7,232 matches
-
și prin alte mijloace, între care nume ale locuitorilor (popa Afanasie, mica Afimia, Evdochia, Prohor etc.), în consonanță cu toponimia (Mahmudia, Maliuc, Gorgova, Sarichioi, Sfiștovca, Jurilovca etc.), prin care fabulosul este pus într-un contur realist. Imaginea oximoronică a unui paradis apocaliptic - fiindcă, trăind pe buza catastrofei, permanent, pe un pământ mișcător, înghițit adeseori de ape, încât nici sămânța nu are unde să fie pusă ca să încolțească și nici pruncii morți nu pot fi îngropați cum se cuvine, dar visând la
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Sentimentul e omniprezent, iar numeroasele titluri - de volume sau de poeme - stau mărturie în acest sens: Frumoasa adormită; Mireasă cu voal; Eurydice; Nuntă neagră; Ești tu aceea care vine?; Exil cu eros; Privirea pură a dragostei; Dragoste și deznădejde; Mirii paradisului; Dorința durerii îndrăgostite etc. Între aici și departe, în lumea gândului, gesturile, zâmbetul se împart, printr-o nehotărâre amintind de atitudinea argheziană perpetuă, oscilând, în poem, între surâsul cu verzi ghețari și flacăra gurii, iar femeia poate apărea ca zeitate
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
aproape inalienabilă, manifestată explicit sau nu, dovadă fiind atât termenii care desemnează acest câmp semantic, larg răspândiți, cât și imaginile artistice care sugerează complicitatea transcendentului în armonizarea zvâcnirilor vieții în toate formele ei. În această privință, Smerenie și mântuire, Umbra paradisului, Rugă albă, Marea noapte a Fecioarei sunt doar câteva titluri elocvente, dar, în conținuturi, conexiunile cu sacrul sunt mai numeroase, tămâia, smirna, mirtul, clopotnița, prohodul, litaniile, clopotul, paradisul, ruga, ceara etc. constituind o secvență a lexicului poemelor, antidot în fața efemerului
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
vieții în toate formele ei. În această privință, Smerenie și mântuire, Umbra paradisului, Rugă albă, Marea noapte a Fecioarei sunt doar câteva titluri elocvente, dar, în conținuturi, conexiunile cu sacrul sunt mai numeroase, tămâia, smirna, mirtul, clopotnița, prohodul, litaniile, clopotul, paradisul, ruga, ceara etc. constituind o secvență a lexicului poemelor, antidot în fața efemerului, fiindcă omul a dobândit conștiința viețuirii prin pasul făcut deasupra celorlalte ființe: Noian de clopote la vămi lumină / măncercuie cu zidul ars de-o viață / ieșirea din omidă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
d’Arc a trebuit să accepte destinul de martir. Pentru majoritatea francezilor, precum și pentru cei care au cercetat cazul în mod obiectiv, abuzul și nedreptatea au fost evidente. Singura mângâiere era speranța că bunul Dumnezeu avea s-o ocrotească în Paradis. Ea a rămas în memoria lumii ca un exemplu strălucit de sacrificiu în numele credinței și dragostei de țară. A rămas 89 pentru totdeauna personaj istoric și erou de legendă. Pildă care a fost urmată, în alte situații și în alte
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
și nu-mi dădusem seama, și Încă nu-mi dau seama, și inima mea se răzvrătește a moarte, căci am Înțeles Într-un tîrziu că eu eram, eu sunt EVA și mă aflam și mă aflu poate și astăzi În Paradis, iar lîngă mine era Demonul care m-a ispitit și m-a avut, căci am simțit cum coada spurcăciunii mă pătrunde și-mi intră adînc În viscere, lucrînd acolo o vrajă atît de puternică Încît mi-am simțit pîntecul amar
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic. A noua poruncă: Binecuvântează ocazia de a-ți aparține în întregime. Singurătatea e o târfă care nu te învinuiește că ești egoist. A zecea poruncă: Amintește-ți că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă. Ce bună idee am avut cu decalogul ăsta. De câte ori sânt în dificultate, apelez la el. Mă uit și caut porunca de care am nevoie în clipa respectivă. Și imediat îmi revin. Nu știu ce m-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
face cu ea. Îmi amintea chiar faptul că grecii au scos-o ultima din cutia Pandorei, considerînd-o cel mai mare dintre rele. Oamenilor, zicea el, n-ai voie să le vorbești despre speranță dacă vrei să-i salvezi. Miroase a paradis. Speranța ne-a pregătit doar să înghițim mai bine cacialmaua. I-am răspuns că această cacialma este singurul lucru pe care-l avem. Și pentru că-mi vorbise despre greci, am vrut să-i povestesc despre fecioarele care undeva în Grecia
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
trecut prin foc și sabie pe cei care nu-l adorau. A aprins rugurile și în loc să urle, ca înainte, în noi, a început să urle prin beciuri. Și-a condamnat chiar Fiul să fie pironit pe cruce. Și astfel, în locul paradisului pierdut, s-a înălțat Golgota. În locul arborelui cunoașterii, s-a ridicat o cruce. În centrul credinței a apărut o crimă... Vi se pare că e o blasfemie ce spun? Vă mărturisesc că dacă aș fi devenit profet, aș fi refuzat
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
că între speranță și mântuire este o mare diferență. Nu știu ce credeți dumneavoastră în intimitate despre infern. Eu cred că infernul există. Dar cred că există aici pe pământ. Așa cum aici pe pământ e singurul loc unde s-ar putea crea paradisul. Nu mi-a răspuns și astfel și acest capitol s-a închis. Încotro trebuia să mă îndrept? Mă simțeam ca un câine în lanț. Vroiam să mă smulg și de-abia așa lanțul devenea vizibil. Cam în vremea aceea m-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
când mă aștept mai puțin, o văd din nou. Dar nu am singurul defect care ar fi închis zidul în jurul meu lăsîndu-l fără nici o fisură. Nu mi-am pierdut cu totul speranța niciodată. Uneori îmi repet că pentru a redescoperi paradisul trebuie să treci prin infern. Și că pentru a regăsi viața normală, după ce n-ai știut s-o prețuiești, trebuie să străbați un coșmar. Să străbați, adică să depășești. Un coșmar fără limite ar fi un coșmar zadarnic, deoarece învățătura
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și mulțimea nu poate fi lăsată să aștepte. Din când în când e dornică de spectacol. Acum e rândul vostru. Hai, urcați!""... Pe urmă ne-am așezat pe banca de pe peron și ne-am pomenit discutând, despre ce crezi? Despre paradis! Susțineai că paradisul a fost o insulă, și eu te-am întrebat de ce crezi așa. Pentru că omul, mi-ai răspuns, a fost la început o insulă. A fost singur. Ieșind din insula sa a întîlnit alte insule. De-atunci visează
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
poate fi lăsată să aștepte. Din când în când e dornică de spectacol. Acum e rândul vostru. Hai, urcați!""... Pe urmă ne-am așezat pe banca de pe peron și ne-am pomenit discutând, despre ce crezi? Despre paradis! Susțineai că paradisul a fost o insulă, și eu te-am întrebat de ce crezi așa. Pentru că omul, mi-ai răspuns, a fost la început o insulă. A fost singur. Ieșind din insula sa a întîlnit alte insule. De-atunci visează mereu la insula
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fost singur. Ieșind din insula sa a întîlnit alte insule. De-atunci visează mereu la insula din care a plecat." Și ai adăugat rîzînd: "Sîntem aici un bărbat și o femeie, ca la începutul lumii. Numai că în loc să stăm în paradis, stăm pe un peron pustiu"... Observi că și în vis îți place să te sui în amvon și să-mi ții de-acolo predici? Acum suportă și din partea mea una. După cum vezi amintirile ne urmăresc și în vis. Iar eu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
întîmplare. Așadar, se întîmplase și minunea minunilor: cucerisem pe Mihaela. O sărutasem cu voia ei și asta însemna capitularea. Până aici fusese urcușul: greu, anevoios, plin de trudă, obstacole, primejdii. Dar pusesem piciorul pe culme. De aici se deschidea luminișul, paradisul, fericirea. De multe ori, în reveriile mele, când îmi imaginam momentul acesta, mă treceau fiori de voluptate și-mi spuneam: Îl voi trăi vreodată?" Ce naivitate! Iată, îl trăisem, și acum mă simțeam copleșit de tristețe. Așadar, asta fusese totul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
tablouri și, mai ales, perdele care făceau noapte chiar ziua-n amiaza mare. În fața casei un tei al cărui frunziș acoperea curtea ca o umbrelă, iar ceva mai departe o grădină cu pomi roditori. ― Aici, să știi, e un adevărat paradis pentru amorezați, zise proprietarul, un bătrânel oacheș, adus de spate, cu chelie strălucitoare și prietenos din fire. Până acum a stat o funcționară de la C.F.R.; a făcut nunta duminica trecută. Plângea când a plecat, pe cinstea mea, pentru că, să vezi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
unei escapade năstrușnice: ce-ar fi să mă îmbarc cu Mihaela și, traversând marea, să poposim pe malurile însorite ale Bosforului? Bani am doldora și pun forța lor în slujba dragostei ca să obțin un maximum de desfătare. Numai așa, în paradisul oriental de dincolo de mare, ademenesc fericirea și o arestez măcar pe timp de o săptămână, cât ne-a mai rămas până la întoarcere. Am strigat șoferului să mă ducă la cea mai apropiată agenție de voiaj. Acolo, în dreptunghiul unui ghișeu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ignora aceste comori, arătând modestă, firească, săracă. De ce n-aș spune? O invidiam subteran, dteodată intelectualitatea ei (deși lipsită de ostentație) mă înfrunta făcând să presimt certurile care ne așteptau. Oricum ― era de preferat iadul cu o femeie deșteaptă, decât paradisul cu una proastă... În noaptea aceea Mihaela mi s-a dat cu o frenezie care până atunci nu mi se părea că-i este proprie. Dar n-o cunoșteam încă; ființa ei complexă avea nevoie de mult timp pentru a
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de la inimă. Cine raționează în iubire e stăpânul celuilalt. Cel mai sănătos lucru e să te consideri satisfăcut cu prima fază a legăturii, care dealtfel e primăvara dragostei. Acolo sălășluiește fericirea. După ce ai gustat din mierea ei, ce mai aștepți? Paradisul n-are numai un șarpe, ci mai mulți. Vrei să te muște șarpele geloziei, al infidelității sau al abandonării? Veninul lor e rău, câteodată chiar mortal. Du-te și caută altă femeie, mereu ia-o de la început. Nu sorbi prea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
din fericire, căci fericirea e insațiabilă ca apa sărată a naufragiatului: cu cât bei, cu atât îți crește setea. O fericire egală e plictisitoare sau mai bine zis nu e fericire. Isprăvește cu Mihaela înainte de a face cunoștință cu șerpii paradisului ei. Raționamentele îmbrăcate în haina asta abia acum le am limpezi în minte. Ceea ce izbuteam să deslușesc clar era doar partea finală, beția triumfului pe oare o încearcă biruitorul. Așa de pildă când, după despărțire, proprietara. restaurantului îmi aruncase cu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pe trupurile lor verzui și delicate te face să crezi că trupurile lor blajine ar plânge cu lacrimi de diamante. În grădină este un copăcel ce împarte vise cu miros de flori de măr care te-ar primi bucuros în paradisul miresmelor. Gărdulețul grădinii care pare făcut de îngerași este pictat de raze de soare și dă impresia că este un războinic care apără colțul de rai. Gândăceii fac ochișori pentru a vedea culorile divine împărțite de răsăritul soarelui celui sfânt
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
acasă, am realizat că nu aveam spicul și petala de fluture...când am atins însă pieptul, să vezi minune! Din acestea două s-a alcătuit un minunat medalion ce strălucea ca focul! Acum puteam călători mereu între lumea mea și paradisul creat și descoperit de mine! Rotaru Ionuț - Petronel Școala Gimnazială Rediu Copilăria mea Ce pot spune pe scurt despre copilăria mea? Nu știu...A fost și încă va rămâne una dintre cele mai prețuite comori. Copilăria nu este un simplu
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
ce-i. Un măr, doamnă. Primul și singurul măr din livadă. Înveliți-l în ceară să rămână ca amintire. În ceară zici? Bine. Și l-am tăiat bucățele mărunte, mărunte de am dat la fiecare copil câte o cumenecătură de paradis din munca și speranțele noastre din care o parte rămânea și aici. Speranțele și puțina avere am încărcat-o în trei căruțe. Trei arce de unde guițau porcii, cârâiau păsările. Am luat și câinele. Doar caprele, cele două capre de ținut
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
există glorie fără o pasiune. Neoclasicii, care au avut ambiția să regăsească Elada și în forme, au fost primii care au compromis-o. Ei n-au regăsit "focul" antic. Au preluat doar "cenușa". Pe când romanticii au clădit din ruine un paradis pierdut. Undeva, în obsesia lor că totul este provizoriu, nesigur, precar, ei au descoperit că, dacă nu pot spera într-un timp fericit, nimic nu-i împiedică să-l plaseze în urmă. Parthenonul a ajuns, astfel, un loc de pelerinaje
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Și prin" înseamnă un drum de vreo cincizeci de kilometri, dar gentilă, dispusă să ne satisfacă toate mofturile, doamna Speranța zâmbește și zice "da". Înțelege, probabil, că pentru niște bovarici ai confortului, ca noi, Beverly Hills e un fel de paradis. Deprinși cu gropile și praful (sau noroaiele, în funcție de anotimp) din București, suntem victime ușoare ale snobilor care trăiesc, în Beverly Hills, într-un lux tihnit, care ia tot ce e bun din "patriarhal" și "urban". Practic, fiecare vilă are parcul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]