împărțea în funcție de spațiu, adică străbătând cale lungă, Făt-Frumos intră, după o călătorie plină de încercări, în împărăția Tinereții fără de bătrânețe și a nemuririi, în nuvela lui Eliade, personajul se află în același areal cu un timp calitativ diferit, asemeni lui Iancu Gore. Timpul universal își continuă curgerea implacabilă (din noaptea de Paști, 1938 până la Crăciunul din 1968), dovadă că în același spațiu, Cafeneaua
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
vreun singur chip (ci doar, cel mult, un singur model și arhetip) moartea este a fiecăruia și e măsura fiecăruia"830. Făt-Frumos s-a reîntors în spațiul matrice; înlăturarea celei mai cumplite nefericiri a firii - iluzia veșnicei tinereți și a nemuririi - înseamnă cea mai mare fericire, singura trăire posibilă a Ființei 831. Matei Călinescu insistă asupra simbolismului îmbrăcămintei, asupra afinităților (altele decât în Pelerina, unde exista o analogie dintre îmbrăcăminte și actul de a ascunde) dintre îmbrăcăminte și habitus (condiție, caracter
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
datorită credinței lui în povești exemplare, despre marile taine ale universului, în mijlocul desacralizării treptate a lumii 879: "E o poveste lungă, și pe voi, tinerii de azi nu vă mai interesează poveștile..."880. Povestea "lungă" a jidovului rătăcitor condamnat la nemurire, la veșnică peregrinare pentru a-l fi jignit pe Isus Christos când urca Golgota este de origine incertă, având trei posibile surse: mitica budistă, posibila identificare cu Josephus Cartaphilus (aprodul lui Pontius Pilatus) sau cu Malchus, personaj din misterele religioase
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Făt-Frumos cu ochii în lacrimi"889. Aventura (termen pe care Eliade îl folosea cu înțelesul lui primar, de "risc existențial"890) lui Dayan reiterează structural încercările inițiatice ale lui Ghilgameș. Împreună cu Ahasverus, Dayan rememorează probele regelui Urukului: plecat în căutarea nemuririi, Ghilgameș găsește poarta prin care Soarele trecea zilnic și pătrunde apoi într-un tunel. După douăsprezece ore pe întuneric, ajunge de partea cealaltă a muntelui, într-o grădină miraculoasă, probe din care esențial rămâne faptul "că, întocmai ca faimosul erou
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
devine la Dayan o luptă cu destinul, pentru că narcotizat, injectat cu "serul adevărului", o ratează. Legenda lui Ghilgameș care pentru Eliade reprezenta "povestea dramatizată a unei inițieri ratate" ilustrând "precaritatea condiției umane, imposibilitatea - chiar pentru un erou - de a cuceri nemurirea"893 stabilește în proză o ultimă corespondență: ecuația ultimă prin care omul devine stăpân asupra timpului și planta care redă tinerețea. Pentru cel ce trăiește în mit, limbajul nu poate fi decât unul "ascuns"; asupra lui, Maestrul atrage atenția de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
-l regăsim și în proza în discuție) sensul cuvântului "amor", inițierea prin dragoste fiind de natură spirituală: "A înseamnă în a lui parte Fără, și mor înseamnă moarte; De le împreuni ai: fără moarte"898. Adevărata dragoste tot una cu "nemurirea""899 i se revelează lui Dayan în chipurile inefabilei Madonna Intelligenza: poezia și matematica. "Înțelepciunea, dragostea și nemurirea", "Femeia Eternă și femeia pe care ai s-o iubești"900 iau forma imaginii lui Irinel Costache, iubita sa din copilărie. Divinizarea
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
înseamnă în a lui parte Fără, și mor înseamnă moarte; De le împreuni ai: fără moarte"898. Adevărata dragoste tot una cu "nemurirea""899 i se revelează lui Dayan în chipurile inefabilei Madonna Intelligenza: poezia și matematica. "Înțelepciunea, dragostea și nemurirea", "Femeia Eternă și femeia pe care ai s-o iubești"900 iau forma imaginii lui Irinel Costache, iubita sa din copilărie. Divinizarea ființei iubite amintește de Dante pentru care Beatrice reprezenta "teologia, așadar misterul mântuirii"901. Așa cum cifra 99 din
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ambivalentă. În Nouăsprezece trandafiri, supranumele (Orfeu, Euridice) și numele lui Thanase (doctrinar al funcției sacre a spectacolului) sunt factori declanșatori ai anamnezei, amintind personajului adevăratul lui rost în lume, și revelatori în aceeași măsură atât ai morții, cât și ai nemuririi. Considerăm că tocmai folosirea numelui în forma Thanase și nu în forma cu prefix restrictiv, a, Athanásios, traduce unul dintre conceptele-cheie ale hermeneuticii eliadești, coincidentia oppositorum, termen al abolirii condiției umane. Forma Athanásios nu ar fi redat ideea contrariilor care
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nu în forma cu prefix restrictiv, a, Athanásios, traduce unul dintre conceptele-cheie ale hermeneuticii eliadești, coincidentia oppositorum, termen al abolirii condiției umane. Forma Athanásios nu ar fi redat ideea contrariilor care coincid sau sunt transcense; or, spectacolul nu înseamnă doar nemurire, ci și o revelație a morții, o pregătire neîntreruptă pentru moarte. Alăturarea "numelui sfânt", Ieronim, vine să confirme "modelul mitic" (v. și Uniforme de general, Incognito la Buchenwald). Alteori, în lipsa numelui, supranumele preia caracteristicile de designator rigid, îndeplinind setul de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
veșnice sau a paradisului" este sesizată și de M. Călinescu, în op. cit., p. 157. ** O variantă din județul Olt, comuna Osica-de-Sus: Făt-Frumos este căsătorit cu Ileana Cosânzeana. Moartea calului său îi provoacă o mare tristețe și îl determină să caute nemurirea. Soluția o găsește la un moș (ca și în basmul original) care îl povățuiește să se scalde într-o fântână aflată în peștera de lângă munții ce se bat în capete și "se va zvidui de orice tristețe și va căpăta
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
București, 1979.) Deosebirile dintre basmul muntenesc și cel oltenesc sunt, în primul rând, la nivelul motivelor. În primul rând, în basmul oltenesc, Făt-Frumos nu trebuie să o caute pe Ileana Cosânzeana, căci ea este deja soția lui; el caută doar nemurirea. Apoi, finalul e în strânsă legătură cu concepția omului arhaic, despre pedepsirea depășirii limitei, despre legi și forțe mai presus de puterile omului, pe care "ești nebun de le-nțelegi", despre supunere la legea generală. Concepția e, de altfel, optimistă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și se convinge de deșertăciunea actului întreprins de el: "Ce mai îmi folosește mie Tinerețe fără bătrânețe... dacă n-am pe nimeni pe lume?" Basmul muntenesc are o profunzime cu mult mai mare atât în ce privește ideea operei (plecând să caute nemurirea, eroul găsește alături de ea și pe frumoasa zână, doamna palatului Tinereții fără bătrânețe..., "cu care se și însoți nu după multă vreme", așadar iubirea se însoțește cu nemurirea) cât și la nivelul formei; astfel, mesajul nu mai este explicit și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
profunzime cu mult mai mare atât în ce privește ideea operei (plecând să caute nemurirea, eroul găsește alături de ea și pe frumoasa zână, doamna palatului Tinereții fără bătrânețe..., "cu care se și însoți nu după multă vreme", așadar iubirea se însoțește cu nemurirea) cât și la nivelul formei; astfel, mesajul nu mai este explicit și moralizator ca în varianta oltenească, ci deschis interpretărilor. Basmul muntenesc integrat de către L. Șăineanu, în ciclul "Tipul zânelor promise", în care mai includea încă patru variante: "I. varianta
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ani. Pe drum întâlnește o femeie slabă, moartea, care tocise un car de pantofi, căutându-l. Aceasta simulează căderea, dar eroul, avertizat de zână, nu o atinge și astfel scapă și se întoarce în Insula Fericirii. În ficțiunile celtice insula nemuririi este Avalonul unde zânele îi duc și îi rețin pe eroi. Într-o "lai" intitulată Guingamor, Marie de France istorisește despre petrecerea unui cavaler în țara zânelor; aici trei sute de ani îi par trei zile. În basmul muntenesc, Glasul morții
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
op. cit., pp. 159, 162. 118 Mircea Eliade, Proză fantastică, vol. I, Editura Fundației Culturale Române, București, 1991, p. 19. 119 Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicționar de simboluri, vol. III, Ed. Artemis, București, 1995, p. 187; despre salcâm ca simbol al nemuririi, inițierii, cunoașterii lucrurilor secrete, și în Ivan Evseev, op. cit., p. 161. 120 Despre feminitatea dominantă în roman, Ilina Gregori afirmă în Studii literare, Editura Fundației Culturale Române, București, 2002, pp. 146-14, că este mediul dezordinii nefaste, polarizând cu masculinul. 121
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Sabina Fânaru, op. cit., p. 194. 154 "Este semnificativ că pitagoricianul Timaios e cel ce afirmă în această supremă viziune cosmogonică a lui Platon că Demiurgul a creat același număr de suflete câte stele există. Discipolii lui Platon dezvoltă, apoi, doctrina "nemuririi astrale". (Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase, II, De la Gautama Buddha până la triumful creștinismului, Editura Științifică, București, 1991, p. 186.). 155 Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, op. cit., vol. III, P-Z, p. 180. 156 Ștefan Borbely, op. cit., p. 151. 157
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
-și însuși "vestmântul acelor care mor"; întruparea sa în lumină ia forma pieritoare a lucrurilor create. Ieșirea din ascunderea universalei inaparențe este o permanentă facere și prefacere a tot ce ființează și apare în ființă, fiind totodată o ieșire din nemurire, asumarea condiției prin care creatul se expune desfacerii, decreației. Elanul e însă mult prea imperios pentru ca potențele, în ciuda mirajului întoarcerii în sânul Vieții universale, să-și refuze deschiderea spre destinul care le cheamă, "spre nevăzutul unde arpegii de fanfare/ Desfac
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
orice vers se scaldă, de sus, splendoarea ta", îmbibat de "geamănă (...) lăuntrica splendoare"7. Interioritate absolută a ascunsului nemanifestat în care "misterioasa carne se face duh în noi", iar "semințe tinere-n lumină sus/ Trec iar prin carnea fructului, spre nemurire"8. Prin carnea fructului, devenită străvezie, se trece, căci - expusă pe un fundal de lumină - ea se rarefiază până la transparență, străpunsă de "nevăzutul mugurilor veșnici"9 care oferă vederii un alt peisaj. Ceea ce părea să fie o simplă antinomie a
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
hermeneutic prin excelență al unui exemplar multum in parvo. Cuvântul întemeietor - logos al Începutului absolut (cf. Ioan 1, 1) - rostește creația în numele veșniciei pe care o sădește în cele încă netocmite, rostire originară ce luminează mărturisitor venirea în lume: "Sămânța nemuririi, iubite, e cuvântul,/ Eternul se ascunde sub coaja unei clipe". Cuvântul care dă lumină vieții luminează în întunericul ce nu îl cuprinde; el se dă ca ascuns luminător al tuturor celor create. Cum se poate însă ca ceva ascuns să
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
să rămânem în cuprinsul închis al logicii nefertile. Timpul kairotic sosește din chiar interiorul păstrării a ceea ce e însămânțat, din eternitatea nezborului care - în clipa ce va veni și care deja este - pune creația în început. Cuvântul, ca sămânță a nemuririi, nu e creator decât în actul prin care ceea ce este păstrat ca potență a vieții veșnice iese la lumină, sosește cu lumina pentru a da slavă celor create în numele lui: "A fost de-ajuns un nume, al tău, sol dezrobirii
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
raptul extatic e o smulgere, neașteptata perspectivă ce ne descoperă cerul. Perspectivă inversă, căci zborul înalt al vulturului iubirii e un zbor lăuntric; cerul e pus în suflet, ca izvor nesecat de frumusețe 77, așa cum timpul sosește încolțind din sămânța nemuririi, ascunsă "sub coaja unei clipe": Cine ne puse-n suflet aceste magici chei?/ Egali în frumusețe și-n genii de o seamă,/ Am descuiat tărâmul eternelor idei". Cheia se află la purtător - am zice -, în sufletul frumos care, asemănându-se
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Cuvânt lângă izvorul/ ce mereu rămâne privirii străin"59 semnifică a cuvânta și a vedea fără prag, în nelimitarea unui mai presus care întoarce lumea pe dos, o răsfrânge în adâncul începutului și în lumina înaltului, o îmbracă în cuvântul nemuririi: "Când Cuvântul în noi se arată/ așa luminând, așa clar/ și fața Lui strălucește ca soarele/ atunci hainele lui se fac albe/ și hainele sunt cuvântul/ bunei vestiri a biruinței/ desăvârșite/ asupra morții"60. "Acum, din nou, ca la-nceputul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
are. Deși invizabile sau - mai degrabă - tocmai pentru că sunt nevizate, ele nu intră în vedere, vederea nu le cuprinde; ea se lasă cuprinsă de distanța necuprinsă care i se dă, se re-dă la nesfârșit, precum izvorul inepuizabilului reînceput. În schimb, "nemurirea/ chipului ascuns nu-ncerca s-o redai"; ceea ce apare în vedere este, la rândul său, chipul învăluit al ultimului ireductibil, neînchipuitul care stă sub chip. Ca ultim al esenței, el se dă ca prim al ființării; se arată în ascundere
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în scenă a timpului, dar în ordinea inversă trecerii și absorbției în nemanifestare. Acum, timpul e manifestarea a cărei lucrare e pusă sub semnul daimonic al unui spirit intermediar, cel care face și desface cursul lumii, mijlocind între muritor și nemurirea în care toate devin. Distanța e refăcută, dar de data aceasta intervalul este locul devenirii, al prefacerii și al transformării. Timpul vechi se înnoiește, noul fiind însă posibil abia în deschisul vechiului, în ștergerea semnelor vizibile. Căci tot ce se
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
faptul-de-a-fi e pus în paranteză, suspensie ce eliberează lumina pură a faptului-de-a-apărea. Două exemple: "Fără soare este mai bine/.../ Ochii altfel privesc, mai frumos și mai fără liman/.../ Și toate laolaltă, fără soare, par să fie părtașe/ La o altă nemurire, la o altă ursită,/ La o altă lumină" (Fără soare, în Poezia, ed. cit., p. 125); Nestrăbătute de lumină umbre în lume aștern/ Lucrurile lumii/ Inocent opace în ființa lor,/ Partea lor de întuneric și numai a lor./ Iar în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]