5,945 matches
-
care erau semnalați de ani de zile ca reprezentând un oarecare pericol, aveau prioritate la "înregistrare". Aplicat în masă, procesul devenea degradant. Așteptând la cozile lungi din fața instalațiilor mobile, femeile și bărbații atât de mândri se vor simți jigniți în orgoliul lor. Fiecărui individ i se vor lua amprentele, va semna o declarație, după care se va întinde cu fața în jos sub un aparat electronic masiv, care trecea drept generator de raze X. De fapt era mașina care imprima în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
albastre, iubite! Dimineața să ne scaldăm în rouă! În visele de zi, dulceața e-n pelin; și totuși, în suflet, iar au înflorit magnolii. Inima îmi arde ca pe jăratic, lin: mi-e dor de-o viață plină și fără de orgolii! Visul unei nopți de primăvară Prin visuri, noaptea, șerpii îmi dau ocol iar vulturii simt miros de carne moartă. Asist neputincioasă la spectacol, cum ielele îmi descântă altă soartă. Uit să mă-ntorc în mine și rătăcesc aiurea. Mă ascund
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
ține pasul cu tine rămânând ancorați undeva, într-un labirint, oricâte încercări de bunăvoință ai face, vor să-ți strivească chiar aripa pe care le-ai împumutat-o. Pentru adăpost și-au construit colivii din poleieli amăgitoare; firele sunt împletite din orgolii bătute cu pietre de trufie ... Dacă teau prins în lațul pe care îl țin întotdeauna la îndemână, libertatea ta va fi pusă în pericol: te vor ține în colivie fără apă și pâine, iubindu-te în felul lor bolnăvicios. Poveste
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
imagistică. Egală cu sine în ceea ce privește generozitatea și autenticitatea sentimentelor, dar și cu predilecția pentru imaginea expresivă, reverberantă, Vasilica Ilie își conturează cu acest volum o personalitate distinctă, cultivând o poezie care-și scrutează viitorul cu încredere, luciditate și, deopotrivă, cu orgoliu. Ferită de obscurități și de contaminări facile, lirica Vasilicăi Ilie își proclamă propria condiție și propria rațiune de a fi: aceea de a instaura, prin cuvânt, prin metaforă, primatul purității sufletești într-o lume asaltată de clișee și impostură.Confesivă
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
gândirea vie, mobilă. Chiar și disponibilități. Artă, matematică, filozofie. Pentru iubire, sau pentru amor, de asemeni. Slăbiciuni, calități ? Îl înțeleg. Eu îl înțeleg. Perfectă loialitate. Detașare, când sunt disputate idei și interese. Detașare de ceilalți, de sine, mai ales. Eroismul, orgoliul. Un fel de cruzime, tipic intelectuală, feroce. Forță și neputință, compensată printr-o forță și mai mare. O mare putere care este și o mare slăbiciune. Un farmec în plus, nu-i așa ? Vulnerabil, astfel. De aici i se poate
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sfioasă, obsedantă. Se amețise din ce în ce mai rău ?... — Jocul meu e mai periculos decât crezi, fetițo. Mult mai crud decât bănuiești... un joc al minții, calcul și fantezie. O minte mobilă, cu circuite fine, delicate. Îmi lipsește, e-adevărat, caracterul. Egoismul și orgoliul și securitatea umilei și deosebitei mele persoane ? Cruzime feroce, să știi... un adversar care te onorează. Ai să înțelegi mai târziu. Camera intra într-o beznă tot mai compactă. Nu se distingea nimic, doar traiectul întortocheat al cuvintelor, vocea îngroșată
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
o izbucnire surprinzătoare împotriva mea. Învinuiri jignitoare, dar perfect întemeiate ! Franchețea ei mă stupefiase și mă cuceri. N-a mai apărut niciodată între noi, încercările mele de a o readuce s-au dovedit zadarnice. Prea tânăr, împiedicat de un stupid orgoliu de adolescent, nu m-am dus să-i explic schimbarea din seara aceea. Mă îndrăgostisem de ea. Mă alătur până la urmă emoționat unui elan franc și direct către mine. Mă răsucesc acum inutil în mine, ca o fată romanțioasă. Dar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de țară... Izbucnirea locotenentului de huzari, singurul ofițer activ printre cei de față, căzu ca un duș rece, reamintindu-le brusc că sunt pe front. Toate privirile se întoarseră spre Varga și în toate lucea o întrebare... Privirile acestea mulțumiră orgoliul huzarului brun, tânăr, frumos, cu mustăcioara tunsă și cu înfățișarea încăpățînată. Era nepotul profesorului de filozofie de la Budapesta și avea ambiția să fie socotit mare cunoscător de cai. Apostol îl întîlnise des în casa profesorului și, cu toate că i s-a
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Atunci am înteles cật îmi e de drag și cật e de necesar ființei mele. Erau doar cățiva pași pậnă în camera lui, iar eu îi simțeam absența cu o disperare mută și parcă ceva mă oprea, și acela era orgoliul meu de femeie superioară căreia nu i se cade “să pice” pradă unui bărbat. Mă simțeam ca o ciută gonită în noapte de vậnătorul cu numele Yon, rănită în dragostea mea, fără să înteleg totuși, că, dacă există vreo fericire
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
cea din urmă a preotului. Cum să pleci oare fără stậlpi, fără cruce și fără de lumină ? Înțelesese prea tậrziu tainele divine ale religiei străbune, se străduise din răsputeri să-i facă pe ceilalți frați ai mei să înteleagă ce vrea; orgoliul pe care mi-l afișase ostentativ toată viața vis-a-vis de sfậnta ei religie o împiedica acum să recunoască faptul că înghițise un surogat; și totuși a găsit tăria să-i spună fratelui mai mare că refuza cậntările lor, că și-
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
cică ursitoare, ursitoare, m-ai lovit unde mă doareeeeee... Că la toți le-ai dat cu caru’, numai mie cu cântaru’... Cocoșul cârciumarului, ținut În grădină pentru că dă bine la imagine, se Înfoaie la zorii de ziuă și Își Îndreaptă - orgoliu cocoșesc - creasta, slobozind un cucurigu prelung. Mă, fârtați de băutură, declamă Gore, o fi viața grea În Românica noastră dragă, da’ noi le facem la toți În necaz. Bem și la necaz și la bucurie. Cred că și atunci când m-
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
face ravagii prin Mexic. Sunt raportate Îmbolnăviri și În SUA, Canada, Israel, Noua Zeelandă. Stare de alertă medicală. Controale la granițe. Panică. Și ăsta-i de-abia Începutul, ascultați-mă pe mine, anticipase Gore pandemia, apoi lansase afirmația care gâdilase neplăcut orgoliul lui Sandu. Acum, fiindcă observă cum prietenul a băut pe nerăsuflate paharul cu vin și pare a se liniști gradual, Își continuă ideea. Eu, drept să spun, nu sunt fricos. Da’ când aud de viruși, imediat mă ia cu rece
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
de fiecare dată foarte bine informat -, asta una la mână. Banii lui, plăcerea lui, dacă Îi face Dumnezeu bilanțul e vai de patrafir. A doua la mână, Gore, că te percep cu boii plecați de-acasă, adică tu Și cu orgoliul tău rănit, coarnele vă mai lipsesc. Nu ar trebui, zău așa, să faci o dramă existențială dintr-o simplă discuție familială prin care treci adesea... Toți trecem prin astfel de Ședințe, ca rața prin apă, au Și ele dreptate, venim
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ehe, ce zile, ce chefuri, ce grătare, ce răcorire prin șpriț... Da` acu` s-a cam terminat, nici defilare nu mai e. Mie-mi plăcea la defilare, de-aia m-am uitat la francezi, la a lor, că e cu orgolii naționaliste, la ei e voie, am tras cu ochiul peste gard. Frumos. Da` când a căzut ambasadorul peste boc nu ți-a plăcut? Bocul potrivit la locul potrivit. Asta este concluzia supremă, toți analiștii ar trebui să o tragă. Franța
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
și cu iutubu` ăsta... Dacă aveam iutub nu mai ieșea nimeni În stradă, la revoluție. Gore ridică mingea la fileu: Niște oameni, acolo, și ei... Sunteți puși pe glume proaste. Nu vă ies nici alea bune. Bă, asta ține de orgoliul național. Mândrie. Tupeu. Atitudine. Nu se numește național arena? Ba da. E mai bine decât atunci când spuneau jucăm pe Lia Manoliu, suna ca dracu`! Păi și dacă se numește cum se numește și s-a investit, construit, s-a luat
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
un mister al naturii : prin amestecul celor șapte culori ”murdare” se obține una imaculată. Cerul înstelat - această mare de candeli. Până și jungla are ceva însăilări de principii morale. Pe pământ, lumina izvorăște din mesteceni. Catastrofele naturale țin, probabil, de orgoliul pământului. Numai pe malul lacului din pădure mă simt adânc și inactual. Natura încă ne acceptă. Dar cu tot mai multe dispense. Principalele minuni aparțin naturii. Torni în vie apă și iese vin. Everestul - acest supozitor al cerului. Aerul curat
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Prea altruiști nu suntem nici când e vorba de formularea rugăciunilor. Ateii se amuză probabil copios când văd cum se bumbăcesc credincioșii prin cotloanele istoriei. Religiile - aceste antene de decodare a fiorului metafizic al existenței noastre. Unele popoare își reazemă orgoliul național pe metafizică. Nici credincioșii nu mai sunt convinși de virtuțile sărăciei. Mântuirea poate fi împlinită pe teren curat, nu viran. Lumea e plină de credincioși declarați, nu validați. Setea omului de miracole a zămislit religii. În absența religiilor, viciile
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
intimitatea. Cumplita cruce a iubirii : fugim de lângă cei care ne iubesc spre cei care nu ne vor. Soția îl tratează ca pe vioara a doua. Iar el e bucuros că încă mai e în orchestră. Iubirii nu-i putem refuza orgoliile heraldice. Iubirea poate fi epicentrul atâtor trecute ori viitoare ravagii sufletești. Marea dragoste e ca pojarul pe care nu îl poți face decât o dată în viață. Marele meci al iubirii nu-l poți pierde decât nejucându-l. Iubirea este dublată
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
regula celor trei F : frică, frig și foame. Oamenii scuipă și fac pipi pe învățăturile istoriei. Pe soclurile istoriei se mai cațără unii prin efracție, ori prin uzurpare. Istoria a fost întotdeauna provocată. De sabie, de cruce, de prostie, de orgolii etc. Țările mici dau șăgalnic din coadă când spre Est, când spre Vest. După revoluție, libertatea se livrează brusc și fără prospect de utilizare. Istoria ar trebui să înregistreze numai substanța vie, nu și epavele. Zidul „părăsit și neisprăvit” ne
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
prohabul în fața națiunii. De multe ori, principalul adversar al politicii este logica. De multe ori, în politică urci ca să ai de unde cădea. Neimplicat politic se poate. Moral - nu. În politică, suverană este voluptatea distrugerii reciproce. De multe ori, decorațiile consolează orgolii. Ori chiar mediocrități. Politica ucide mai mult decât toate bolile la un loc. Rolul opoziției este să stea pe gard rezemată în coate ți să înjure puterea. Politica e prea nurlie ca să nu fie curtată de artă. Majoritatea pecinginilor planetei
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
bătrâneții. Numai timpul elimină sterilul refugiat în artă. Tragici sunt eroii care optează prea târziu. Timpul trebuie înnobilat, nu doar dilatat. Fă ceva ! Nămeții senectuții oricum vin. În artă, timpul clasicizează toate caraghioslâcurile valoroase. Cu trecerea timpului, frustrările artiștilor devin orgolii. Nu judecați inima vârstnicilor după vehicolul rablagit care o cară. Pe axa timpului, arta este cea mai subtilă anticipare. O generație înalță idoli, alta îi doboară. Viața nu-mi inspiră încredere. E prea trecătoare. Bătrânețea ține de zona testamentară. Acum
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nu mai poți, refugiază-te în copilărie. Din copilărie rămân icoane, nu amintiri. Mi se întâmplă uneori să - mi așez gândurile sub formă de șotron. Orice inimă are un marsupiu pentru copilul de altădată.. Cu trecerea timpului, frustrările artiștilor devin orgolii. În artă, timpul clasicizează toate caraghioslâcurile valoroase. Fă ceva ! Nămeții senectuții oricum vin. Timpul trebuie înnobilat, nu doar dilatat. Pe axa timpului, arta este cea mai subtilă anticipare. O generație înalță idoli, alta îi doboară. SECOLUL NOSTRU Computerele ne lustruiesc
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cel mai modest mobilat din întregul lanț al humanoizilor. Acceptarea diferențierii ne-ar putea salva de robotizare. RAZBOI Războaiele au impulsionat știința. Dar au și trivializat-o. Au existat și măceluri pentru o idee, dar cele mai multe confruntări au pornit de la orgolii. Armatele pândesc precum cățeii să le mai pice și lor câte ceva pe masa tratativelor . Secolul al douăzecilea a murdărit până și războiul. Agresivitatea forței nu mai are nevoie de motive. Violența este masă succesorală a istoriei. Un glonte costă cam
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nu a fost făcută special pentru muzeu. După victoriile obținute în războaiele medievale, ortodocșii posteau, iar barbarii chefuiau. Compromisul diplomatic poate fi mai rău, uneori, decât războiul. Războaiele sunt niște purgații ale indigestiilor politice. Războaiele continuă să fie generate de orgolii paranoice ori de imbecilități strălucitoare. Din lagărele naziste nu se putea ieși decât pe coș. Violența acoperă deficitul de inteligență. Întotdeauna armele au avut vad mai bun decât arta. Inchiziția ne dorea prăjiți. Epoca noastră ne vrea mai mult în
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
rafinat al inteligenței, războiul nu ar fi putut provoca decât cucuie. Tot la cer se ridică, oare, și cei care au coborât iadul pe pământ? Alchimiștii moderni vor să obțină aur amestecând plumbul cu sânge. Cele mai multe războaie au țâșnit din orgolii, nu din necesități. Fără aparatul rafinat al inteligenței, războiul nu ar fi putut provoca decât banale cucuie. Important e să câștigi pacea, nu războiul. Războaiele viitorului vor avea nevoie, probabil, de alte planete și constelații. În definitiv, orice război ar
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]