5,043 matches
-
a reușit pe calea diplomației să salveze poporul său de nenorocire. Folosind neînțelegerile dintre Hoarda de Aur și timurizi, a obținut autonomia internă, a intrat în alianță cu Tamerlan și a reușit încheierea unei păci cu regele georgian Gheorghi VII. Oastea Șirvanului a participat la campaniile militare împotriva lui Tohtamâș (1395) și a sultanului otoman Bayazid I (1399), iar tributul plătit timurizilor era aproape simbolic. Imediat după moartea lui Tamerlan (1405) au urmat luptele pentru putere în imperiul sau ceea ce a
Ibrahim I de Șirvan () [Corola-website/Science/309214_a_310543]
-
imperiul sau ceea ce a afectat situația din Azerbaidjan. În provinciile Tabriz, Maragha, Karabah ș.a. au început răscoale ce au creat o posibilitate rară pentru Ibrahim I să-i alunge pe străini din țară și s-o unească sub autoritatea să. Oastea Șirvanului lovind garnizoanele timuride a ocupat o mare parte din Azerbaidjan, Karabah și Gandja. În primăvara anului 1406 la Tebriz începe o revoltă antitimuridă sub conducerea tamgaciului (șef al colectorilor de impozite) Ahi Qassab ("ahi" este membru al frăției meșteșugarilor
Ibrahim I de Șirvan () [Corola-website/Science/309214_a_310543]
-
concepțiilor orientale medievale, numai că sultanul nu voia să accepte protectoratul Qaraqoyunlu. Cand Qara Yusif a părăsit Tabrizul pentru o altă campanie militară, sultanul năpădind garnizoana să, cheamă în ajutor pe Șirvanșah. Înainte de a ajunge armata Șirvanului Qara Yusif înfrânge oastea lui Ahmad în apropierea Tabrizului (30 august), unde ultimul a fost ucis, acesta fiind ultimul suveran din dinastiei Djelairizilor (1341-1410). În locul statului respectiv s-a înființat statul Qaraqoyunlu cu capitala în Tebriz (1410-1468). Comandantul armatei Șirvanului, Kayumars, fiul lui Ibrahim
Ibrahim I de Șirvan () [Corola-website/Science/309214_a_310543]
-
concepțiilor orientale medievale, numai că sultanul nu voia să accepte protectoratul Qaraqoyunlu. Când Qara Yusif a părăsit Tabrizul pentru o altă campanie militară, sultanul năpădind garnizoana sa, cheamă în ajutor pe Șirvanșah. Înainte de a ajunge armata Șirvanului Qara Yusif înfrânge oastea lui Ahmad în apropierea Tabrizului (30 august), unde ultimul a fost ucis, acesta fiind ultimul suveran din dinastiei Djelairizilor (1341-1410). În locul statului respectiv s-a înființat statul Qaraqoyunlu cu capitala în Tebriz (1410-1468). Comandantul armatei Șirvanului, Kayumars, fiul lui Ibrahim
Qara Yusif () [Corola-website/Science/309217_a_310546]
-
Macedoniei, Perdiccas, căruia i-a dat în căsătorie pe fiica sa. El l-a predat lui Alexandru Macedon pe medianul Bariax care s-a ridicat împotriva grecilor-macedoneni in scopul refăcerii Imperiului Persan (324 î.Hr.). În timpurile furtunoase, când comandanții de oști ai lui Alexandru Macedon se luptau pentru putere, și ulterior în perioada dominației selevkiților, Atropat a reușit să mențină independența statului său. În scurt timp capitala Atropatenei a devenit Gazaka, în apropierea orașului Tabriz. Acest loc era socotit sfânt, aici
Atropat () [Corola-website/Science/309254_a_310583]
-
la faptul ca Iisus era mlădița din casa lui David. Altă ipoteză trimite la rădăcina נטר ntr - însemnând „pază”, explicația fiind că poziția orașului pe munte, deasupra Văii Esdraelonului (Valea Izreel) îi permite să servească drept bastion în calea unor oști străine. De la numele orașului se trage denumirea folosită în limba ebraica pentru creștinism - „natzrut”, si pentru creștini - „notzrim”. Locul e pomenit de 12 ori în versiunile elene ale Noului Testament, sub formele Năzară, Nazaret, Nazarat, Nazarath. Formă Năzară (Ναζαρα), considerată
Nazaret () [Corola-website/Science/310509_a_311838]
-
Sturdza și visternicul Boul. Ei s-au adunat la Cucuteni și i-au cerut lui Tomșa să plece de pe tron. Domnitorul i-a cumpărat cu bani pe slujitorii boierilor, iar în lupta de la intrarea în Iași, ""deasupra Fântânii lui Păcurarii"", oastea boierilor a fost înfrântă. După cum spune cronicarul Miron Costin în letopisețul său, slujitorii domnitorului ""în loc au prinsŭ pre Bărboi vornicul și apoi și pre feciorŭ-său. Deci pre Bărboiŭ cel bătrân îndată l-au înțepatŭ de laturea târgului, iară pre feciorul
Biserica Bărboi () [Corola-website/Science/310582_a_311911]
-
sosit în Anglia pentru a-i excomunica pe cei ce încă erau răzvrătiți; această faptă a fost foarte nepopulară, situația fiind exacerbată de acordarea custodiei Turnului către cardinal. Gilbert de Clare, al VI-lea Conte de Hertford, a venit cu oaste asupra Londrei în aprilie 1267 și a asediat castelul, declarând că custodia Turnului „nu este un post de încredințat unui străin, cu atât mai puțin unui cleric”. În ciuda armatei sale mari dotată cu aparate de asediu, Gilbert de Clare nu
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
tensiunea. Unii erau mercenari bine echipați din Genova sau Țările de Jos, înarmați cu arbalete mari, care își câștigau existența urmându-i pe cei care îi plăteau. Alții erau orășeni din orașele de coastă care răspunseseră la "ârrière-ban" (chemarea la oaste a bărbaților valizi), fiind însuflețiți de gândul că luptau nu numai pentru credință, ci și pentru familiile lor aflate în Acra, Tir și Beirut. Majoritatea purtau tunici din postav vătuit sau apărătoare din piele care rezistau sabiei unui sarazin sau
Bătălia de la Hattin () [Corola-website/Science/310791_a_312120]
-
7 iunie 1930. Răspunsurile la Religie au ieșit în evidență ca exemplare. Preotul care preda Religia i-a dat ca premiu special cartea „Corabia lui Noe”, de preotul Iosif Trifa, din Sibiu. Autorul era întemeietorul și conducătorul pământesc al Mișcării Oastea Domnului, înființată la 1 ianuarie 1923, la Sibiu, o mișcare de regenerare moral-spirituală a poporului român în granițele ortodoxiei străbune. Cartea a fost o epifanie pentru proaspătul absolvent. Pe 8 iunie, în duminica Rusaliilor, terminând lectura cărții, el a simțit
Traian Dorz () [Corola-website/Science/308803_a_310132]
-
străbune. Cartea a fost o epifanie pentru proaspătul absolvent. Pe 8 iunie, în duminica Rusaliilor, terminând lectura cărții, el a simțit că trebuie să-și schimbe viața, așa cum autorul, în final, o propunea fiecărui cititor. Printr-o scrisoare adresată centrului Oastei din Sibiu, îl ruga pe Părintele Iosif Trifa să-l înscrie și pe el în rândurile ostașilor și să-i trimită foaia „Oastea Domnului”, suplimentul duhovnicesc al săptămânalului "Lumina Satelor". Ambele erau redactate de către preotul sibian. Frecventarea cărților din biblioteca
Traian Dorz () [Corola-website/Science/308803_a_310132]
-
să-și schimbe viața, așa cum autorul, în final, o propunea fiecărui cititor. Printr-o scrisoare adresată centrului Oastei din Sibiu, îl ruga pe Părintele Iosif Trifa să-l înscrie și pe el în rândurile ostașilor și să-i trimită foaia „Oastea Domnului”, suplimentul duhovnicesc al săptămânalului "Lumina Satelor". Ambele erau redactate de către preotul sibian. Frecventarea cărților din biblioteca școlii și pe cele ale profesorului de religie care l-a premiat a avut două consecințe importante asupra adolescentului. Prima era aceea că
Traian Dorz () [Corola-website/Science/308803_a_310132]
-
îi interzice să urmeze cursurile acestei școli. La fel pățește și în urma reușitei la Liceul Militar din Târgu Mureș. Sunt primele interdicții care intervin în viața lui. A doua consecință, și cea mai importantă, a fost aceea că lectura cărților Oastei Domnului și a foilor ei religioase i-a trezit pe nesimțite dorința și disponibilitatea sufletească de a scrie el însuși versuri spre slava lui Dumnezeu. El trimite primele sale încercări Părintelui Iosif Trifa, iar acesta, intuindu-i talentul și evoluția
Traian Dorz () [Corola-website/Science/308803_a_310132]
-
înfățișate aceste frământări care, în cele din urmă, sfârșesc prin chemarea pe care i-o face Părintele Iosif Trifa, în 1934, de a merge la Sibiu. Aici, alături de mentorul său, va începe o asiduă activitate publicistică, lucrând la redactarea periodicelor "Oastea Domnului", "Isus Biruitorul", "Ecoul", "Glasul Dreptății", "Ostașul Domnului" etc. Tot la Sibiu îi va apărea și primul volum de versuri, "La Golgota". Din 1938 și până în 1943, împreună cu învățătorul Ioan Marini, va fi redactor la Oradea, la Cluj sau în
Traian Dorz () [Corola-website/Science/308803_a_310132]
-
precum și al calendarelor-almanah ale acestora. N-a mai urmat nici o școală, dar va evolua spiritualicește ca un autodidact pe tot restul vieții. Timp de mai bine de șase decenii, Traian Dorz va fi unul din cei mai buni misionari ai Oastei Domnului, psalmist și propovăduitor neobosit. Blestemul interdicțiilor a planat însă mereu asupra lui. Aproximativ optsprezece ani, părinții și soția, care nu i-au înțeles această chemare, au iscat fel și fel de opreliști pentru a-l împiedica să-l vestească
Traian Dorz () [Corola-website/Science/308803_a_310132]
-
a-l împiedica să-l vestească pe Iisus Hristos așa cum cerea . Începând cu anul 1948, când regimul ateist comunist a preluat puterea politică, suprimând libertățile religioase, și până la moartea sa, pe 20 iunie 1989, interdicțiile s-au permanentizat și diversificat. Oastea Domnului, mișcare a ortodoxiei militante, a fost declarată „secta cea mai periculoasă” și a fost scoasă în afara legii pentru că nu voia să renunțe la crezul ei creștin, ci, dimpotrivă, să-l mențină viu în conștiința credincioșilor Bisericii. De-a lungul
Traian Dorz () [Corola-website/Science/308803_a_310132]
-
luni, în urma intervenției opiniei publice din străinătate. Ajuns din nou în mijlocul fraților săi de credință, eroul creștin își va continua lupta cu și mai multă dârzenie pentru apărărea adevărului și pentru recunoașterea legală și de către Biserica Ortodoxă Romană a Mișcării Oastei Domnului . Tema majoră a creației dorziene o constituie Golgota, „izvorul nețărmuritei și veșnicei iubiri”, și biruința învierii lui Iisus cel Răstignit. Pentru unii, poetul ar putea să pară o liră monocordă: Iisus, Iisus, Iisus. Dar pe această liră, cântarea poetului
Traian Dorz () [Corola-website/Science/308803_a_310132]
-
Gheorghe" (Albă) din Baia este o biserică ortodoxă ctitorită, conform tradiției locale, de Ștefan cel Mare în secolul al XV-lea în satul Baia (județul Suceava). Ea ar fi fost construită după bătălia de la Baia din 14-15 decembrie 1467 dintre oștile moldovenești conduse de domnitorul Ștefan cel Mare și oștile ungurești conduse de regele Matia Corvin. Deteriorată de-a lungul timpului, a fost salvată de la dispariție prin restaurarea sa de către Comisiunea Monumentelor Istorice între anii 1907-1914. În aceeași perioadă arhitectul Nicolae
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]
-
conform tradiției locale, de Ștefan cel Mare în secolul al XV-lea în satul Baia (județul Suceava). Ea ar fi fost construită după bătălia de la Baia din 14-15 decembrie 1467 dintre oștile moldovenești conduse de domnitorul Ștefan cel Mare și oștile ungurești conduse de regele Matia Corvin. Deteriorată de-a lungul timpului, a fost salvată de la dispariție prin restaurarea sa de către Comisiunea Monumentelor Istorice între anii 1907-1914. În aceeași perioadă arhitectul Nicolae Ghica-Budești a realizat la București o copie a monumentului
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]
-
Țării Moldovenești“". Sub urmașii acestuia, în timpul lui Lațcu Vodă (1365-1373), capitala s-a mutat la Siret, iar în anul 1388, sub domnia lui Petru Mușat (1375-1391), a fost fixată în orașul Suceava. Lupta de la Baia din 14-15 decembrie 1467 între oștile moldovenești conduse de domnitorul Ștefan cel Mare și cele ungurești ale regelui Matia Corvin au dus la distrugerea orașului. Deoarece Baia era un oraș important al Moldovei, aici au fost construite mai multe lăcașuri de cult printre care două biserici
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]
-
bisericii nu este cunoscut în lipsa pisaniei și a altor referiri în letopisețele medievale. Legendele leagă Biserica Albă din Baia de Bătălia de la Baia din 14-15 decembrie 1467. Conform letopisețului lui Grigore Ureche, regele Matia Corvin a intrat în Moldova cu oastea sa ungurească ca să supună Moldova. A trecut Carpații Orientali pe Valea Trotușului, a trecut prin orașul Roman pe care l-a jefuit și incendiat și apoi a luat drumul Sucevei, unde-l aștepta Ștefan cel Mare cu oastea moldovenească. Au
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]
-
Moldova cu oastea sa ungurească ca să supună Moldova. A trecut Carpații Orientali pe Valea Trotușului, a trecut prin orașul Roman pe care l-a jefuit și incendiat și apoi a luat drumul Sucevei, unde-l aștepta Ștefan cel Mare cu oastea moldovenească. Au făcut un mic ocol la Baia în ziua de 14 decembrie 1467, unde oastea ungurească a început să prade localitatea, iar spre seara oștenii unguri erau deja beți. În acea noapte, Ștefan cel Mare a intrat în Baia
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]
-
trecut prin orașul Roman pe care l-a jefuit și incendiat și apoi a luat drumul Sucevei, unde-l aștepta Ștefan cel Mare cu oastea moldovenească. Au făcut un mic ocol la Baia în ziua de 14 decembrie 1467, unde oastea ungurească a început să prade localitatea, iar spre seara oștenii unguri erau deja beți. În acea noapte, Ștefan cel Mare a intrat în Baia cu oastea sa și i-a atacat pe unguri. ""Și fiindu și beți și negătiți de
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]
-
Au făcut un mic ocol la Baia în ziua de 14 decembrie 1467, unde oastea ungurească a început să prade localitatea, iar spre seara oștenii unguri erau deja beți. În acea noapte, Ștefan cel Mare a intrat în Baia cu oastea sa și i-a atacat pe unguri. ""Și fiindu și beți și negătiți de război, i-au lovitu Ștefan Vodă cu oaste tocmită în răvărsatul zorilor, de multă moarte și perire au făcut într-înșii"". În dimineața zilei de 15
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]
-
spre seara oștenii unguri erau deja beți. În acea noapte, Ștefan cel Mare a intrat în Baia cu oastea sa și i-a atacat pe unguri. ""Și fiindu și beți și negătiți de război, i-au lovitu Ștefan Vodă cu oaste tocmită în răvărsatul zorilor, de multă moarte și perire au făcut într-înșii"". În dimineața zilei de 15 decembrie 1467, târgul Baia ""era un rug pe care ardeau morții (...). Iar craiul nu mai călărea în frunte, ca un tânăr erou
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]