5,469 matches
-
să se știe. Nu cred și nu voi crede niciodată, că un pușcăriaș e persoana cea mai indicată pentru a dezlega enigme polițiste. Chestiunea În sine nu-i complexă. Locuiesc, după cum prea bine se știe, pe strada Vicente López. În odaia mea de lucru, uzina metaforelor mele, am o casă de bani; În prisma ei este (mai bine zis era) zăvorât un vraf de scrisori. Până aici nu Încape nici o taină. Corespondenta și admiratoarea mea e Mariana Ruiz Villalba de Muñagorri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ferestre, unde nu ajunge nici cel mai Îndepărtat ecou al lumii exterioare. Am aprins lumina și m-am dat pe brazda traducerii populare pe care o Întocmesc după La soirée avec M. Teste. Dar era cu neputință de lucrat. În odaia de alături tăifăsuiau Montenegro și Miss Bilham. N-am Închis ușa, de teamă să nu o jignesc pe Miss Bilham și să nu mă asfixiez. Cealaltă ușă a odăii mele dă, după cum știți, În vaporosul patio vecin cu bucătăria. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
soirée avec M. Teste. Dar era cu neputință de lucrat. În odaia de alături tăifăsuiau Montenegro și Miss Bilham. N-am Închis ușa, de teamă să nu o jignesc pe Miss Bilham și să nu mă asfixiez. Cealaltă ușă a odăii mele dă, după cum știți, În vaporosul patio vecin cu bucătăria. Am auzit un strigăt, dar nu din odaia ocupată de Miss Bilham; mi s-a părut că recunosc vocea nepereche a doamnei Mariana. Străbătând coridoarele și scările, am ajuns pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Bilham. N-am Închis ușa, de teamă să nu o jignesc pe Miss Bilham și să nu mă asfixiez. Cealaltă ușă a odăii mele dă, după cum știți, În vaporosul patio vecin cu bucătăria. Am auzit un strigăt, dar nu din odaia ocupată de Miss Bilham; mi s-a părut că recunosc vocea nepereche a doamnei Mariana. Străbătând coridoarele și scările, am ajuns pe terasă. Acolo, În amurg, cu sobrietatea naturală a marii actrițe ce zace În ea, doamna Mariana arăta spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
don Formento, cum făcuse tâlharul rost de arma aceea? — Mister. După ce și-a agresat tatăl, pe băiat l-a lovit strechea și și-a zvârlit sculele de gaucho În spatele hortensiilor. — Știam eu. Și cum Îți explici prezența micuței biciuști În odaia lui Anglada? — Nimic mai simplu, dar asemenea temeiuri Îi sunt interzise polițistului. După poza pe care ați văzut-o, În proteica existență a lui Anglada a existat o perioadă pe care o vom numi puerilă. Asupra campionului adult al drepturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Pampa a contribuit la implicarea a două persoane: a lui Pampa Însuși, care-i aproape nebun, și a ta, don Anglada, care te dai drept amantul damei și nu o dată te-ai jucat de-a tartorul. A lăsat cuțitașul În odaia ta, să-l găsească poliția. Mie mi-a adus cartea cu poze, pentru ca bănuiala mea să cadă tot asupra ta. Fără să-i stea nimeni În cale, a ieșit pe terasă și a Înfipt pumnalul În Muñagorri. Ocupați jos cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
bolnavă? I se urâse de tine? După ce s-a gândit, Sangiácomo a negat. — Explică-mi acuma ce-i cu siropul somnifer. — Ei bine, doctore, noi nu voiam să-l ia. Da-l cumpăra cu țârâita și-l ținea blătuit În odaie. — Puteai intra la ea În iatac? Sau nu putea intra nimeni? — Toți putea, l-a asigurat tânărul. Știți doar matale că toate iatacurile dân fundătură dau În rotonda cu statui. IV Pe 19 iulie, Mario Bonfanti a dat buzna În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ură așa de riguroasă, bătrânul a decis s-o ucidă pe Pumita. I-a pus otravă În siropul somnifer. Îți amintești, desigur, că Ricardo povestise că ea Îl ținea pe comodă. Nu era greu de ajuns În dormitor. Căci toate odăile dădeau În rotonda cu statui. Îți mai aduc aminte și alte câteva aspecte ale convorbirii din seara aceea. Fata Îi ceruse lui Ricardo să amâne cu câțiva ani publicarea micului său roman. Sangiácomo s-a făcut foc și pară, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
un carcalete cu molan, m-am ciocnit În ogradă cu târlanu, care nici când l-am salutat n-a răspunsără. Da vezi carvazică ce ie azardu: unșpe zile, nici mai mult, nici mai puțin, la fix, a zăcut hoitu În odaia mare, de dă În prima ogradă, după obicei. Știți doar matale că la cei care au mas acolo li se furlandisesc talentele la cap; de-un paregzamplu, Paiu Fioros, care cerșeștorește dă pamplezir, deși unii zic c-ar fi milionist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
oferea ceai mate chiar și ultimului nefericit din han. A urmat apoi tărășenia cu rezistența pasivă, care-i un nou nume pentru a te lăsa călcat În picioare. Ca să-l chinuești, i-ai pus la dispoziție debaraua cu gângănii de lângă odaia ta, de unde putea auzi perfect gingășiile cu care vă gratulați voi doi. Apoi ai Îngăduit ca rusul să-l Împace cu pilangiii. Chiar te-ai ocupat de asta, pentru că planul presupunea ca toată lumea să-l umilească. El Însuși s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nu tu erai omul, ci altul. Duminica e zi moartă la han, cum a zis tovarășul domniei tale. Nu erai acolo, ci la Saavedra, cu cocoșul de luptă al popii Argañaraz. Cu revolverul În mână, Limardo s-a dus În odaia voastră. Când l-a văzut intrând, doamna Musante a crezut că venise să te omoare pe tine. Și atât de tare Îl disprețuia, că nu i-a fost silă să-l amenințe cu cuțitul-ascuțitoare din os când l-ați dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
omul se simțea foarte sigur și aștepta fără neliniști momentul consacrării unanime. Dedicându-se cu Înverșunare unei munci exigente și aproape nesfârșite, era zgârcit cu timpul și Îi păsa puțin, sau deloc, de publicitatea pe care i-o făceam. În odaia sa de lucru, care avea ceva din sala de așteptare a unui dentist rural - cu marine pastel și cu păstori și câini din porțelan - erau puține cărți, iar cele mai multe erau dicționare din diferite specialități și domenii. Desigur că nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
parte, sursele sunt de primă mână; prolixei analize a matahalei, i-am preferat impactul discuției În carne vie cu cumnatul lui Baralt, Gallach y Gasset, care, după nu puține pauze, a deniat să ne Îngăduie intrarea În deja clasica sa odaie de lucru din strada Matheu. Cu o iuțeală Într-adevăr remarcabilă, el a pus doctrina breslismului la Îndemâna reduselor noastre mijloace. Specia umană, mi-a explicitat, constă, În pofida diferențelor climatice și politice, dintr-o infinitate de societăți secrete, ai căror afiliați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
V. Pare că a înnebunit. Se aude de aici cum se izbește cu capul de mobile.” „-Sînt cîine! Cîine!”-urlu și las în forță această evidență să iasă din mine. S-o știe toți din jur. „Distrugeți cînele turbat!” Priveliștea odăii pline de sînge și a trupului meu trîntit la podea îl paralizează o clipă pe Doctor care a venit în fugă, chemat de vecini. Plîng, acum, molcom. Și înăuntrul meu e la fel. Răvășit ca după o furtună ce a
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
-i nimic de tăgăduit. Și vocea acum distinctă, oarecum mai blîndă, mă face să mă întreb: Ce anume speră în mine? Gîndul, inima? Trupul? Îmi privesc prietenul care s-a apucat să strîngă, pe ici, pe colo, lucrurile înșirate prin odaie. „-Amice,”-îi spun-“pansează-mă pînă la capăt. Cînd speri, ce speri? O stare pe care o cunoști sau de care îți amintești, doar? Se oprește și își aprinde o țigară. „-De ce mă împingi și pe mine în greșeală
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
lupii au licărul lunii, te cuprind și te macină-n cer. Ah, câte cuvinte aș dori în noaptea asta să le arunc pe fereastră, dar e atât de târziu... numai o adiere mă sărută și pleacă, mă rezem în zidul odăii și privesc pisica ce se lungește pe o nucă de vis, ca și cum nimic nu s-a întâmplat, n-au fost ele singurătățile cu mine, nu ele m-au rănit, nu, doar el norul întunecat ce vroia să mă ningă din
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
-i învinuiască. Nu toată lumea i se asemuia. Ea mai păstra încă energie, își vizita fratele, îndemându-l să mai cânte la vioară, cu toate că degetele nu-l mai ascultau, sosea pe neașteptate în casele prietenilor ei din vremuri vechi, cu tabieturi și odăi prăfuite, pe care îi trezea din amorțeală, se ducea la teatru, la concerte, oricine ar fi cântat, la cinematograf, ar fi făcut orice să se întoarcă acasă cât mai târziu. De multe ori aproape de miezul nopții, atât de frântă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o străină care locuiește Într-un loc foarte straniu. Camera era minusculă. Ceva mai mare, poate, decât magazioara din curtea casei alor mei din Avon, dar cu foarte puțin. Și, spre deosebire de majoritatea spațiilor goale care par mai mari odată mobilate, odaia mea parcă intrase la apă și se redusese la jumătatea dimensiunilor inițiale. Analizasem ochiometric cămăruța pătrățoasă și decisesem, În naivitatea mea, că are cam jumătate din dimensiunile unei camere normale și că aș putea achiziționa o garnitură obișnuită de mobilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a unui pian de concert și de aranjamentul floral cu șaptesprezece tipuri diferite de flori, așezat plin de dragoste În apartamentul de mărimea unei case Întregi. Mă Întorc imediat cu tot ce ai cerut. Am aruncat o ultimă privire prin odaia magnifică. Era, fără doar și poate, cea mai elegantă, cea mai luxoasă cameră pe care o văzusem vreodată, cu perdele de brocart, cu covoare groase, de culoarea vaniliei, cu o cuvertură țesută peste patul imens și cu figurine aurii plasate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Duncan Își luă farfuria și o porni chiar În momentul În care grupul ajunse lîngă masă. — Ia uite ce repejor merge ea! o auzi pe Monica spunînd În spate. Dar unde se grăbește așa? Crezi că are un soț În odaia ei Împodobită cu flori? — Nu ea, dragele mele, zise mătușica Vi, pufăind din țigara răsucită. Nu, cît timp e În doiliu pentru ultimul. Ei, stă ca Răbdarea pe un monument, rînjind cu optimism la Durere! Îi știți povestea, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
încui ușa după tine. Așa cred că m-ar fi îndrumat colonelul înalt, puternic, frumos și cu musteți ca un husar așa ar fi procedat un tânăr înțelept dar eu nu eram. Aș fi pătruns încet în camera ta, în odaia ta m-aș fi dezbrăcat de hainele devenite inutile și lângă tine, lipit de tine... te-aș fi privit până în adâncuri. Sunt sigur că ai fi țipat la mine: - Pleacă, pleacă imediat, frații nu se iubesc, iar tu îmi ești
G?nduri difuze by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83903_a_85228]
-
și bine legate? Ori vapoare din alea, care merg, precum vidrele, pe sub apă?). Însă, în felul acesta, scăpa de alte năpaste! Fiindcă, în Goldana, într-o noapte, s-au prelins, lăbărțându-se, ca umbrele provenite de la o lampă, plimbată în odaia vecină, siluete de șepcari, lați în spate și cu plumburii chipuri lombroziene care, sub acoperământul beznei, se adunară în casele părăsite ale dispăruților fruntași din Goldana și, mai apoi, la sediul Sfatului popular și al Miliției poporului muncitor. A doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
avioanelor. Gaie, să-i radem! N-am chef să dau ortu' popii sub bombe pentru doi păduchioși! spune cu voce subțire și rea cel care pare a fi șeful. Aduși de spate, cei doi pătrund înăuntru. Vizează atenți toate ungherele odăii. Șeful face un semn. Rapid, Gaie se execută. Trage în lături perdele făcute ferfeniță în timpul atacului și aruncă o privire superficială pe balcon. Se pregătește să sară pervazul geamului, dar privirea lui reține mica cruciuliță de aur vizibilă pe pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
simplă scândură, sunt aliniate câteva căști, o cutie de unsoare, căni metalice. Față de frigul de afară, înăuntru este acceptabil. Și asta datorită uriașei sobe de teracotă a cărui burlan masiv din tablă ruginită pe alocuri, iese afară prin tavanul jos. Odaia păstrează vizibile și imaginile unei foste alte vieți. Chiar lângă ușă, atrage privirile un crucifix frumos sculptat. Pentru o clipă, Marius reflectă la sentimentul religios care ar fi corespuns celui care-l pusese acolo. A putut respectivul să atingă prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ori și ecoul loviturilor vibrează delicat și grav prin lumina puternică ce scaldă în aur încăperea, se răspândește pe coridor și urcă până la camera în fața căreia Antonio se oprește să bată discret la ușă. Intră, se aude din interior. În odaia învăluită în semiobscuritate datorită jaluzelelor trase, miroase frumos a cafea și cornuri proaspete. Interiorul simplu are eleganță și intimitate. Doamnă Hagiaturian, au sosit. Într-o atitudine respectuoasă, privește spătarul înalt al fotoliului din piele crem, în ton cu restul mobilierului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]