4,933 matches
-
Odesei. Din anul 1932, gospodăriile țărănești sunt supuse naționalizării și colectivizării forțate. La mijlocul secolului XX, în Nezavertailovca au funcționat 4 colhozuri, constituite după principiul teritorial: 2 în partea moldovenească a satului („Frunze” și „Karl Marx”), 2 în partea rusă („Krasnîi partizan” și „Zarea Moldavii”). O ramură a agriculturii răspândită în zonă a fost și rămâne grădinăritul. De la mijlocul sec. XX cultivarea fructelor, atât în gospodăriile private, cât și în sectorul de stat, se extinde, conformându-se necesităților industriei alimentare, satisfăcând totodată
Nezavertailovca, Stînga Nistrului () [Corola-website/Science/305123_a_306452]
-
stareț la mănăstirea Țigănești. A decedat la 20.07.1933 și este înmormântat pe teritoriul aceluiași locaș sfânt, în partea dreaptă a Bisericii de vară. Gheorghe Andronache (08.04.1893 - 14.03.1970, Barlad), nepotul protosinghelului Dosoftei, este unul din partizanii unirii de la 1918. Organizează Garda călare a Sfatului Țării. Din august 1917 până în martie 1918 deține funcția de prefect al poliției Chișinău. Cu prilejul aniversării a 15-a de la Unire, publică „Albumul Basarabiei in jurul marelui eveniment al Unirii”, lucrare
Biești, Orhei () [Corola-website/Science/305193_a_306522]
-
Caranica au fost doi dintre asasinii primului-ministru de atunci Ion G. Duca. Unul din motivele asasinatului l-a constituit faptul că I.G. Duca dispusese oprirea colonizării aromânilor din Grecia, Albania și Bulgaria în Dobrogea . Acestă dispoziție a fost considerată aromânii partizani ai regrupării în România, drept o trădare a angajamentelor luate anterior de România. Simultan, agenții italieni (dar uneori și aromâni din Albania, atunci sub influența, apoi, după 1938, ocupația italienească) au cutreierat ținuturile locuite de Aromâni în nordul Greciei, încercând
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
a excludea femeile din succesiune. Cu toate acestea, văduvă ducelui de Berry, Caroline de Napoli-Sicilia,a devenit gravidă și a dat naștere unui fiu, Henry, Ducele de Bordeaux. Ludovic al XVIII-lea a fost determinat să cedeze presiunii exercitate de partizanii fratelui său și l-a numit succesor la tron pe Contele d'Artois. În 1824, regele Ludovic al XVIII-lea a murit și a fost succedat de Contele d’ Artois, Carol al X-lea. Carol al X-lea al Franței
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
000. Era un regim politic care se baza pe cooptarea la putere a elitelor. Marea Burghezie a fost asociată la putere, iar rolul aristocrației, deși atașată dinastiei de Bourbon, a fost estompat. Ia naștere un nou curent politic-Legitimismul, susținut de partizanii Bourbonilor din rândul aristocrației și clerului. Legitimiștii au boicotat viața politică franceză încercând să readucă la putere dinastia de Bourbon. Ludovic Filip a întâmpinat dificultăți pentru consolidarea regimului. Între 1830-1835 au loc frământări, conflicte grave care pun sub semnul întrebării
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
crearea unor comune agricole pentru diminuarea șomajului și chiar crearea unor colonii agricole în Algeria care era sub controlul unei regențe. În 1846, Ludovic Bonaparte a evadat și s-a refugiat în Marea Britanie unde va conduce o campanie pentru recrutarea partizanilor pentru a consolida legenda napoleoniană și pentru ca familia Bonaparte să revină la conducere. Legendă napoleoniană s-a instalat în Franța abia după apariția Memorialului de la Sfânta Elena în 1823, o lucrare care nu reflectă realitatea, dar era descris un Napoleon
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
Parlament cu o anumită majoritate-3/4 din parlamentari trebuiau să fie de acord. În 1851 a încercat să revizuiască constituția prin metodă parlamentară. A reușit prin metoda loviturii de stat. A atras o serie de lideri militari și cu ajutorul armatei, partizanilor și liderilor politici, pe 1-2 decembrie a organizat o lovitură de stat. A înfruntat o rezistență și lupte pe stradă din care au rezultat 200 de morți în Paris. Victor Hugo l-a criticat pe Napoleon și acesta a plecat
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
față de Germania. Guvernul a fost remaniat, iar Boulanger a fost demis. În 1872, printr-o lege, armata avea interdicția de a face politică. Militarii nu puteau să voteze. Boulanger a fost transferat în provincie și a fost scos din armată. Partizanii săi republicani doreau un regim autoritar, un guvern mai puternic și s a fie introdus un referendum, deși constituția din 1875 îl interzicea. Se cerea că responsabilitatea executive să fie preluată de președinte. De Boulanger s-au apropiat bonapartiștii, socialiștii
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
fost astfel lansat în jocul politic de către revizioniști și a candidat în mai multe locuri în Parlament, în 1889 fiind ales cu o majoritate zdrobitoare cu un sfer de milion de voturi din Paris. Popularitatea sa era la apogee, iar partizanii l-au îndemnat să dea o lovitură de forță, să organizeze o demonstrație în Paris și să preseze parlamentul să accepte modificările constituționale. Dar Boulanger nu a vrut să declanșeze o criză și a preferat să păstreze totul într-un
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
Francez (SFIO) a reprezentat unul din pilonii de baza a Internaționalei a ÎI-a. După ce a fost discreditată datorită războiului, a aderat la Internațională a III-a. SFIO a trimis la al doilea congres al Kominternului doi observatori, aceștia devenind partizani ai celor 21 de condiții în privința transformării partidelor socialiste în mișcări extremiste de stânga. În decembrie 1920, s-a desfășurat Congresul SFIO la Tours. Leon Blum s-a opus aderării partidului la Internațională Comunistă, invocând principiile tradiționale ale doctrinei socialiste
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
al Consiliului de Miniștri. A participat la ședința guvernului Ion Antonescu din 19 iunie 1941, când s-a hotărât declararea războiului împotriva Uniunii Sovietice. Ca urmare a unui atac cu bombe lansat în seara zilei de 22 octombrie 1941 de partizani sovietici asupra comandamentului garnizoanei din Odesa al Armatei Române, Alexianu, ca reprezentant al guvernului, a ordonat și supravegheat represaliile și masacrul din noiembrie 1941: În calitate de guvernator al Transnistriei, Alexianu a organizat ghetouri și lagăre de internare a evreilor și a
Gheorghe Alexianu () [Corola-website/Science/306171_a_307500]
-
jucat pe vechiul stadion al lui Gradanski, Stadionul Koturaška, după care s-a mutat pe fsotul stadion al lui HAŠK, Stadionul Maksimir. Dinamo a jucat în Prima Ligă Iugoslavă, în primul sezon terminând pe locul secund la 5 puncte de Partizan Belgrad. În sezonul 1947-1948, a terminat pe primul loc cu 5 puncte peste Hajduk Split și Partizan Belgrad. În 1951, aterminat doar vicecampioană, dar a câștigat prima sa Cupă a Iugoslaviei, 4-0 împotriva FK Vojvodina. După aceea, cele mai mari
GNK Dinamo Zagreb () [Corola-website/Science/306278_a_307607]
-
al lui HAŠK, Stadionul Maksimir. Dinamo a jucat în Prima Ligă Iugoslavă, în primul sezon terminând pe locul secund la 5 puncte de Partizan Belgrad. În sezonul 1947-1948, a terminat pe primul loc cu 5 puncte peste Hajduk Split și Partizan Belgrad. În 1951, aterminat doar vicecampioană, dar a câștigat prima sa Cupă a Iugoslaviei, 4-0 împotriva FK Vojvodina. După aceea, cele mai mari succese au fost ajungerea în semifinalele din Cupa Cupelor UEFA în 1961, când a fost eliminată de
GNK Dinamo Zagreb () [Corola-website/Science/306278_a_307607]
-
limbii moldovenești" » din aceste state, considerați ca o etnie diferită de ceilalți Români (și diferită de Moldovenii din Moldova românească). Această « "etnie moldovenească diferită de etnia română" » este socotită ca locuind în Republica Moldova, Ucraina, Rusia și diaspora. Totuși anumiți autori partizani ai « moldovenismului maximalist » au socotit că « etnia moldovenească » cuprinde și Moldovenii cetățeni români din Moldova românească: a fost, o vreme, poziția lui Vasile Stati. Astfel dreptul Republicii Moldova și al statelor foste sovietice, socotind moldovenii drept o etnie, ajunge la o
Moldoveni () [Corola-website/Science/304785_a_306114]
-
10 octombrie 1941, trupele române au reluat atacul reușind să pătrundă în orașul Odessa. Au luat un număr mic de prizonieri. Dintre puținii soldați sovietici rămași, mulți, în haine civile, s-au ascuns în oraș și au început lupta de partizani. În interval de peste două luni (8 august-16 octombrie 1941), Armata a IV-a a înregistrat pierderi foarte mari: 17.729 morți, 63.345 răniți și 11.471 dispăruți. Pierderile s-au datorat insuficientei dotări a armatei române cu armament și
Iosif Iacobici () [Corola-website/Science/304870_a_306199]
-
de peste două luni (8 august-16 octombrie 1941), Armata a IV-a a înregistrat pierderi foarte mari: 17.729 morți, 63.345 răniți și 11.471 dispăruți. Pierderile s-au datorat insuficientei dotări a armatei române cu armament și luptelor de partizani pe care a fost nevoită să le susțină, în dauna unei acțiuni concertate cu maximum de potențial. La 16 octombrie 1941, generalul Iacobici a fost eliberat din funcția de comandant al Armatei a IV-a, rămânând doar șef al marelui
Iosif Iacobici () [Corola-website/Science/304870_a_306199]
-
franceze, belgiene sau poloneze că a existat o asemenea propunere în 1933. În ultimele zile ale războiului, un mare număr de refugiați din Rusia și Statul Independent Croația, foști colaboratori ai naziștilor, au fugit din fața înaintării Armatei Roșii și a partizanilor lui Josip Broz Tito. În cadrul Operațiunii Keelhaul, trupele britanice au strâns acești refugiați în Austria, (luptători cazaci, ustași, croați, ruși albi și numeriși membri ai familiilor lor). Cetățenii croați au fost trimiși în Slovenia, unde în multe cazuri ei au
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
trebuit să participe doar națiunile Imperiului Britanic și ale Commonwealthului. În ultimele zile ale războiului, un mare număr de refugiați din [[Rusia]] și [[Statul Independent Croația]], foști colaboratori ai naziștilor, au fugit din fața înaintării [[Armata Roșie|Armatei Roșii]] și a partizanilor lui [[Josip Broz Tito]]. În cadrul [[Operațiunea Keelhaul|Operațiunii Keelhaul]], trupele britanice au strâns acești refugiați în Austria, (luptători [[cazac]]i, [[ustaș]]i, [[croat|croați]] și ruși [[alb-|albi]] și numeriși membri ai familiilor lor). Cetățenii sovietici, dar și ruși care
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
reistala pe tronul Iugoslaviei, iar țara ar fi fost scutită de suferințele perioadei comuniste. Controversele asupra acestui punct de vedere continuă, contraargumentele criticilor cetnicilor amintit de faptul că Aliații nu au avut o altă alegere decât să-i sprijine pe partizanii comuniști, de timp ce regliștii au început să colaboreze cu autoritățile militare ale [[Puterile Axei|Axei]].
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
(prescurtare pentru expresia din limba poloneză: " ludzie" - "oamenii pădurii") este unul dintre numele neoficiale date grupurile de partizani care luptau în Polonia ocupată de germani și sovietici în timpul celui de-al doilea război mondial. Grupurile erau formate în principal din oameni care, pentru diferite motive, nu puteau acționa în așezările în care locuiau și erau obligați să se
Leśni () [Corola-website/Science/304905_a_306234]
-
motive, nu puteau acționa în așezările în care locuiau și erau obligați să se retragă în păduri. Spre deosebire de cele mai multe grupuri de rezistență organizate, Armata Teritorială fiind cea mai cunoscută, "oamenii pădurii" formau un soi de armată permanentă, deosebită de grupurile partizanilor obișnuiți, care se adunau cu scurtă vreme mai înaintea de declanșarea unei acțiuni și se retrăgeau la casele lor după executarea misiunii. Primul astfel de grup a fost format în 1939, la scurtă vreme după începerea războiului polonez de apărare
Leśni () [Corola-website/Science/304905_a_306234]
-
sovietic de război prin sabotarea înaintării germane în teritoriile rusești și prin culegerea de informații cu privire la efectivele și mișcările marilor unități naziste. După 1943, acțiunile directe de luptă ale Armia Krajowa au crescut în mod semnificativ. Pierderile germane produse de partizanii polonezi s-au cifrat la 850 - 1.700 de morți pe lună în 1944, față de 250 - 320 morți pe lună în 1942. În afară de Armia Krajowa, mai lupta în clandestinitate și așa-numitele Narodowe Siły Zbrojne (Forțe Armate Naționale), organizație șovină
Contribuția poloneză la înfrângerea Germaniei Naziste în cel de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304900_a_306229]
-
de morți pe lună în 1944, față de 250 - 320 morți pe lună în 1942. În afară de Armia Krajowa, mai lupta în clandestinitate și așa-numitele Narodowe Siły Zbrojne (Forțe Armate Naționale), organizație șovină, ultranaționalistă și puternic anticomunistă. Armia Ludowa, organizație de partizani sprijinită de sovietici, a fost una dintre forțele care nu se supuneau autorității guvernului polonez în exil . În 1944, Armia Ludowa a încorporat o organizație înrudită, Gwardia Ludowa, ajungând la efective de aproximativ 6.000 de luptători.. Evreii polonezi și-
Contribuția poloneză la înfrângerea Germaniei Naziste în cel de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304900_a_306229]
-
marionetă, menit să facă concurență guvernului polonez în exil din Londra. În același timp, a fost formată o armată paralelă (Ludowe Wojsko Polskie - Armata Populară Poloneză (LWP), care, la sfârșitul războiului a ajuns să numere peste 200.000 de soldați. Partizanii prosovietici din Armia Ludowa au fost uniți cu Armata Populară Poloneză la sfârșitul războiului. Această armată creată de sovietici pe frontul de răsărit a inclus Armata I Poloneză, Armata a II-a Polneză și Armata a III-a Poloneză (care
Contribuția poloneză la înfrângerea Germaniei Naziste în cel de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304900_a_306229]
-
Liceul "Radu Negru" din Făgăraș. În perioada studiilor liceale îi întâlnește pe Ion Mogoș și Niculae Mazilu, tineri luptători anticomuniști, prieteni și colegi cu vărul său Victor Roșca. Elev fiind, înființează in cadrul liceului o organizație anticomunistă. Stabilește legături cu partizanii din Munții Făgăraș și îl cunoaște pe Ion Gavrilă Ogoranu. La data de 15 noiembrie 1950 a fost arestat și condamnat la 8 ani închisoare. A urmat apoi domiciliul obligatoriu 9 luni la Lătești (colonie de muncă), după care a
Ioan Victor Pica () [Corola-website/Science/305477_a_306806]