5,269 matches
-
căruia un atac german împotriva Olandei era sigur, a devenit clar pentru responsabilii militari că nu mai era posibilă evitarea unui conflict. Olandezii au început pregătirile pentru război, atât pe plan material cât și pe cel al întăririi moralului. Trupele olandeze de frontieră au fost trecute în stare de alertă maximă. Rapoartele cu privire la acțiunile coloanei a cincea în Scandinavia a provocat o teamă generală legată de infiltrarea unor agenți germani sprijiniți de trădători locali. Au fost luate măsuri de apărare în
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
puteri și implicarea într-un război care considerau că urma să producă pierderi omenești comparabile cu cele din 1914-1918. Pe 10 aprilie, Anglia și Franța repetat cererea adresată Olandei pentru alăturarea acestei din urmă la efortul de război aliat. Guvernul olandez a refuzat încă odată o asemenea cerere Olanda se bucura de toate condițiile obiective pentru asigurarea unei apărări încununate de succes: o populație numeroasă, sănătoasă, cu o medie de vârstă scăzută, cu un înalt grad de educație; obstacole naturale care
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
la toate capitolele, atât în luptele din Olanda, cât și mai apoi în timpul luptelor din Franța. Pe de-o parte, armata germană era dotată cu tancuri moderne, bombardiere în picaj (Junkers Ju 87 "Stuka"), iar pe de altă parte, armata olandeză dispunea de 39 de mașini blindate, cinci tanchete și o flotă aeriană formată în cea mai mare parte din biplane. Atitudinea guvernului olandez față de problema războiului a fost reflectată de evoluția stării forțelor armate ale țării, a cărei dotare nu
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
dotată cu tancuri moderne, bombardiere în picaj (Junkers Ju 87 "Stuka"), iar pe de altă parte, armata olandeză dispunea de 39 de mașini blindate, cinci tanchete și o flotă aeriană formată în cea mai mare parte din biplane. Atitudinea guvernului olandez față de problema războiului a fost reflectată de evoluția stării forțelor armate ale țării, a cărei dotare nu s-a modificat în mod semnificativ de la sfârșitul primei conflagrații mondiale, în condițiile în care chiar și conform standardelor anului 1918 datarea era
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
din bugetul armatei, mai mult chiar, au recomandat creșterea de urgență a cheltuielilor militare. O schimbare în acest domeniu a apărut doar în 1936, când a fost aprobată cheltuirea a 53,4 milioane de guldeni pentru dotarea armatei. Modernizarea armatei olandeze a fost încetinită de lipsa unui contingent numeros al militarilor instruiți și a organizațiilor lor profesionale și de o rezervă materială insuficientă. Armata avea piese de artilerie suficiente doar pentru dotarea marilor unități: opt divizii de infanterie, o divizie mecanizată
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
aproximativ 2.000 de cazemate cu scopuri defensive, care nu erau sprijinite cu linii fortificate în adâncime. Nu au fost construite fortificații moderne precum Eben Emael din Belgia. Singurul complex fortificat modern era Kornwerderzand, care asigura apărarea digului Afsluitdijk. Armata olandeză avea 48 de regimente de infanterie, 22 de batalioane de infanterie pentru apărarea frontierelor. Prin comparație, Belgia, în ciuda faptului că avea o populație mai puțin numeroasă și mai îmbătrânită, dispunea de 22 de divizii complete, număr care a fost crescut
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
până la 30. După izbucnirea războiului european în septembrie 1939, olandezii au făcut eforturi uriașe să îmbunătățească situația armatei, dar rezultatele au fost modeste. Germania, care plănuia să atace Țările de Jos, a amânat toate livrările de armament comandate de guvernul olandez. În același timp, Franța nu era dispusă să asigure dotarea unei armate despre care nu era sigură că va lupta de partea sa. Singura sursă de aprovizionare care ar fi putut asigura aprovizionarea armatei olandeze în cantitățile necesare era Uniunea
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
de armament comandate de guvernul olandez. În același timp, Franța nu era dispusă să asigure dotarea unei armate despre care nu era sigură că va lupta de partea sa. Singura sursă de aprovizionare care ar fi putut asigura aprovizionarea armatei olandeze în cantitățile necesare era Uniunea Sovietică. Numai că această sursă nu a putut fi folosită, deoarece guvernul olandez, spre deosebire de alte guverne occidentale, nu recunoscuse regimul de la Moscova. Olandezii au încercat în 1940 să achiziționeze armament sovietic capturat de finlandezi, dar
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
despre care nu era sigură că va lupta de partea sa. Singura sursă de aprovizionare care ar fi putut asigura aprovizionarea armatei olandeze în cantitățile necesare era Uniunea Sovietică. Numai că această sursă nu a putut fi folosită, deoarece guvernul olandez, spre deosebire de alte guverne occidentale, nu recunoscuse regimul de la Moscova. Olandezii au încercat în 1940 să achiziționeze armament sovietic capturat de finlandezi, dar tranzacția a eșuat. În momentul declanșării invaziei germane pe 10 mai, cea mai mare problemă a armatei olandeze
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
olandez, spre deosebire de alte guverne occidentale, nu recunoscuse regimul de la Moscova. Olandezii au încercat în 1940 să achiziționeze armament sovietic capturat de finlandezi, dar tranzacția a eșuat. În momentul declanșării invaziei germane pe 10 mai, cea mai mare problemă a armatei olandeze era lipsa acută vehiculelor blindate. În acel moment, toate armatele beligerante dispuneau de importante forțe blindate, dar Olanda nu reușise să se doteze cu cele 146 de tancuri moderne, considerate ca un minim necesar încă din 1937. Armata olandeză avusese
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
armatei olandeze era lipsa acută vehiculelor blindate. În acel moment, toate armatele beligerante dispuneau de importante forțe blindate, dar Olanda nu reușise să se doteze cu cele 146 de tancuri moderne, considerate ca un minim necesar încă din 1937. Armata olandeză avusese în dotare un singur tanc Renault FT 17, deservit de un singur mecanic conductor, a cărui unică sarcină fusese testarea obstacolelor antitanc construite în țară. În 1940, acest tanc nu mai era funcțional. Olandezii aveau două detașamente dotate cu
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
blindate (câte 12 de detașament). Încă 12 vehicule blindate noi erau în plin proces de recepție sau dotare cu armament în momentul izbucnirii invaziei. Mai exista un singur pluton dotat cu cinci tanchete, folosite pentru transportul pieselor de artilerie. Armata olandeză dispunea de 676 obuziere și tunuri de câmp, dintre care doar 52 de ultimă generație . Artileria antitanc era dotată cu 386 tunuri moderne, dar care reprezentau doar o treime din numărul considerat necesar, și 300 de tunuri învechite. Guvernul olandez
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
olandeză dispunea de 676 obuziere și tunuri de câmp, dintre care doar 52 de ultimă generație . Artileria antitanc era dotată cu 386 tunuri moderne, dar care reprezentau doar o treime din numărul considerat necesar, și 300 de tunuri învechite. Guvernul olandez a primit până în momentul invaziei doar opt din cele 120 de tunuri moderne comandate în Germania. Deplasarea pieselor de artilerie pe câmpul de luptă se făcea doar cu ajutorul atelajelor cu cai. Infanteria olandeză avea în dotare peste 2.200 mitraliere
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
necesar, și 300 de tunuri învechite. Guvernul olandez a primit până în momentul invaziei doar opt din cele 120 de tunuri moderne comandate în Germania. Deplasarea pieselor de artilerie pe câmpul de luptă se făcea doar cu ajutorul atelajelor cu cai. Infanteria olandeză avea în dotare peste 2.200 mitraliere calibru 7,92mm Schwarzlose M.08, o parte produse sub licență în țară, și 800 de mitraliere Vickers. O bună parte dintre ele erau montate în cazemate. Companiile de infanterie erau dotate cu
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
20 Lewis. Acest model se remarca prin fiabilitate redusă, dese blocări, ceea ce o făcea indicată pentru operațiuni ofensive. Cei mai mulți soldați erau echipați cu pușca Mannlicher, o versiune locală a modelului Steyr-Mannlicher M1895. Acest model depășit se afla în serviciul armatei olandeze pentru de mai mult de 40 de ani, dar nu fuseseră găsiți bani pentru înlocuirea lui. Fiecare regiment de infanterie era dotat cu șase mortiere de 80 mm. Se poate trage concluzia că infanteriei olandeze îi lipsea puterea de foc
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
se afla în serviciul armatei olandeze pentru de mai mult de 40 de ani, dar nu fuseseră găsiți bani pentru înlocuirea lui. Fiecare regiment de infanterie era dotat cu șase mortiere de 80 mm. Se poate trage concluzia că infanteriei olandeze îi lipsea puterea de foc necesare armatelor moderne ale epocii. În ciuda firma Philips, unul dintre cei mai importanți producători europeni de echipament radio, își avea sediul în Olanda, armata olandeză folosea încă pentru comunicații telefoanele cu fir. Doar bateriile de
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
mortiere de 80 mm. Se poate trage concluzia că infanteriei olandeze îi lipsea puterea de foc necesare armatelor moderne ale epocii. În ciuda firma Philips, unul dintre cei mai importanți producători europeni de echipament radio, își avea sediul în Olanda, armata olandeză folosea încă pentru comunicații telefoanele cu fir. Doar bateriile de artilerie fuseseră echipate cu 225 de aparate radio de emisie-recepție. După invaziile germane din Danemarca și Norvegia din aprilie 1940, când au fost folosiți pe scară largă parașutiștii a trupelor
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
comunicații telefoanele cu fir. Doar bateriile de artilerie fuseseră echipate cu 225 de aparate radio de emisie-recepție. După invaziile germane din Danemarca și Norvegia din aprilie 1940, când au fost folosiți pe scară largă parașutiștii a trupelor aeropurtate, comandanții militari olandezi au început să se preocupe de posibilitățile de contracarare a unui asemenea atac. Pentru respingerea atacului, paza porturilor și aeroporturilor a fost atribuită la cinci batalioane de infanterie.. Unitățile de infanterie au fost întărite cu baterii de tunuri antiaeriene, două
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
întărite cu baterii de tunuri antiaeriene, două tanchete și 24 de mașini blindate. Aceste măsuri specifice au fost acompaniate de altele, cu caracter mai general - mobilizarea a 32 de vase-spital și 15 trenuri, destinate mișcării rapide a trupelor. Forțele aeriene olandeze, care nu erau o armă distinctă în cadrul Forțelor armate olandeze, ci parte a forțelor terestre dispuneau pe 10 mai de 155 de avioane: 28 Fokker G.1, 31 Fokker D.XXI și 7 Fokker D.XVII, 10 Fokker T.V
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
de mașini blindate. Aceste măsuri specifice au fost acompaniate de altele, cu caracter mai general - mobilizarea a 32 de vase-spital și 15 trenuri, destinate mișcării rapide a trupelor. Forțele aeriene olandeze, care nu erau o armă distinctă în cadrul Forțelor armate olandeze, ci parte a forțelor terestre dispuneau pe 10 mai de 155 de avioane: 28 Fokker G.1, 31 Fokker D.XXI și 7 Fokker D.XVII, 10 Fokker T.V, 15 Fokker C.X și 35 Fokker C.V, 12
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
aparate erau biplane, iar doar 125 erau operaționale. Restul erau folosite ca avioane școală sau ca aparate de sprijin pentru marină.. Potențialul de producție al fabricilor Fokker și Koolhoven, nu a fost folosit la capacitatea maximă datorită limitărilor bugetare. Armata olandeză suferea nu doar din cauza echipării slabe, ci și din cea a instruirii insuficiente. Comandanții nu aveau o experiență bogată în comandarea unor unități de un nivel superior batalionului. În perioada 1932 - 1936, armata olandeză nu a mai organizat manevre militare
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
capacitatea maximă datorită limitărilor bugetare. Armata olandeză suferea nu doar din cauza echipării slabe, ci și din cea a instruirii insuficiente. Comandanții nu aveau o experiență bogată în comandarea unor unități de un nivel superior batalionului. În perioada 1932 - 1936, armata olandeză nu a mai organizat manevre militare. Tinerii soldați erai lipsiți în general de pregătirea elementară. În perioade interbelică, doar un mic număr de tineri au fost încorporați. Până în 1939, recruții fuseseră instruiți pentru doar 24 de săptămâni, perioada minimă necesară
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
săptămâni, perioada minimă necesară pentru infanterie. În același an 1938, perioada serviciului militar a fost crescut la 11 luni. Calitatea scăzută a pregătirii soldaților nu a fost contrabalansată de existența unui corp numeros ofițeri și subofițeri profesioniști. În 1940 armata olandeză avea doar 1206 ofițeri de carieră. S-a sperat că aceste slăbiciuni vor fi depășite în caz de război, dar după mobilizarea generală de pe 28 august 1939, (care a dus la creșterea efectivelor armatei la aproximativ 280.000 de soldați
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
mai mare parte a timpului a fost petrecută pentru construirea de fortificații. În această perioadă de timp, criza de muniții a limitat tragerile de antrenament, iar coeziunea unităților a rămas la un nivel scăzut. Chiar și după standardele proprii, armata olandeză nu era pregătită de luptă în mai 1940. Generalii germani (și Hitler alături de ei) aveau o părere proastă despre capacitatea militară a Olandei și se așteptau ca zona centrală a țării să fie cucerită în 3-5 zile. În secolul al
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
de luptă în mai 1940. Generalii germani (și Hitler alături de ei) aveau o părere proastă despre capacitatea militară a Olandei și se așteptau ca zona centrală a țării să fie cucerită în 3-5 zile. În secolul al XVII-lea, Republica Olandeză a construit un sistem defensiv eficient numit The Dutch Water Line, care putea asigura apărarea principalelor orașe din vest, prin inundarea zonelor joase ale câmpiei. La începutul secolului al XIX-lea, această linie defensivă a fost prelungită spre răsărit, până la
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]