4,493 matches
-
termenii teoriei literaturii și ai literaturii comparate, această concepție neagă existența centrului literar unic. Deci exemplar, canonic, model absolut etc. Decolonizarea înseamnă policentrism cultural și literar. Nu ar trebui să mai existe literaturi majore și minore, centre absolute și periferii obscure, pentru a traduce aproape cuvânt cu cuvânt pe Armando Gnisci. Textul nostru este, de altfel, la acest capitol, doar o parafrază sau dacă se preferă, pentru a relua un termen (fost) la modă un exercițiu de intertextualitate critică. Nu mai
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
dă, totuși, pace, deși răspunde febril la toate comenzile fragmentare posibile (prefețe, introduceri, comemorări etc., etc.) sau poate tocmai din această cauză. O a doua explicație, probabil și mai profundă, privește însăși situația sa de intelectual român. Iar un instinct obscur s-ar zice că-i spune că este condamnat să trăiască mereu într-o țară utopică, unde toate marile idealuri și proiecte culturale sunt, de fapt, irealizabile. Deci refuzate de istorie. Practic și iremediabil utopice. Nu chiar întâmplător Sorin Antohi
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
țară de mare cultură și aici este punctul cel mai dureros dintr-o cultură mică, necunoscută, fără nici un prestigiu cultural, unde umilințele de acest gen ne pândesc la tot pasul. Având oarecari experiențe editoriale pariziene (și nu la edituri chiar obscure), vorbesc și în cunoștință de cauză. Dar eternul pașoptist din noi se întreabă: ne resemnăm pentru totdeauna la acest nihilism steril și până la urmă monoton? Sau încercăm să facem cât de puțin pentru a deveni totuși europeni (căci despre asta
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
interviu al unui fost și actual director de revistă (numele nu are nici o importanță, facem polemică de idei și nu de persoane) despre... foștii săi colegi de redacție, produși de același sistem și contaminați iremediabil de spiritul său, care vegetează obscuri în provincie: Unii angajați mai au mentalitatea de întreținuți, nu mișcă un deget, dar cum am trăit niște ani alături de ei, mi-e greu să-i dau afară. Ca și cum redacția respectivă ar fi o proprietate personală. Citat exemplar din două
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și curba unui astfel de comportament, adesea în sinusoidă. Ea cunoaște cedări și reveniri intermitente, gesturi de autocritică și chiar de autodenunțare (foarte rare, existente totuși). Toate sunt dovezi ale unor procese reale de conștiință. Faptul că ele rămân adesea obscure și nedemonstrabile obiectiv nu înseamnă că n-au existat niciodată sau că nu pot avea măcar o realitate potențială. Categorie profund ambiguă, în care licheaua patentă și senină coexistă indistinct cu conștiința nefericită. A împiedica această coabitare, tipică regimului totalitar
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
exprimăm astfel. Modelul arhetipic este și rămâne Cântarea României. Imbatabilă încă, în felul său, deoarece corespunde din plin mentalității ruralist folclorice dominante. Plus seducția irezistibilă a țuicii și mititeilor tradiționali. Marele embleme naționale, cartea noastră de vizită externă... Mulți veleitari obscuri confiscă și organizează pretinse congrese ale Românilor de pretutindeni, idee bună în sine, dar degradată iremediabil prin festivism și exhibiționism provincial sub-mediocru. O preselecție a unor astfel de organizatori este însă, în condițiile actuale, practic imposibilă. Iar pe criteriile dominante
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și în împrejurările cele mai dificile. în cazul ordinii totalitare, eroul nostru este refractarul-tip, opus oricăror structuri conformiste, bestia neagră a liniei oficiale, neaderentul exemplar, neafiliatul de orice gen, prin temperament și vocație. Procesele sale interioare sunt complexe, adesea obscure, nelămurite uneori chiar și propriei conștiințe. Tema ar merita studiată mai îndeaproape. Un număr de documente, jurnale, mărturii etc. încep să se adune. Dar câteva note caracteristice sunt vizibile de pe acum. Poate cea mai importantă este refuzul, cel mai adesea
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
marxism (cazul Constantin Noica) este un gest perfect scuzabil, deși oferta colaboraționistă este evidentă. Dar exact același colaboraționism și încă în forme mult mai banale, benigne este refuzat cu indignare și cu mari exigențe rigoriste unor numeroși antipatici, anonimi și obscuri. La fel, gestul de a scrie articole de pură propagandă comunistă în care nici autorul lor nu credea un cuvânt (vorbim și în calitate de martor direct la evenimente), texte pe care nu ezităm să le numim abjecte, despre întreaga rezistență democratică
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
orale, ci calitatea intrinsecă a ideii. Nu este mai puțin adevărat că fascinația personajului carismatic este încă mare, adesea enormă, că mulți tineri simt nevoia unui maestru și că prestigiul marelui guru se sprijină pe emoțiile și forțele cele mai obscure și probabil cele mai puternice ale sufletului omenesc. Deci o zonă de unde provin impulsuri și foarte bune, dar și foarte rele. De unde și nevoia unei cenzuri raționale, a unui echilibru reflexiv indispensabil. Obiecția cea mai gravă pe care o aducem
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
puțin frecvent întâlnită (viziuni paradisiace, exotice etc.) sau mai frecvent sunt penibile, chiar terifiante (incendii, cataclisme, scene de luptă etc.). După modul în care sunt percepute ("văzute"), ele mai pot fi necolorate sau colorate. Imaginile pot fi nete sau mai obscure, șterse, unice sau multiple, mobile sau fixe. În halucinațiile vizuale la alcoolici, în special în psihoza alcoolică acută (delirium tremens) halucinațiile sunt zoopsice (animaliere), bolnavul văzând tot felul de animale (insecte, șobolani, șerpi, câini) cu care se luptă, încearcă să
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
cercetători locali. Contactul direct cu zona facilitează accesul la surse și oferă o mai bună aprofundare a realităților înconjurătoare. Pe de altă parte însă, impedimentele de ordin material fac ca multe producții istorice să apară în ediții limitate, la edituri obscure, nefiind menționate în bibliografiile istorice și cu un impact redus în sfera academică. În plus, caracterul apologetic sau diletantismul unora dintre lucrări contribuie, odată în plus, la marginalizarea acestui domeniu istoric. Toate acestea nu diminuează totuși farmecul istoriilor locale sau
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
superior, firea omenească și metehnele ei. Nu și priveliștile din natură, care în opera lui sunt aproape absente. Râsul batjocoritor se preschimbă într-o expresie concentrată, scrutătoare. C. se lasă atras acum nu de exterioritatea bufă, ci de stările mai obscure, de mesajul incert al subconștientului, de conduita psihică a individului într-un moment de încordare, de puternică emoție. El abordează, cu o aplecare ca și naturalistă, nuvela psihologică, oprindu-se asupra unor cazuri-limită, unele cu substrat patologic, implicând factorul congenital
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
polemic - aproape fățiș - față de falsa atribuire de virtuți eroice, frecventă în epocă. Evenimentul istoric demitizat este Unirea Principatelor, figura istorică redusă la modeste dimensiuni umane - este cea a lui Alexandru Ioan Cuza. Alegerea ca domnitor în ambele principate a acestui obscur personaj, care nici măcar nu figurase pe lista posibililor candidați la domnie, apare ca rezultatul luptelor pentru putere între diversele partide boierești. Intrigile de culise, sforăria bizantino-fanariotă sunt reconstituite într-o strălucită panoramă ficțională a vieții de salon, de cafenea, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286916_a_288245]
-
e o carte tulburătoare, care deranjează în multe privințe, de la situațiile absurde pînă la brutalitatea relațiilor umane, de la spaimele cotidiene la cele infinit mai greu de vindecat și controlat ale coșmarului nocturn care, treptat, nu se mai retrage în faldurile obscure ale inconștientului, ci invadează realul... Ce visezi? Roy se gîndea și nu găsea niciun răspuns. Avea impresia că nu făcea decît să încerce să supraviețuiască visului tatălui său. Moartea de hîrtie Marele Premiu pentru Literatură Paul Morand a fost creat
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
japoneză, se pronunță ca cifra "9" pune în scenă două lumi paralele, amestec de povestire fantastică, thriller și roman de dragoste, sinestezii narative cu care ne-a obișnuit autorul, sondînd cu aceeași voce inegalabil de suavă și puternică totodată latura obscură a societății nipone. Toate romanele lui Murakami au fost bine primite de public și de critici, dar acesta pare să aibă ceva în plus, să răscolească angoasele contemporane într-un mod la care nu poți rămîne insensibil, bazîndu-se și pe
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
decît previzibilitatea, fie ea și muzeificată, a Vechiului continent. De cealaltă parte, cu Paz, avem o necontenită și veșnic neîndestulătoare căutare a noului, a palpitantului, a exoticului, a pericolului, pînă la atingerea frontierelor animalității și a căutării absolutului în adîncurile obscure ale lumii acvatice. Unul caută lumina pe culmile Olimpului, celălalt se sufocă și se cufundă în abisuri neumblate. Trist e că fiecare dintre ei își dă seama ca lumea, așa cum a ajuns astăzi, e insuficientă, bolnavă și mortiferă. Minunat e
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Nu-ți trebuie mai mult de două-trei ore ca să citești un text de Amélie Nothomb, dar îți trebuie mult mai multe ca să te eliberezi (evident, dacă o dorești) de o senzație stranie, fluidă și persistentă, aceea că ai întredeschis "camera obscură", ca în Barbă Albastră, cea în care nu ai voie să pătrunzi și în care ești împins de la spate să o faci, suportînd apoi, potrivit propriei constituții și disponibi lități, consecințe diverse. Dar nu mai ieși la fel din ea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
dacă și-ar fi pus din primul moment spiritul într-o formă reglată, poate că operele sale nu ar fi fost atât de puternic impregnate de pecetea originalității. Dacă nu ar fi trăit douăzeci de ani ignorat într-un sat obscur, poate nu ar fi dobândit în același grad acea bonomie malițioasă și acel gust pentru câmpenescul galic, a căror savoare părea pierdută de la Rabelais și La Fontaine. Inteligența sa a rămas multă vreme repliată asupra ei înseși, inactivă în aparență
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
și Dante. Palimpsestul vizează, în modul în care îl concepe și utilizează I., o secretă căutare a identității, o proliferare și aglomerare a sensurilor care să dea naștere, prin implozie, „soarelui negru” alchimic, acelui „sens ascuns” la care trimit textele obscure ale lui Heraclit. Analiza prozei lui Mateiu I. Caragiale este exemplară în această perspectivă: estetica scriitorului este o estetică apofatică (structurată de categorii negative), în care existența lui Aubrey de Vere este o operă de artă „a cărei noimă este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
separe politica externă de constrîngerile interne (birocratice). El folosea în mod curent canale diplomatice ascunse, adică ducea runde paralele de negocieri asupra aceleiași probleme, una publică și una secretă. Într-o anumită măsură, totuși, prima sa funcție, cea de relativ obscur consilier în probleme de securitate națională, era mai potrivită concepției sale decît promovarea ulterioară în funcția de secretar de stat, care îl expunea în mai mare măsură criticilor și controlului intern. Kissinger admite că politica sa începuse să fie prea
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
tot limbul răsună Și saltă de voie bună. De un merit superior este Istorie despre Arghir cel frumos și despre Elena cea frumoasă a lui Ioan Popovici Barac, traducător din Halimà, din Shakespeare, editor a o mulțime de scrieri populare obscure, versificator după Iosephus Flavius al unui poem Risipirea cea de pre urmă a Ierusalimului. Arghir umblă prin lume după Ileana cea vrăjită și o găsește după un șir de piedici fabuloase. Narațiunea lui Barac are farmec (bineînțeles, nu e originală
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și un mare devorator de cărți, a tradus mult și a pus pe alții să traducă. Voltaire, Marmontel, J.J. Rousseau, Chateaubriand, Lamartine, Dante, Ariosto, Torquato Tasso, Byron, aceștia sunt autorii preferați, la care se adaugă alții, unii dintre cei mai obscuri. În 1846 scriitorul își propunea să publice o "bibliotecă universală", în a cărei secție filozofică găsim anunțați pe Platon, Aristot, Bacon, Descartes, Spinoza, Locke, Leibniz, Wolff, Berkeley, Hume, Kant, Fichte, Schelling, Hegel (Fenomenologia Spiritului, Enciclopedia științelor filozofice). Autodidacticismul lui Eliade
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
prostimea și mojicimea pe ruinele ei". În mișcarea de la 1848 nu vede decât atâta că "dăscăleții, avocații și ciocoii rapaci", "craii" s-au ridicat să răstoarne pe boieri. Magheru e "ciocoi de peste Olt", Tell e "de o familie cu totul obscură" (poziția socială îl obsedează pe Lăcusteanu), Aristia e "un smintit, profesor de declamații teatrale", ideile revoluționarilor ca suferința poporului și tiraniile boierilor sunt "fleacuri", Iancu Brătianu este "un ciocoi din cei răsculați", și el cu toți ai lui sunt "vagabonzi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mor Ca un fluture pe floare Beat de soare, De parfum și de amor... Spicul blond cu paie de-aur, Scump tezaur Pentru mari și pentru mici, Undulează-n mii de valuri Între maluri De sulfină și d-aglici!... Însăși umbrele obscure Din pădure, Învelite-n giulgiul lor, Sar pe sumbra bălărie Într-o mie De-nvîrtiri într-un picior. În Calul, excurs liric asupra utilității nobilului animal (cu documentație fantastică), remarcabilă e viteza prozodică: Moartea iarăși scofâlcită Și-nvelită În lințolu-i infernal, Cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
documentație fantastică), remarcabilă e viteza prozodică: Moartea iarăși scofâlcită Și-nvelită În lințolu-i infernal, Cu o coasă la spinare Fuge tare, Fuge tare tot pe cal! Când fantastic zbiară surle, Și să urle, Face munții, ape, mal, Noaptea-n selba cea obscură, Mi se-ncură Riga Elfilor pe cal! Depărățeanu e un bucolic în stilul Salvator Rosa, cu tablouri imense, fără sălbăticii, poiene mari cu aburi ce se strâng sub lună, în ruină sombră populată de ciovlice și bufnițe. Teatrul lui Depărățeanu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]