13,778 matches
-
de vorbele prietenului meu. Am întrebat-o cu oarecare solemnitate: — Dacă aș hotărî că a sosit ceasul să luăm calea Tunisului împreună cu copilul nostru, ce ai avea de spus? Doar o vorbă să spui și voi pleca bucuroasă, departe de papa ăsta inchizitor care n-așteaptă decât un prilej ca să te înhațe! Abbad era cel mai stârnit dintre noi trei: Nimic nu vă reține aici. Plecați imediat, o dată cu mine! L-am potolit: — Suntem abia în decembrie. Dacă ar trebui s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
El care fusese un prieten atât de apropiat, un confident, el care, o știam bine, aprecia așa de mult compania mea, care schimbase cu mine vorbe de duh și înghionteli prietenești... Brusc, se ridică în picioare. — Sfinte Părinte, iată prizonierul! Papa intrase fără zgomot prin ușița din spatele meu. M-am întors ca să-l văd. — Doamne sfinte! Doamne sfinte! Doamne sfinte! Eram incapabil să mai rostesc alte cuvinte. Am căzut în genunchi și, în loc să sărut mâna suveranului pontif, am strâns-o la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ce s-a întâmplat? — N-aș fi crezut că dispariția sa te va afecta atât de tare! I-am trântit un ghiont cu pumnul în umăr pe care nici măcar n-a încercat să-l eschiveze, știind bine că-l merita. — Papa Adrian ne-a părăsit cu două luni în urmă. Se spune că a fost otrăvit. Când vestea morții sale s-a răspândit, niște necunoscuți au atârnat ghirlande pe ușa medicului său, pentru a-i mulțumi că a salvat Roma. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
scenă. Ai să mă ierți? — Cu greu! L-am strâns la piept într-o călduroasă îmbrățișare. — Maddalena și Giuseppe n-au dus lipsă de nimic. Ți-aș fi spus să mergi să-i vezi, dar trebuie să-l așteptăm pe papă. Cât m-a pus florentinul la curent cu toate cele întâmplate de la întemnițarea mea, Clement al VII-lea era deja înapoi. A cerut să nu fie deranjat și a venit să se așeze, fără nici un fel de ceremonie, pe fotoliul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ades, Leon, care era adevăratul motiv al aducerii tale la Roma, pentru ce ne-am hotărât într-o bună zi să-l punem pe Pietro Bovadiglia să răpească un învățat maur de pe coastele Berberiei? Era un plan pe care răposatul papă Leon n-a găsit niciodată prilejul să ți-l dezvăluie. A sosit momentul astăzi. Guicciardini tăcu, iar Clement continuă, ca și cum ar fi recitat amândoi același text: — Să privim lumea în care trăim. La răsărit, un imperiu de temut, însuflețit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
deja din Lumea Nouă până la Neapole și visează să stăpânească întreaga lume. Dar, în primul rând, visează să supună Roma voinței lui. Pe pământurile sale spaniole înflorește Inchiziția, pe pământurile sale germane înflorește erezia lui Luther. Diplomatuil preciză, încurajat de papă, care dădea din cap în semn de încuviințare: — De-o parte Soliman, sultan și calif al islamului, tânăr, ambițios, cu putere nesfârșită, dar preocupat să facă uitate crimele tatălui său și să apară ca un om de bine. De cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să-ți închini viața religiei. Eram perplex: pentru ce omul care mă prezentase Maddalenei îmi punea o astfel de întrebare? Am tras cu coada ochiului spre Guicciardini și mi s-a părut că stătea pe ghimpi. Am tras concluzia că papa încerca să-mi verifice cunoștințele religioase înainte de a-mi încredința o misiune pe lângă musulmani. Văzând că zăboveam cu răspunsul, a stăruit: — Religia n-ar fi fost oare cea mai bună dintre căile posibile pentru un cărturar și erudit ca dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și viață, eu am făcut deja o alegere. — Trebuie totuși să existe o Credință adevărată! Ceea ce îi unește pe cei ce cred nu e atât credința comună, cât gesturile pe care le repetă în comun. — Așa să fie oare? Tonul papei era insondabil. Se gândea cumva să repună în discuție misiunea pe care tocmai mi-o încredințase? Guicciardini părea să se teamă că așa stau lucrurile, așa că interveni, cu un zâmbet cât se poate de larg: — Leon vrea să spună că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
an daruri bisericii Sfântului Gennaro, care am ca parteneri oameni din Biscaya și din Castilia. Dar mă tem pentru tine, jur pe Cartea Sfântă! Te simt angajat în dispute care nu sunt pentru noi. Dacă pleci la război împotriva unui papă, numai moartea lui te salvează. — Orașul ăsta este astăzi și al meu, iar pentru că aici am aflat ce înseamnă închisoarea, mă simt și mai legat de soarta lui și de aceea a oamenilor care-l cârmuiesc. Ei mă consideră prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a întors cu viscol, suflu devastator, șoaptă nefastă a Destinului. Mă întorceam acasă de la Pavia, în compania lui Guicciardini, după ce dusesem la bun sfârșit cea mai extraordinară dintre solii, ca și cea mai tainică, din moment ce, dintre toți principii creștinătății, doar papa îi cunoștea cuprinsul și doar regele Franței fusese înștiințat cum se cuvine asupra lui. În aparență, florentinul era cel care primise de la Clement al VII-lea sarcina unei misiuni de bune oficii. Lunile din urmă fuseseră sângeroase. Trupele împăratului încercaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să cucerească Marsilia, făcând să cadă asupra orașului sute de ghiulele de tun. Fără succes. Regele Francisc ripostase venind să se înstăpânească peste Milano, apoi asediind Pavia. Cele două armate amenințau să se înfrunte în Lombardia și era de datoria papei să prevină o luptă devastatoare. Era de datoria sa, mi-a explicat Guicciardini, dar nu și în interesul său, deoarece doar rivalitatea dintre cele două puteri creștine îi lăsa Sfântului Scaun o oarecare marjă de independență. „Pentru a fi siguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dintre cele două puteri creștine îi lăsa Sfântului Scaun o oarecare marjă de independență. „Pentru a fi siguri că nu se va face pace, trebuie să fim noi mediatorii.“ Mai importantă era cealaltă misiune, cea care mă implica pe mine. Papa aflase că un ambasador al sultanului călătorea spre tabăra regelui Franței. Nu era acesta prilejul atât de așteptat pentru a intra în legătură cu otomanii? Trebuia să ne găsim, Guicciardini și cu mine, sub zidurile Paviei o dată cu acest emisar, trebuia să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o săptămână. Am fost mai întâi întâmpinați de un bătrân gentilom de rang înalt, mareșalul de Chabannes, senior de La Palice, care-l cunoștea foarte bine pe Guicciardini. A părut uimit de vizita noastră, dat fiind că un alt trimis al papei, ofițerul de la Vatican Matteo Giberti, sosise cu o săptămână în urmă. Fără să se lase încolțit, însoțitorul meu răspunse pe un ton pe jumătate insinuant, pe jumătate amuzant, că era normal „să-l pună pe Ioan Botezătorul să-I premeargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
singur imperiu musulman, al cărui stăpân mă onorează cu încrederea și bunăvoința sa. Continuă, cu un accent de reproș deloc ascuns: — Dar tu, ce-ai făcut în toți acești ani? E adevărat că ești acum un înalt personaj la curtea papei? Am reluat intenționat propria lui formulă: — Sanctitatea Sa mă onorează cu încrederea și bunăvoința sa. Am socotit nimerit să adaug, accentuând fiecare cuvânt: — Și pentru a te întâlni m-a trimis aici. Ar vrea să se stabilească un contact între Roma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de familia noastră, de viitoarea căsătorie dintre fiul meu și fiica ta, să stăm atunci liniștiți de vorbă la o masă îmbelșugată și, pe Dumnezeu, am să gust clipa aceea mai mult decât oricine altcineva. Dar dacă tu ești trimisul papei, iar eu cel al sultanului, atunci să stăm de vorbă altfel! Am încercat să mă apăr: — Ce-mi reproșezi? N-am vorbit decât de pace. Nu e normal ca religiile Cărții Sfinte să înceteze masacrele? S-a întrerupt: — Ține minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să te întorci la ai tăi? — Într-o bună zi, fără doar și poate, am spus eu șovăielnic, atunci când Roma își va fi pierdut pentru mine farmecele. — Abbad din Sousa mi-a spus, când l-am văzut la Tunis, că papa te-a ținut la beci vreme de un an, într-o fortăreață. — Îl criticasem fără menajamente. Harun fu cuprins brusc de un acces de ilaritate. — Tu, Hassan, fiul lui Mohamed din Granada, ți-ai permis să-l critici pe papa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
papa te-a ținut la beci vreme de un an, într-o fortăreață. — Îl criticasem fără menajamente. Harun fu cuprins brusc de un acces de ilaritate. — Tu, Hassan, fiul lui Mohamed din Granada, ți-ai permis să-l critici pe papa în buricul Romei! Abbad mi-a mai spus că-i reproșai acestui papă că e străin. — Nu e chiar așa. Însă preferințele mele mergeau într-adevăr către un italian - dacă se poate, un Medici de la Florența. Prietenul meu era năucit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Îl criticasem fără menajamente. Harun fu cuprins brusc de un acces de ilaritate. — Tu, Hassan, fiul lui Mohamed din Granada, ți-ai permis să-l critici pe papa în buricul Romei! Abbad mi-a mai spus că-i reproșai acestui papă că e străin. — Nu e chiar așa. Însă preferințele mele mergeau într-adevăr către un italian - dacă se poate, un Medici de la Florența. Prietenul meu era năucit să constate că îi răspundeam pe tonul cel mai serios cu putință. — Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fost făcut și nu peste mult timp vom primi la Roma un sol otoman. Poate că vom pleca și noi, tu și cu mine, la Constantinopol. Dar, înainte de a merge mai departe, era timpul să dăm socoteală de misiunea noastră papei. * * * Zoream spre Roma când viscolul de care am vorbit ne-a luat prin surprindere, la câteva mile la sud de Bologna. De la primele rafale, drama din munții Atlas mi-a năvălit în amintire. Mă credeam reîntors la clipele acelea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
preveni mânia acestuia? Avea, dimpotrivă, să se folosească de autoritatea sa pentru a-i aduna pe principii creștinătății împotriva unui împărat devenit mult prea puternic, mult prea primejdios pentru toți? Tare aș fi vrut să pot sta de vorbă cu papa. Și încă și mai tare cu Guicciardini, mai cu seamă de când îmi sosise o scrisoare de la el, la începutul verii, cu această frază enigmatică și terifiantă prin ironia ei: Doar un miracol mai poate salva Roma, iar papa ar vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vorbă cu papa. Și încă și mai tare cu Guicciardini, mai cu seamă de când îmi sosise o scrisoare de la el, la începutul verii, cu această frază enigmatică și terifiantă prin ironia ei: Doar un miracol mai poate salva Roma, iar papa ar vrea ca eu să fiu cel care îl va săvârși! ANUL CETELOR NEGRE 932 de la hegira (18 octombrie 1525 7octombrie 1526) Stătea în fața mea, statuie alcătuită din carne și din fier, din râsete puternice și din imense izbucniri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-lea cu afecțiune și resemnare. Condottiere și Medici, el întruchipa întreaga Italie. Trupele pe care le comanda erau după chipul și asemănarea lui, venale și generoase, tiranice și justițiare, indiferente în fața morții. În anul acela, ele se puseseră în slujba papei. Erau numite Cetele Negre, iar șeful lor nu ca Giovanni de Medici se făcuse curând cunoscut, ci ca Giovanni al Cetelor Negre. L-am întâlnit la Bologna. Pentru prima mea ieșire, am ținut să merg la palatul lui messer Jacopo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din pajii săi ca să mă întrebe de sănătate. Acest Salviati era personajul cel mai de vază din Bologna și trăia într-un lux demn de cei mai mari dintre Medici. E adevărat că soția sa nu era alta decât sora papei Leon, iar fiica sa, Maria, îl luase în căsătorie pe Giovanni al Cetelor Negre. Spre nefericirea ei, trebuie s-o spunem, căci îl vedea foarte rar, între două campanii, între două idile, între două aventuri de alcov. În ziua aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Constantinopol un mesaj prin care turcilor li se cerea să atace Ungaria spre a-l sili pe Carol Quintul să-și mute atenția de la Italia. — Regele Franței nu este oare prizonier în Spania? — Asta nu-l împiedică să negocieze cu papa și cu sultanul și să-i trimită instrucțiuni mamei sale, regenta regatului. — Dar nu s-a spus că e pe moarte? — Nu mai este. Moartea și-a schimbat planurile. Cum mă îndărătniceam să nu exprim nici o părere personală, mărginindu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe moarte? — Nu mai este. Moartea și-a schimbat planurile. Cum mă îndărătniceam să nu exprim nici o părere personală, mărginindu-mă să pun întrebări, Giovanni mă întrebă de-a dreptul: — Nu crezi că e vorba aici de o ciudată coaliție: papa aliat cu Francisc, care s-a aliat cu sultanul? Încerca oare să-mi ghicească sentimentele față de otomani? Sau să afle ce s-a întâmplat cu Harun Pașa? — Cred că sultanul, oricât de puternic ar fi, nu e în măsură să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]