5,414 matches
-
atașez de macky. Eram de exemplu în stația de maxi-taxi, așteptam mașina, noi și colegii... eu speram ca drumul spre oraș să-l parcurgem împreună. Cine știe la ce se gîndea ea în timp ce privea puțin distantă la peisajul de iarnă, ningea și părul i se udase, dar ce atractivă devenise în stația aceea, stînd oarecum zgribulită, oarecum încercînd să facă pe curajoasa, spunînd că nu-i pasă dacă o ninge și are capul descoperit... iar eu o priveam deja simțind contaminarea
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
se gîndea ea în timp ce privea puțin distantă la peisajul de iarnă, ningea și părul i se udase, dar ce atractivă devenise în stația aceea, stînd oarecum zgribulită, oarecum încercînd să facă pe curajoasa, spunînd că nu-i pasă dacă o ninge și are capul descoperit... iar eu o priveam deja simțind contaminarea farmecului ei inconștient... îmi venea să o iau în brațe pur și simplu, de aceea zîmbeam pentru că ea habar n-avea cît de mult mi-aș fi dorit asta
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
În fața lui zăcea un om mort din sărăcie și disperare sau dintr-o stupoare alcoolică, ceea ce era același lucru. Mortul merita mai mult decât bucuria egoistă a lui Porfiri că victima nu era Virginski. Brusc, din cerul senin, începu să ningă, iar Porfiri se întoarse cu spatele către mort și o luă la picior de pe pod. De data aceasta Salitov era cel care trebuia să se grăbească. Capitolul douăzeci și cinci Presupuneri nebunești Fațadele vospite în culori deschise ale cramelor și al delicatessens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
pat cu vreun bărbat mi se Întâmplă să-mi imaginez cum plec pur și simplu pe ușa din dos, fără rămas-bun sau fără vreo scuză stupidă. Și uneori exact asta fac.“ Jurnalul lui Kitty, 5 ianuarie 2005, New York Introtc "Intro" Ningea lin peste Manhattan. Taxiul gonea de-a lungul marginii insulei, pe șoseaua FDR, și pentru o clipă, ultimele raze ale apusului făcură totul să pară un vis frumos, sclipitor și imaculat. Taxiul părăsi autostrada aglomerată prin ieșirea dinspre Canal Street
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
urâtă, din metal. Și pe ea era trecut același număr, 246. Ferestrele păreau să aparțină unei fabrici vechi, nu se zărea nici o lumină pe nicăieri. Privi În jur. Strada era mărginită de mormane de saci negri de gunoi, pe care ninsese, și de magazine chinezești. Spre oroarea ei, un șobolan Îi țâșni printre picioare. Un al doilea Îl urmă. Kitty se trase un pas Înapoi și văzu ambele rozătoare dispărând Într-o gaură din zid. Se grăbi să intre. Bâjbâi după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
un taifun, oamenii alunecă, cad, se ridică, cad din nou, ploaia devine potop, ne-au trebuit peste zece minute ca să parcurgem, cred, douăzeci și cinci sau treizeci de metri, Și apoi, întrebă Marta, căscând, Apoi ne-am întors și a început să ningă, la început câțiva fulgi rari ca niște ghemotoace de bumbac, apoi tot mai mari și mai deși, cădeau în fața noastră ca o perdea prin care de abia ne mai vedeam colegii, unii își țineau în continuare umbrelele deschise, ceea ce ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
întreabă: „De ce nu faci, totuși, nimic?” Aluzie clară la Augusta. Aventurile ei țin de domeniul public. Îi răspund: „Fiindcă sunt slab și nu-mi place scandalul”. 20 ianuarie Nu mă tentează (încă) să număr mărunțișul. Asta e bine. 21 ianuarie Ninge încruntat. Viscolește. Simt frigul la spate, de la fereastră. Trebuie să mă duc să-mi fac analizele. 22 ianuarie La spital, pe ușa WC-ului, era următoarea precizare afișată: „Pentru cadre medicale și femei”. 25 ianuarie — Nu vrei să ieși puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
aștept disperarea pură a furtunii. Și acum, scuzați-mă, e cazul să mă pregătesc, fiindcă furtuna începe, mi se pare. De ce-ați lăsat capul în pământ? Puțin mai devreme când m-am uitat printre scânduri să văd dacă a nins, întrucât am simțit un miros ciudat de zăpadă, cerul era încă plin de stele, dar o simt. O aud. Și dacă judec după vuietul vântului, e așa cum mi-am imaginat-o, așa cum mi-am dorit-o. Înfricoșătoare. Parcă lumea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Împreună tot felul de locuri spirituale și părți de lume uitate de timp În care bîntuiau cele mai rare boli infecțioase. CÎnd Zelda sună din nou, răspunde. Ia ceva călduros cu tine, spune Zelda. SÎnt minus 7 grade acolo și ninge. Măcar ai și tu un palton? Îl Împunge ea. Wakefield așteaptă ca ea să-l Întrebe ce vînt Îl poartă spre un oraș numit Typical și ce are de făcut acolo. Văzînd Însă că ea nu Întreabă, Îi dă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
admirînd priveliștea: o parcare drăguță, o masă consistentă de mașini de teren acoperite de zăpadă; apoi inspectează baia: cadă din cea mare, bun așa. Nimic nu se compară cu o baie lungă, cu un toddy cald În mînă, În timp ce afară ninge; asta e ideea lui de paradis. În tabloul de deasupra patului, un cîine de vînătoare hîrÎie o rață de o aripă. Wakefield Își dă cu un pic de apă pe față și coboară să se Întîlnească cu Maggie. Maggie simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Se Întreabă ce-o avea Maggie pe dinăuntru. După două pahare de toddy fierbinte, Wakefield se simte În stare să rostească un discurs pe cinste În fața participanților la convenția pompelor de sîni. Maggie radiază o căldură maternă, afară Încă mai ninge, și colinde Crăciun, filtrate discret inundă totul cu o liniște cerească. Lui Wakefield Îi e foame. Maggie Îl Îndrumă către o masă doldora de potol gratuit, de la happy hour, iar Wakefield revine cu niște farfurii de carton pline de cartofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
În timp ce unul dintre ei cumpăra un tichet pentru bufet. Curînd după aceea, bufetul e pustiu și tufișurile sînt pline de oase și știuleți de porumb și toată lumea se bate pe burdihanele pline, cîntînd, sforăind și coțăindu-se! Potol! Potol! Încă mai ninge cînd Wakefield și Maggie se Îndreaptă spre mașina ei, plini de cartofi cu brînză și dulci simțăminte. Întunericul este străpuns numai de firmele luminoase ale supermarketurilor și fast-food-urilor non-stop, care strălucesc printre fulgii Învîrtejiți. O autostradă interstatală trece pe lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să se sărute pe trotuar. — Scîrbos, spune Susan. Vino Încoace, spune Milena, Întinzînd brațele. Se lasă cu o Îmbrățișare În grup. Wakefield se simte excepțional de acasă În casa femeilor, inspirîndu-le parfumurile și căldura. S-a făcut frig, Începe să ningă și le este foame. — Lihnită! decide Milena. Cad cu toții de acord că cel mai călduros loc În care ar putea să intre este un restaurant ucrainean, din cauza aburilor de la borșul de varză și de piroști, și se Înghesuie În primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de la borșul de varză și de piroști, și se Înghesuie În primul care le iese În cale. Chelnerița care le ia comanda este trecută de prima tinerețe, durdulie și prietenoasă. De unde stă, Wakefield poate vedea strada prin geamul aburit. Acum ninge cu spor. Pe masă se află un bol mic cu sare, cu o linguriță mică sculptată În lemn, ca să presari peste bucate. Strecoară lingurița În buzunar. Este un act aproape inconștient, dar Își dă imediat seama că lingurița va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Am prins o ură foarte mare pe el pentru că ne trata pe noi deținuții ca pe niște animale. După două săptămâni am părăsit penitenciaru Aiud și am plecat la București. Am ajuns în penitenciaru Jilava noaptea pe la ora 1. 30. Ningea foarte frumos afară. (În curând, va fi editată cartea lui Sibișan, scrisă chiar de el!) „Tata, după cât mi-aduc aminte, tata îmi spunea că tatăl lui îl bătea cu biciul“ - Târtan Este frizerul meseviștilor. Coleg de celulă și proteste cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
și verzi, Însă numai tu îi vezi Și se pun la bicicletă. Nu-i arbust mirositor, Cunoscut de-ntreaga lume; Deși are-același nume, El e unul zburător. Iute e și mititel, Oamenii îi spun „cățel”. Și când plouă și când ninge, Globul doar cu el se-ncinge; Și când ninge și când plouă, Terra o împarte-n două. Nu e țarcă, dar nici barcă, Și rimează și cu parcă. Va gândiți, deci, dragii mei, Și apoi să-mi spuneți ce-i
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
pun la bicicletă. Nu-i arbust mirositor, Cunoscut de-ntreaga lume; Deși are-același nume, El e unul zburător. Iute e și mititel, Oamenii îi spun „cățel”. Și când plouă și când ninge, Globul doar cu el se-ncinge; Și când ninge și când plouă, Terra o împarte-n două. Nu e țarcă, dar nici barcă, Și rimează și cu parcă. Va gândiți, deci, dragii mei, Și apoi să-mi spuneți ce-i? E o „pâine” dezmierdată Și o recunoști pe dată
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
familia comme il faut... În schimb, evocarea „provincialismului” din poemele lui Vinea are un sunet elegiac pur, micile artificii anticonvenționale și eliptismele neafectînd lirismul ansamblului: „Pereții de carton alb, tăiați de o fereastră/dreptunghiulară: luna ziua se reazemă pe cer/ning clipele rugină pe arborii de fier/și-un horn omoară timpul cu panglică albastră” [„Din almanahul îngerilor (constatări provinciale)“, 1917], „iarba moartă pălise văile și vitele pășteau mîhnite/zăream mai departe caii goi/au murit toți oamenii de pe pămînt, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
somnul mai vine, sosindu-mi din depărtatele plaiuri mi-aduce un pic de-ntuneric, ca un pumn de țărână din patria mumelor, din cimitire de raiuri. [1937] * ANNO DOMINI Intrat-a noaptea-n burg, fără de vamă. Și-i dat să ningă iar sub ore sure. Tânjesc pe streșinile catedralei medievale duhuri de pădure. Bătaia ceasului stârnește liliacul din somnul lung, în care s-așezase. Cenușa îngerilor arși în ceruri ne cade fulguind pe umeri și pe case. [1937] * LÎNGĂ CETATE Nebunul
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
am părăsit seara. Pe urmă, le recunosc. Și mă liniștesc. ― În viață e nevoie să răspunzi cu "da" sau "nu". ― Ea ne cere, mai ales, să spunem "da"... Vreau să spun "da", cu orice preț... XLIV ― În vreme ce dormeam, ieri-noapte a nins în munți. Dimineața, poate ai văzut și tu, când s-au ridicat norii, crestele erau albite de zăpadă. De mulți ani nu s-a mai întîmplat așa ceva vara. Apoi, soarele a topit zăpada și totul a revenit la normal. ― Cred
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
la călugărul Garibaldo. Înfofoliți în blănuri groase de berbec și cu căciuli de vidră și acoperind caii cu valtrapuri, am pornit spre biserică. Era atât de frig, că ne-ngheța răsuflarea pe mustăți. Cerul era gros și-ntunecat, dar nu ningea. Am străbătut acea lume în alb și negru, încremenită-n ger, tăcută, până ce am ajuns la poarta templului. Era închisă. Fără să cobor de pe cal, m-am aplecat și am împins-o. S-a căscat în întuneric. Un țăran înțepenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
spasme intermitente și, în cele din urmă, suferință necurmată. Stefano învățase multe, dar s-a arătat neputincios să pună un diagnostic și să trateze cazul respectiv. S-a oferit însă să-mi dea niște preparate pentru alinarea durerii. Drept care, deși ninsese mult, am plătit doi slujbași ca să bată drumul călare până la Aquileia și să-l aducă pe Garibaldo. S-au întors după două zile doar cu promisiunea unui om pe care-l găsiseră în orașul pustiu că o să trimită pe cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ți irosești tu sămânța în același fel? Chiar dacă n-a reușit niciodată să mă facă să mă însor sau să optez pentru castitate, mi-a impus o mai mare discreție în relațiile mele cu femeile. Într-o seară, când afară ningea, împresurați de o tăcere absolută, vorbeam despre înțelepciunea Alexandriei, ce se pierduse din pricina arabilor. Adeodato spera în ceea ce îi fusese de curând dezvăluit: câțtre cărțile străvechi și prețioase conservate în cele două biblioteci ale școlilor alexandrine. În plus, ca întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Ea tresare și-mi zâmbește Și cu ochișorii mici Îmi spune că mă iubește.... Eu?! Sunt tare fericită Că visul mi s-a-mplinit Să am surioara mea Ce viața-mi va bucura! Primăvara E primăvară, soarele surâde! Prin pomii albi și ninși de-atâtea flori O pasăre micuță se arată E albă, pare că-i din nori! Și cântă, cântă neîncetat Răsună tot în adieri ușoare, Iar glasul ei duios ne-a alinat După o iarnă neîndurătoare. Un ghiocel îngândurat ascultă. Este
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
E-un peisaj frumos Și miraculos. Iar când soarele răsare Cu razele-i încântătoare, Face un minunat tablou Creat de Dumnezeu. Zăpada Zăpada cristalină Pe jos s-a așternut În casă-i cald și bine Asta e de știut. Afară ninge-ntruna Nu se mai oprește! Iarna aceasta-n gând și-a pus, De la noi să nu mai plece. Mama Mamă dragă, te iubesc, Și eu vreau să-ți dăruiesc Iubire și ciocolată Pentru hărnicia toată. M-ai crescut, m-ai
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]