9,678 matches
-
jumătate, ca și cum am vrea să-i imităm pe eroii din far west sau pe navigatorii de odinioară, călare pe cal sau la prora caravelei, cu mâna streașină la ochi, scrutând orizonturile Îndepărtate. Femeia e Îmbrăcată Într-un stil diferit, cu pantaloni și jachetă de piele, e cu siguranță altă persoană, asta Îi spune violoncelistul inimii, dar aceasta, care are ochi mai buni, Îți spune să deschizi ochii, că e ea, și acum ia aminte cum te porți. Femeia ridică capul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
căzuse Noga, iar acum îmi zumzăie în urechi, ascuțit și înfricoșător, mă îmbrac într-o pereche de jeanși decolorați, dar mă răzgândesc imediat, prefer să iau costumul acela pe care îl cumpărasem cu puțin timp în urmă, un costum cu pantaloni gri, subțiri, îmi fac un machiaj de dansatoare arabă și îmi desfac părul, de parcă eleganța mea sporită ar putea să alunge boala. În camera de gardă întunecată și anonimă eu voi fi radioasă și sigură pe mine, toți medicii vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de haine, de jaluzelele trase, de fotografia acelei case vechi, ce o fi acolo, deasupra acoperișului, nori sau umbre ale norilor? Se aude înfundat o sirenă, iar eu ies de după ușile dulapului cu un tricou alb și o pereche de pantaloni de trening, pentru a fi ușor de îmbrăcat, îi trag tricoul peste cap, gâtul lui pare mai relaxat acum, ca și când îi face bine să știe că va părăsi această casă, chiar și mâinile sale cooperau, doar picioarele îi erau încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de îmbrăcat, îi trag tricoul peste cap, gâtul lui pare mai relaxat acum, ca și când îi face bine să știe că va părăsi această casă, chiar și mâinile sale cooperau, doar picioarele îi erau încă țepene, incapabile de mișcare, îi trag pantalonii peste gambe, peste fese și iată-l îmbrăcat, arată de parcă ar urma să iasă în câteva secunde să alerge puțin. Așa venea la mine seara, în urmă cu mulți ani, le spunea părinților săi că iese să alerge și venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pete provocate de soare, care s-au grăbit să apară, pielea lipsită de strălucire, riduri adânci imprimate în mâinile mele de blesteme ce nu mai pot fi șterse, încerc să îmi ascund mâinile, o las pe ea să îi pună pantalonii de pijama, tubul cateterului stă ascuns, umil, la locul său, îi observ apatică degetele frumoase cu care îl atinge, cu care atinge trupul acesta care fusese odată al meu și care nu îmi mai aparținea mie, dar nu îi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
incapabilă să-i suport absența, aud o mișcare ce mă face să tresar, care îmi dă speranțe, ușa se deschide încetișor, nu este el, aproape că nu l-am recunoscut, țepii ascuțiți ai bărbii îi împung obrajii, părul în dezordine, pantalonii descheiați, un maiou negru peste pieptul lat și brațele musculoase, așa cum nu mi le-aș fi imaginat. Te-am trezit, mă scuz eu, ești bolnav? El zâmbește, acum sunt bine, bine că ai venit, eu încerc să îi explic, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
încăpățânare pelvisul, incendiind părul pubian, vopselele curg de-a lungul coapselor mele, iar eu sunt copleșită de dorință, îmi depărtez genunchii, arătându-i locul, cât de mult mi-aș dori să se apropie acum de mine, să-și dea jos pantalonii și să umple spațiul acela gol, dureros, care se deschisese înăuntrul meu. Îmi cobor ochii și îi văd tălpile apropiindu-se, tălpi delicate, de femeie, îmi ridică fața înspre el, înmoaie pensula în apă și o șterge pe pulover, pătându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mami, de parcă ar fi vorba de o pisică găsită pe stradă. Ai înnebunit de tot, îi șoptesc, băiatul acesta nu este normal, are nevoie de îngrijiri speciale, nu vezi? Iar el se ia după noi, ca Tarzan îmbrăcat în niște pantaloni rupți de pijama, urlând, o să vin, vedeți voi, o să vă urmăresc până acasă, dar eu spun, îmi pare rău, Ieremia, apartamentul nostru este micuț, nu avem loc și pentru tine, iar el strigă, peste puțin timp veți avea destul loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
există câte una care se îndrăgostește de tine, îl provoc eu, iar el râde, de ce doar una, și mâna lui se plimbă pe coapsa mea, se cuibărește între picioarele mele, așa le fac și lor în timpul călătoriilor, îmi desface nasturii pantalonilor, eu mă răsfăț, de unde să știu că nu e adevărat, iar el spune, dacă nu simți acest lucru înăuntrul tău, atunci nu știi nimic, iar eu tocmai mă gândeam că știu, însă, pe de altă parte, cine îl învățase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a oaspeților, a iubirii sale infinite, cu care mă copleșește, îl privesc plină de admirație, bronzul lui arogant, buzele sale ce radiau o pasiune de nestăvilit, în același timp subtilă și agresivă, era îmbrăcat într-o cămașă de blugi și pantaloni deschiși la culoare, mesteca încet, plin de grație, nu ca mine, care deja îmi golisem farfuria, ia-o mai ușor, mă ceartă el, nu ești în stare să savurezi nimic, mă ridic să iau desertul, îmi aranjez rochia neagră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
făgașul lor, cel puțin în ceea ce o privește, să fie sunată, să fie invitată la petreceri în pijamale, la film, ieri le văzusem pe Șhira și pe Meirav mâncând înghețată la chioșc, amândouă vesele și subțirele, îmbrăcate în maiouțe și pantaloni foarte scurți, numai copila mea este sălbatică și neglijentă, cu tricourile uriașe ale lui Udi pe ea și cu privirea torturată, mă uit la ea plină de resentimente, de ce îmi îngreunezi situația atât de mult, n-ai putea măcar să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ferestrei mele și a lui Yotam, stătea un arțar uriaș, care strălucea primăvara precum soarele, aurind visele noastre. Iată și terasa murdară, cu vedere spre munții albaștri, înlănțuiți asemenea unui colier de pietre de safir, aici ședea tata după-amiaza în pantalonii săi kaki scurți, picior peste picior, aplecat de spate, mestecând struguri negri și făcând predicții despre starea vremii, lentilele ochelarilor săi strălucesc de fericire, iar eu ședeam la baza treptelor acelora, cu brațele încărcate de pui de pisică. Tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Super, mergem la restaurant! strigă Noga, însă entuziasmul ei dispare în clipa în care îmi vede chipul îngrijorat, merg după el în cameră, o întrebare jenantă îmi stă pe vârful limbii, mă mai iubești, îl văd îmbrăcând o pereche de pantaloni scurți pe deasupra chiloților, atârnă ca două steaguri pe coapsele lui subțiate, fluturând în timp ce pășește, îi urmăresc încordată mișcările, sunt săptămâni întregi de când nu mai ieșise din casă, numai de nu s-ar răzgândi, numai de nu ar cădea, căci toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mult iubit, firișoare de blăniță zăceau la picioarele noastre, ca membrele unui iepuraș vânat. Dar aerul acesta lipicios din jurul meu nu poate fi tăiat, întind seara hainele, iar dimineața le iau încinse, chiloții lui Udi fierb în mâinile mele, cămășile, pantalonii, îmi dau seama dintr-odată că majoritatea hainelor pe care le spăl sunt ale lui, după săptămâni întregi în care nu își schimbase hainele, în care nu își schimbase așternutul, îl apucase o frenezie a curățeniei, iar mașina se umplea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
la culcare, atât de tare mă apasă prezența lor, iar eu voi sta pe terasă, printre rufele proaspăt spălate, când și când mă mângâie câte o mânecă goală, pentru că el îndeasă în mașina de spălat până și hainele de iarnă, pantaloni matlasați și bluze cu mânecă lungă, chiar și câteva pulovere. Printre aburii moi, respir ușurată, cât de plăcută este liniștea aceasta goală a nopții, nimic nu te mai poate dezamăgi, iată că văd o cămașă și o pereche de pantaloni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pantaloni matlasați și bluze cu mânecă lungă, chiar și câteva pulovere. Printre aburii moi, respir ușurată, cât de plăcută este liniștea aceasta goală a nopții, nimic nu te mai poate dezamăgi, iată că văd o cămașă și o pereche de pantaloni apropiindu-se de mine, ca și când ar fi crescut înăuntrul lor mâini și picioare, da, sunt mâinile și picioarele lui, el este înăuntrul hainelor sale, din pricina faptului că eram obișnuită ca la ora aceea să văd numai haine goale, îl privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
spui unde anume te duci, va fi imposibil să te găsesc dacă se întâmplă ceva, iar el zice, te voi suna peste câteva zile și îți voi spune unde sunt. Văd cum hainele sunt înghițite de pântecele rucsacului, iată și pantalonii pe care îi cumpărasem iarna trecută de la magazinul de peste drum, iată și cămașa de jeanși cea frumoasă, pe care i-o aduseserăm noi, Noga și cu mine, cadou pentru ultima sa zi de naștere, iată și puloverul în dungi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ochii săi luminoși pe sub scutul acela de furie, la figura sa care oscila între căldură și severitate și, simțind o dorință stânjenitoare, îmi amintesc, ea s-a culcat cu el, ea l-a văzut fără cămașa aceea albă și fără pantalonii îngrijit călcați, el a sărutat-o, a mângâiat-o, a făcut dragoste cu ea, încep deja să o invidiez, în timp ce ea inundă camera cu un val de milă pentru propria-i persoană. Nu îl înțeleg, suspină ea, mă iubea, știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu departe de el se află o fetiță îmbrăcată într-o rochie cu umerii înalți, capul îi este acoperit de o mulțime de codițe, în celălalt colț, încercând să îi prindă din urmă, o femeie înaltă și bărbătoasă, îmbrăcată în pantaloni scurți, interesul meu, desigur, se concentrează asupra ei, piciorul ei gol este aruncat înainte în mod bizar, are ochi albaștri mari, pe o față drăguță, dar umerii îi sunt largi, tunsoarea de bărbat, impresia generală nu este una prea plăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu a unor copii speriați, agățați unul de celălalt prin ură, dar când intră, simt furnicături în unghiile ascuțite, a fost al tău, iar acum nu mai este, jelește-i plecarea, stă în fața mea îmbrăcat în cămașa de jeanși și pantalonii maro, înalt și însingurat, fața lui sculpturală este inexpresivă, nemiloasă. Am venit să îmi iau câteva lucruri, spune el, plec de aici, iar eu îl înjur mușcându-mi buzele, iar ai câștigat, întotdeauna ai fost mai îndrăzneț, mai crud, credeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
loviturile vorbelor sale aruncate spre mine, dar iată că deodată pot, mai târziu cu doar câteva luni, când nimic nu mai poate fi îndreptat, nu în ceea ce ne privește pe noi doi, în orice caz; când se ridică, îi privesc pantalonii deshămați, treziți parcă din somn, îmi aduc aminte cum îi cumpăraserăm împreună iarna trecută de ziua lui, cum pășeam împreună printre umerașe, apoi îmi amintesc deranjată de ziua de naștere care se apropia, la sfârșitul lunii ea va împlini zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
său, asupra viermuirii lavei care fierbe dedesubtul pojghiței subțiri, asupra vibrațiilor ușoare, vechi de milioane de ani, ale uscaturilor dornice să se unească din nou. Înfășurată în prosop, mă apropii de dulap, scot fără motiv de acolo costumul acela cu pantaloni gri, o singură dată îl îmbrăcasem, când merseserăm la spital, mi se pare că mirosul acelei dimineți a rămas imprimat în el, mirosul șocului și al amenințării, iar îndărătul lui, așteptarea unei schimbări, spre surprinderea mea, mă cuprinde iar, transformându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu stau așa. Argumentul lui părea solid. Am renunțat să-i mai explic. Apoi am luat niște bețe de chibrituri și am tras la sorți paturile: el pe cel de sus, eu pe cel de jos. Purta întotdeauna cămașă albă, pantaloni negri, pulover bleumarin. Era înalt, cu pomeți proeminenți, părul scurt. Când mergea la ore, se îmbrăca în uniformă, iar servieta și pantofii erau negri. Arăta ca un student tipic de dreapta și de aceea toți colegii îi spuneau Cavaleristul, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
la început de vară. Lumea își ținea puloverele și hainele pe umeri sau le ducea în mână. Păreau cu toții fericiți în acea duminică însorită. Tinerii care jucau tenis pe terenurile de dincolo de dig își scoseseră cămășile și răm\seseră în pantaloni scurți. Doar două călugărițe, care ședeau pe o bancă, îmbrăcate în uniforma lor de iarnă, nu păreau prea încălzite, p\reau c\ se bucur\ s\ p\l\vr\geasc\, la soare. După cincisprezece minute de plimbare am simțit că m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
n-a trecut decât o lună. Nu-i chiar atât de rău, oricum nu insuportabil. S-a oprit în fața unei țâșnitoare și a băut o gură de apă, s-a șters cu o batistă pe care o scosese din buzunarul pantalonilor și apoi s-a aplecat și și-a legat din nou șireturile de la pantofi. — Crezi că eu aș suporta o asemenea viață? — Adică viața în comun? — Da, răspunse Naoko. — Depinde cum iei lucrurile. Sunt o grămadă de nimicuri care te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]