5,657 matches
-
din Ninive, evreii L-au acuzat de blasfemie și L-au răstignit pe cruce. Răstignirea nu era neapărat necesară, și Iona ilustrează acest lucru; pocăința, în schimb, da. Nicio profeție de asemenea dramatism nu-și caută împlinirea, niciun profet al nenorocirii nu se bucură de confirmarea avertismentelor sale. Pe lângă concepția clasică, există unii teologi (școala antiohiană, Duns Scotus, Karl Barth, unii teologi liberali)5 care nu îl văd pe Hristos doar ca pe noul Adam, ca Mântuitor, ci, mai ales, ca
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
a conjura, în felul lui, sfârșitul istoriei 25? Nu știm dacă la baza deciziei lor stă lectura eronată a Coranului, livrată de demagogi și nebuni, sau dorința arzătoare de a ajunge cât mai repede la cele 72 de fecioare (houri). Nenorocirea este că teroriștii kamikaze au găsit o cale pe care, din nefericire, o impun în mod criminal și altora. Dintr-un egoism camuflat sub hijab-ul26 jihadului, teroriștii vor ca lumea să se sfârșească odată cu ei. Probabil toți sunt afectați de
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Victima se lasă înșelată, ajutîndu- și astfel fără să vrea dușmanul. 8. Răufăcătorul face un rău sau aduce o pagubă unuia din membrii familiei 8.a. Unuia din membrii familiei îi lipsește ceva, dorește să aibă un anumit lucru. 9. Nenorocirea sau lipsa sînt comunicate, eroului i se adresează o rugăminte sau o poruncă, el este trimis undeva sau lăsat să plece. 10. Căutătorul acceptă sau se hotărăște să întreprindă contraacțiunea. 11. Eroul pleacă de acasă. 12. Eroul este pus la
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Unealta năzdrăvană intră în posesia eroului. 15. Eroul este adus - în zbor, cădere, pe jos - la locul unde se află obiectul căutării lui. 16. Eroul și răufăcătorul intră în luptă directă. 17. Eroul este însemnat. 18. Răufăcătorul este învins. 19. Nenorocirea sau lipsa inițială este remediată. 20. Eroul se întoarce. 21. Eroul este urmărit. 22. Eroul scapă de urmărire. 23. Eroul sosește acasă sau într-o altă țară fără să fie recunoscut. 24. Pretinsul erou formulează pretențiile sale neîntemeiate. 25. Eroul
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
basmele sale, Propp conclude: Judecînd lucrurile sub raport morfologic, putem numi basm orice dezvoltare de la prejudiciere sau lipsă - prin funcțiile intermediare - la căsătorie sau la alte funcții folosite ca deznodămînt. Printre funcțiile finale întîlnim răsplata, dobîndirea lucrului căutat sau remedierea nenorocirii, salvarea de urmăritori etc. Am dat numele de mișcare unei asemenea dezvoltări. Orice nouă prejudiciere, orice nouă lipsă creează fiecare cîte o nouă mișcare. Un basm poate avea mai multe mișcări și primul lucru, pe care îl avem de făcut
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
din nou ajungem la Eminescu, mereu nemulțumit de comportamentul românilor față de ei înșiși, de ceea ce e românesc, dar reacția lui nu era de abandonare a ceea ce e românesc, ci de atenționare asupra aspectelor care trebuie să fie eradicate: „Românii au nenorocirea de a nu avea încredere în puterile lor proprii“ <footnote În unire e tăria, articol apărut în „Federațiunea“ din 10/22 aprilie 1870; după M. Eminescu, Scrieri politice, comentate de D. Murărașu, Editura Scrisul românesc, Craiova, 1931, p. 14. footnote
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
menționează periodice stări de rău și simptome cărora medicii nu le găseau semnificații precise, ultimii patru ani cuprinși în confesiunile lui Barbellion sunt marcați de gânduri sumbre și de o neobosită obsesie thanatică. Tânărul de 25 de ani își acceptă nenorocirea și iminența morții într-o mărturisire ce sublimează discursul literar într-o formulă unică, afirmând un adevăr tulburător. Paginile jurnalului fixează în coordonatele unei vieți interioare dramatice o existență intelectuală exemplară. Omul de știință își descrie ratarea într-un poem
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
adică, romanului - În specie, ficțiunii, cum se zice! Când autorul părăsește acest „teren”, care, se pare, e și un fel de contract, o serie de „neînțelegeri” se abat asupra sa, „neînțelegeri” care iute iau forma celor mai fanteziste și „incomode” nenorociri! Când vrea sau a vrut, de exemplu, să facă bani sau politică... Sau când a Încercat, biet neghiob, să-și Înjghebe, cum se zice așa de frumos, o familie! Sau, și mai penibil, când Încearcă, ca atâția alți bufoni simpatici
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
gândire, de comportament, mă atrăgeau, mi-erau cumva străine, străine totuși de felul meu, fiind un ins mai degrabă greoi, fără acea celebră replică a bucureșteanului și fără arta sarcasmului care Îi ajută pe munteni, mai ales, să suporte istoria, nenorocirile, dar și personalitățile incomode, autohtone sau venite de aiurea; pe scurt, deși Îl admir, nu sunt un fan necondiționat al lui nenea Iancu Caragiale, trac la origine (spune Drăghicescu!Ă, cu influențe scânteietoare grecești. Dar, poate și de aceea, Parisul
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
carte „e vorba de un viol În baie și de o organizație contra statului” (lucru comunicat mie, În prezența lui Ivasiuc, de Dumitru Ghișe, adjunct al ministrului culturiiă. Exilul la Greci era privit ca o ulitmă și cea mai mare nenorocire, o formă a dezonoarei; la sfârșitul secolului trecut, exilul, fuga din „lagărul comunist” era o formă a norocului, o șansă a existenței. La Început, odată cu sfârșitul anilor ’60, când granița României din zid compact a devenit „o strecurătoare”, Însă cu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
fel cum făceam În anii ’80 când mulți credeau că nația noastră e sfârșită, Înglodată În marasm și rușine!Ă, ci pur și simplu să integrăm ceea ce trăim, oricât de deconcertant și de „dezamăgitor”, Într-o „serie mai amplă” de nenorociri și crize, mai mult sau mai puțin asemănătoare, trăgând din aceasta și din acestea motive de speranță, de recâștigare a echilibrului psihologic și social. Înainte de ’89, spre uimirea și iritarea unor Români din țară sau din capitala Franței - mai ales
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
fac Românii În Germania Federală, ce fac Românii În America, la New-York?!... Românii În situația specială, care a avut loc odată cu exodul tot mai masiv al lor sub Ceaușescu; o spuneam mai sus, la Greci, exilul era o formă a nenorocirii, poate cea mai mare!... Ei bine, la cei „fugiți” de molima comunistă, din țările din Est, exilul - se’nțelege, În țările bogate, vestice! - era o formă a salvării. Doar că prezența, pentru mulți exilați poposiți ca și obositele păsări migratoare
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
existența noastră „contemporană” despre care mulți cred - și mai ales mulți tineri de oriunde, dezamăgiți de proasta alcătuire a adulților! - că lumea ar fi, În sfârșit, „sub domnia Satanei!”. 3 Aminteam mai sus că exilul, exilul politic, după ce fusese o nenorocire majoră la Greci, În secolul XX, sub dictaturile extreme naziste și comuniste, a devenit o formă a salvării, a supraviețuirii persoanei și a salvgardării demnității și a libertății de creație. Înainte de al doilea război mondial și de „invazia ideologiilor extreme
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
națiune”, o „descoperire” a burgheziei În formare, În luptă și ascensiune. „Feriți-vă de idealuri, ne Învață Nietzsche, ele se pot Împlini!” Într’ adevăr; dar, dacă se studiază amplu efectele sociale sau fiziologice pe care le provoacă tristețea, necazul sau nenorocirile, dramele sau moartea, nimeni aproape nu observă că, În „extrema cealaltă, opusă” a caracterului uman, a ceea ce am putea numi „suportabilitatea psihică”, se pot Întâmpla oarecum catastrofe asemănătoare. O bucurie, o bucurie mare, neașteptată este uneori la fel de greu de „digerat
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
observă că, În „extrema cealaltă, opusă” a caracterului uman, a ceea ce am putea numi „suportabilitatea psihică”, se pot Întâmpla oarecum catastrofe asemănătoare. O bucurie, o bucurie mare, neașteptată este uneori la fel de greu de „digerat moral”, de suportat, ca și o nenorocire (la polul opus!Ă. Fericirea, fericirea neașteptată și În „doze mari” pentru care subiectul nu este pregătit poate produce convulsii și cutremure mai mari uneori decât necazurile, oarecum mai previzibile, mai curente, mai legate de soarta omului, cum o cred
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de după "această nefericită epocă de 11 februariu", după detronarea lui Cuza de către "monstruoasa coaliție" (Cezar Bolliac); "toate acestea lasă a se bănui că străinii au avut mâna în nenorocita noapte de 11 februarie, care noapte va rămâne ca o funestă nenorocire în paginile istoriei acestei țări". Se va invoca, desigur, comoda acuzație de xenofobie, cum bagă de seamă dl Theodor Codreanu. Adevărul este că infuzia de străinism neasimilat a fost și rămâne păgubitoare pentru independența națională. Pașoptiștii au luptat pentru "intrarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu o amnezie și uitând "formula" și sfaturile lui Lamparia. Rebega a salvat semințele de crospec și le-a cultivat, în pofida poruncii drastice a înțeleptului să le distrugă, pentru că în lipsa formulei de preparare a ceaiului de crospec planta aducea numai nenorociri. Chiar însuși Emar-Hud, făcând exces de crospec a peregrinat în spațiu și timp, fără putința de a se readuna "într-un unic focar", pierzându-și interminabil identitatea și trăind propriu-zis în oglindă. Din această cauză el pretindea că-și ortografiază
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
prin Miorița poate stârni mirare. Problema e discutabilă, nu complotiștii eșuează în acțiunea lor în baladă, ci victima care meditează liric înainte de moarte, ori schimbă reperul. E și aici o falsă problemă. Dacă societatea română era "necoaptă" la acea vreme, nenorocirea e că a rămas în stadiul ei infantil și orice încercare de a depăși condiția este sortită eșecului. Caragiale constată starea de moft și e îndurerat că nu se schimbă. De fiecare dată ne-am mulțumit cu "n-avem" dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sau politic" (p. 101). Evident, singurul dialog viabil, întemeietor este cel spiritual și, de aici, necesitatea adaptării modelului cultural creștin treimic care poate satisface nevoia noastră de desăvârșire spirituală. Theodor Codreanu nu uită să ne readucă aminte că toate marile nenorociri ce s-au abătut asupra Europei au venit "din trădarea creștinismului" care înseamnă în primul rând comunitate dialogică, înainte de a fi ontologică. Ceea ce reproșează gânditorul român modernismului, dar mai ales, postmodernismului, ar fi încetarea dialogului cu Divinitatea, într-o lume
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ca la o societate deschisă, în care frontierele își pierd din semnificații". Capitolul X, Eșecul revoluției? constituie o întrebare mai lămuritoare decât o confirmare. Theodor Codreanu vine cu o idee nouă, folosindu-se de ceea ce spunea Eminescu: "E o adevărată nenorocire de-a prevedea tot și de a nu putea împiedica nimic", că în 1989 a fost, de fapt, "o contrarevoluție" sau "o revoluție de import". Conținutul tematic al capitolului poate provoca o amplă dezbatere. Din considerente de spațiu transcriem cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mea, știind că locuia la etajul școlii aflată lângă stația Ploești Sud. La o săptămână am aflat că nu se afla în școală în acea noapte, fiind invitată într-o familie ce sărbătorea cu întârziere un anumit eveniment, evitând o nenorocire posibilă ». După cum se vede, scrisoarea cea lungă ori că nu s-a păstrat ori amintirile au prelungit-o mai mult decât a fost... 27 noiembrie 1940 Sandul meu drag, Am primit scrisoarea de la tine, pe care nici nu o așteptam
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
din partea lui Costică Blănaru de la Arad. Tot astăzi îi răspund și lui, prin care trebuie să-mi cer scuze, pentru că pe data de 18 februarie a.c. trebuia să mă întâlnesc cu el în gara de Nord, spre ghinionul lui și nenorocirea mea - în dimineața acelei zile când mă duceam la birou, am căzut pe spate și am fost la spital, mi-a dat trei zile concediu medical având traumatism intercostal, nu i-am scris până acum pentru că nu-i știam adresa
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
o carte poștală obișnuită: Iași, 3 IV 1986 Dragă Domnule Mânăstireanu, Vin cu o mare rugăminte. La sfârșitul anului 1984 a apărut în Editura Științifică și Enciclopedică București, „Dicționarul enciclopedic de genetică” de C. Maximilian și Doina Maria Ioan. Din cauza nenorocirii ce a căzut pe noi (mi-am pierdut copilul într-un accident de teren în M-ții Făgărașului), nu mi-a stat gândul la noile apariții editoriale. Rugămintea mea este să încerci pe la Librăriile din Bârlad, poate s-ar mai
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
a fost și al fostului său elev de la Bârlad, și încurajându-l pe dânsul o făcea și pentru sine, notând: Dragă domnule Mânăstireanu, M-a impresionat profund scrisoarea primită zilele acestea. Ce coincidențe stranii în viața noastră! De când e lumea, nenorocirile sunt pe bieții oameni și noi nu le putem înlătura, orice am face. Așa a fost vrerea Domnului și noi trebuie să ne supunem „fără murmur și fără șovăire”. „Ni s-au tăiat mâinile”, mi-a spus un coleg care
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
fericite și senine de odinioară. În cazul când îl întâlniți pe Ion Popescu, să-i spuneți salutări și urări de sănătate de la mine. A rămas acolo ultimul stâlp vechi și vrednic de la Școala Normală. I-am scris și lui despre nenorocirea abătută asupra mea. Astăzi, după amiază, plec la Roman, unde am două surori, nepoți, casa părintească cu o frumoasă livadă de meri. Voi sta 10 zile, amintindu-mi și povestind celor mici despre copilăria și tinerețea mea, apuse pentru totdeauna
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]