8,430 matches
-
lempiras pe zi în fabricile naționale (Lemoinexe "Lemoine, M.", 1998). 4tc "4" Genul și implicațiile sociale ale globalizării: o perspectivă africanătc "Genul și implicațiile sociale ale globalizării \: o perspectivă africană" Yassine Falltc "Yassine Fall" Globalizarea: o paradigmă vechetc "Globalizarea \: o paradigmă veche" Globalizarea nu este un fenomen inedit. Egiptul faraonilor, Roma, Grecia, Persia, Imperiul Britanic, China din perioada dinastiei Ming sau teritoriile arabe din perioadele jihadului clasic sunt doar câteva dintre semnele timpurii ale globalizării, înțelese ca stadii primitive ale imperialismului
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
rata de creștere a outputului este explicată numai prin doi factori de natură exogenă: rata de creștere a inputului de forță de muncă; progresul tehnic măsurat prin creșterea productivității totale a factorilor. Modelul de creștere economică al lui Solow reprezintă paradigma teoriei neoclasice tradiționale a creșterii economice. Cea mai importantă caracteristică a modelului este aceea că rata de creștere echilibrată a economiei este determinată în mod exogen. Astfel, au fost descurajate o serie de cercetări dedicate procesului de creștere economică și
Economia României sub impactul investiţiilor străine directe by Marinela Geamănu () [Corola-publishinghouse/Science/225_a_443]
-
la câteva întrebări esențiale: Ce este un CAS? Cum apare el în economie? Ce metode pot fi utilizate pentru a studia un CAS? Ce implicații are CAS asupra ciberneticii și aplicațiilor acesteia în economie? Care sunt avantajele și dezavantajele utilizării paradigmei CAS și metodelor legate de aceasta pentru cunoaștere în general, și cunoașterea economică în particular? Toate aceste întrebări le vom aborda cu intenția declarată de a demonstra că putem transforma cadrul teoretic al studierii CAS într-un arsenal de tehnici
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
sunt bine definite și toate piețele se golesc. 7) Nu există importante diferențe între piețele care includ puțini indivizi și alte piețe care cuprind milioane de participanți, astfel că modele simple sunt suficiente pentru a elucida principiile care guvernează piețele. Paradigma neoclasică, bazată pe astfel de idei, a avut indiscutabil un anumit succes în dezvoltarea științei economice. În același timp însă ea a condus la elaborarea anumitor practici de politică economică și recomandări care se află cel puțin la rădăcina crizei
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
programe pe calculator care tranzacționează în anumite condiții. Dar unele piețe care au funcționat în acest fel au prezentat erori sau au oprit tranzacțiile. În viziunea noastră, criza actuală sugerează că există o serie de slăbiciuni și erori grave în paradigma neoclasică. În particular: 1) Marile piețe din economie apar ca nefiind la echilibru. Nu numai acum, dar poate dintotdeauna. Fluctuațiile în valoarea acțiunilor, valutelor și bunurilor sunt adeseori nealeatoare și necorelate și, după cum vedem acum, nu este necesar ca ele
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
apar ca nefiind la echilibru. Nu numai acum, dar poate dintotdeauna. Fluctuațiile în valoarea acțiunilor, valutelor și bunurilor sunt adeseori nealeatoare și necorelate și, după cum vedem acum, nu este necesar ca ele să fie mici. Este necesar ca o altă paradigmă să descrie modul în care funcționează piețele reale. 2) Teoria echilibrului general competitiv este bazată pe ipoteze care apar mult prea idealizate. Acestea includ ipoteza că, la echilibru, prețurile sunt stabilite astfel încât toate piețele se vor curăța, nu contează cum
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
veniturilor poate conduce la dependență de traiectorie în economie astfel că evoluția unei economii va depinde de contingențe istorice. 8) Apare, de asemenea, o lipsă de apreciere a importanței pe care o au scalele relative. Aceasta se întâmplă datorită neaplicării paradigmei neoclasice privind funcționarea piețelor aproape de echilibru. Raportat la întreaga piață, instrumentele financiare cum sunt derivativele pot fi destul de puține. Totuși, o situație extrem de periculoasă apare atunci când ele sunt utilizate în locul activelor financiare primare peste punctul în care creșterea valorii lor
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
o activitate de cercetare și experimentare. În contextul crizei globale actuale și a altor crize care au zguduit și vor zgudui periodic sistemul economic, se încearcă găsirea unor noi metode și metodologii de abordare a sistemelor economice, considerându-se că paradigma neoclasică a modelării a eșuat. Prezentăm în continuare câteva idei ce-și propun schimbarea paradigmei actuale cu una care are în centru teoria și metodele sistemelor adaptive complexe. Aplicarea teoriilor și metodelor ciberneticii și științelor complexității în domeniul economic necesită
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
care au zguduit și vor zgudui periodic sistemul economic, se încearcă găsirea unor noi metode și metodologii de abordare a sistemelor economice, considerându-se că paradigma neoclasică a modelării a eșuat. Prezentăm în continuare câteva idei ce-și propun schimbarea paradigmei actuale cu una care are în centru teoria și metodele sistemelor adaptive complexe. Aplicarea teoriilor și metodelor ciberneticii și științelor complexității în domeniul economic necesită, într-o primă instanță, un mod diferit de a privi sistemele economice însele, oamenii care
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
funcționare a economiei în ansamblul său. 2.1. Piața financiară - sistem adaptiv complex O posibilitate de a evita ipotezele false despre care am amintit anterior este considerarea pieței financiare ca un sistem adaptiv complex. Pentru ca o astfel de schimbare de paradigmă să fie acceptabilă, trebuie demonstrat că, prin noua abordare, gradul de înțelegere privind comportamentul acestor piețe crește, iar rezultatele obținute prin aplicarea metodelor și modelelor construite pe baza noii concepții asupra piețelor financiare sunt mai bune decât cele anterioare. \n
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
a agenților individuali. Trecerea la metodele bazate pe sisteme adaptive complexe este, evident, un proces dificil și de lungă durată. Numai obținerea unor rezultate mai bune în acest din urmă caz ar fi de natură să determine o schimbare de paradigmă în acest domeniu. Treptat, totuși noi rezultate se acumulează, mai ales datorită posibilității de a simula activitatea investitorilor, utilizând, de exemplu, modele ale piețelor de capital artificiale bazate pe agenți. 2.2. Structura și funcționarea pieței financiare Totalitatea subsistemelor și
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
ea, reacționând într-o manieră, să spunem, liniară. Deci, pe măsură ce informația este primită, ea este prelucrată și introdusă în prețurile activelor, fără ca agenții să ia în considerare ce se întâmplă cu prețurile și randamentele altor active. În al doilea rând, paradigma liniară presupune că prețurile și randamentele activelor sunt normal distribuite, ceea ce este iarăși discutabil. De fapt, IPE au fost introduse doar pentru a justifica utilizarea modelelor econometrice și a calculului probabilităților într-un domeniu economic în care ipoteza independenței observațiilor
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
mai consolidate tradițiile sau experiențele locale de participare comunitară” (2003, p. 38). Rețelele sociale reprezintă sisteme de legături „datorate unui tip specific de relații stabilite într-o mulțime dată de unități sociale (persoane, grupuri, evenimente etc.)” (Iluț, 1997, p. 119). Paradigma relațională în sociologie, având rădăcinile în opera lui Simmel, Von Wiese și Moreno, propune o reprezentare a realității sociale nu ca ansamblu de grupuri și de colectivități, ci ca „rețea de rețele”, având în centru „relația socială”. Din această perspectivă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
să definească antropologia culturală ca „studiu participativ și comparativ al interrelației structură socială-cultură-personalitate, la scara variabilă a unităților existențial-umane în care omul se întruchipează concret”. Lucrarea profesorului Geană este importantă și pentru evaluarea „experienței antropologice românești”, îndeobște la nivelul afirmării paradigmei socioculturale a disciplinei (de sorginte anglo-americană) într-un context bio-antropologic (acesta fiind o dominantă a antropologiei continental-europene până în a doua jumătate a secolului XX). Nașterea antropologiei culturale în România este, de asemenea, pusă în relație cu tradiția importantă de cercetare
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
lucrează. De cele mai multe ori avem de-a face cu un glisaj între cele două repere (ireal și real), exigențele fiind date dinainte sau structurându-se chiar în actul evaluării. În general, teoria și practica evaluativă au fost marcate de următoarele paradigme docimologice (cf. Potolea, Manolescu, 2005, p. 6): 1. evaluarea „comparativă”, a cărei funcție principală era de a compara elevii și a-i clasifica, raportându-i pe unii la alții, acordându-le diplomă sau alte distincții, după nivelul lor de reușită
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
2. evaluarea „prin obiective” sau evaluarea „criterială”, ce are rolul să furnizeze informații funcționale, permițând elevilor să se situeze în raport cu atingerea obiectivelor comune pentru toți elevii (standarde unitare) și oferind soluții de ameliorare; 3. evaluarea „corectivă”, care propune o nouă paradigmă, nu numai „decizională”, ci și „informațională”. Ea are ca scop să ofere elevului informații suplimentare în funcție de dificultățile constatate pentru a-i facilita învățarea; 4. evaluarea „conștientizată” sau „formatoare”, care este în dezvoltare și are la bază evoluțiile recente din domeniul
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
transformări, fiind conștient de propriile dificultăți și lacune. Această nouă și ultimă accepțiune a evaluării trebuie însoțită de o creștere a practicilor de reglare, dar și de o modificare fundamentală a mentalității. Așa cum vom vedea la un moment dat, aceste paradigme sunt corelative și cu funcțiile evaluării, care se vor configura plural și diferențiat pornind de la circumstanțe, actori implicați, supranorme sociocomunitare. 1.4. Importanță și perspective în teoria și practica evaluăriitc "1.4. Importanță și perspective în teoria și practica evaluării
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
individualizări a actului de predare-învățare. Cum se aplică această cerință didactică în procesul de evaluare? Cum realizați concret individualizarea și diferențierea prin intermediul actului de evaluare? Foarte multe discuții au loc pe seama dihotomiei dintre evaluarea tradițională și cea modernă. Cele două paradigme vin cu trăsături specifice, cu o retorică și gesticulații particulare. Comparația de mai jos evidențiază aceste note definitorii. Vă invităm să le interiorizați și eventual să reflectați la ce dimensiuni activați în practica dumneavoastră evaluativă. Evaluarea tradițională vs evaluarea modernă
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
evaluarea utilizării timpului educațional etc. Dar evaluarea trebuie să vizeze și alte componente ale actului paideic, prin raportarea acestora unele la altele. Astfel, este interesant de raportat adecvarea obiectivelor școlare la valorile și cerințele sociale, concordanța dintre desfășurările curriculare și paradigmele științei și culturii, relația între conținutul învățământului și scopurile instruirii, între conținuturile stipulate și posibilitățile și disponibilitățile elevilor, aprecierea activităților educative raportate la obiective, a metodologiei în raport cu conținutul și obiectivele educative etc. și, în final, evaluarea evaluării înseși. De altfel
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
și, în caz de nevoie, de a acționa asupra unora dintre ele pentru a le modifica pe altele (UNESCO, 1981, p.137). Sunt proiecte oarecum nonstandard care pot ambiționa și pe cercetătorii, evaluatorii și cadrele didactice de la noi, depășind vechi paradigme și preconcepții. Evaluarea conduce la menținerea permanentă a unui feedback funcțional între profesor și elevi ce reorientează procesul de învățământ înspre perfectarea sa. Datele la care se ajunge ajută la luarea unor decizii administrativ-didactice, dar și cu caracter de orientare
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
rodnice de progres și înălțare. Școala are darul de a „fabrica” uneori ierarhii ale excelenței în mod autarhic, de sine stătător, în contrasens cu cele ce funcționează deja în viața socială. În infatuarea sa, „uită” de concretețea din jur, impunând paradigme valorice care nu se aplică niciodată. Pe de altă parte, și societatea o poate lua „razna”, creând false ierarhii și impunând „valori” contra oricăror norme axiologice și deontologice. De pildă, vânturarea în mass-media a unor „modele” ale reușitei din varii
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
de predicție. Nu încape îndoială că epistemic Economia este într-o dilemă: fie să-și consolideze edificiul conceptual bazându-se pe sfera de semnificații a opțiunii iluministe pentru rațional, ceea ce-i conferă avantajul eliminării funcției critice a ipostazelor compatibile cu paradigma primei modernități, fie să accepte efortul critic și condiția transformațională pentru a-și adăuga funcția de explicare a consecințelor observabile ale globalizării, ca paradigmă a celei de-a doua modernități. Stăruința în dilemă, ce echivalează cu conservarea enunțurilor clasice, este
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
a opțiunii iluministe pentru rațional, ceea ce-i conferă avantajul eliminării funcției critice a ipostazelor compatibile cu paradigma primei modernități, fie să accepte efortul critic și condiția transformațională pentru a-și adăuga funcția de explicare a consecințelor observabile ale globalizării, ca paradigmă a celei de-a doua modernități. Stăruința în dilemă, ce echivalează cu conservarea enunțurilor clasice, este deja costisitoare, Economia fiind suspectată de insuficiență explicativă pentru noile evoluții sau chiar de tratarea lor inadecvată, aceasta îngroșând și mai mult dosarul încremenirii
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
sociale în general. Fixarea enunțurilor în perimetrul de semnificații, așteptări și consecințe ale revoluțiilor industriale și naționale, în timpul cărora Economia s-a inventat pe sine, înseamnă clasarea întregii teorii economice ca istoricism, în sens popperian. Desigur că ieșirea din constrângerile paradigmei iluministe presupune și o definire decomplexată a identității Economiei care se ocupă de descifrarea unor fenomene de tip social, și nu fizic. Asta trebuie să facă mai clar specificul Economiei ca știință socială, care este nevoită să accepte că obiectul
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
tipul intervenționismului totalitar. Ceea ce ferește însă economiile care aproximează tiparul globalizării - cum este economia integrativă europeană - de excese este noua arhitectură a dependențelor umane și instituțional organizaționale pe orizontală și în baza unor principii care luminează virtuțile explicative ale noii paradigme, cum ar fi subsidiaritatea, proporționalitatea și coordonarea deschisă. Rețeaua de dependențe, departe de optimul paretian, este chiar piața coordonată pe care se fondează economia socială de piață și un sistem societal cu adevărat postnațional. Adică exact valorile care anunță ieșirea
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]