19,061 matches
-
însemna ca aproximativ două milioane de persoane care își desfășoară activitatea în mediul rural să fie direcționate spre alte domenii. Având în vedere că un procent mare din aceste persoane au vârsta de peste 50 de ani, una din soluții ar fi pensionarea anticipată a acestui segment de populație, concomitent cu sprijinirea lor prin programe de ajutor social (Dumitru, Diminescu, Lazea, 2004) În anul 1990, România avea 45,7% populație rurală din total, procent ce se menține până în 2000, crește până în 2003, iar
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
2003). De altfel, între 1996-2000, creșterea cea mai mare a populației ocupate în agricultură este pentru populația de peste 50 de ani. Munca în gospodăria proprie reprezintă cea mai importantă, sau chiar singura sursă de venit, pentru populația aflată la vârsta pensionării, ceea ce explică procentul mare de vârstnici ce lucrează până la vârste înaintate. Astfel, o parte importantă a populației rurale ce are peste vârsta de pensionare continuă să lucreze (44% din populația cu vârste situate între 65 și 69 de ani, 37
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
proprie reprezintă cea mai importantă, sau chiar singura sursă de venit, pentru populația aflată la vârsta pensionării, ceea ce explică procentul mare de vârstnici ce lucrează până la vârste înaintate. Astfel, o parte importantă a populației rurale ce are peste vârsta de pensionare continuă să lucreze (44% din populația cu vârste situate între 65 și 69 de ani, 37% din grupul de vârstă cuprins între 70 și 74 de ani și 22% din grupul de vârstă de peste 75 de ani) (Dumitru, Diminescu, Lazea
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
Astfel, se confirmă majoritatea propozițiilor cuprinse în teoria convențională cu privire la determinarea veniturilor unor persoane: 1. Așa cum am prevăzut din analiza grafică din secțiunea anterioară, forma cubică a relației dintre venituri și vârstă se datorează unor distorsiuni introduse de politicile de pensionare. În momentul în care modelăm varianța veniturilor păstrând constantă ocupația, impactul semnificativ al vârstei este cel așteptat potrivit literaturii, adică pătratic. Aceasta înseamnă că, la același statut ocupațional, veniturile tind să crească până la un anumit moment al vieții, după care
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
plătită. După câțiva ani, deși a adunat suma necesară, el nu renunță la profesia sa. Viața pe mare, colaborarea cu ceilalți marinari, eforturile și bucuriile trăite împreună l-au făcut să îndrăgească marea și meseria pe care o continuă până la pensionare. Atunci, își construiește o casă pe malul mării, al cărui zgomot îl aude și pe valurile căreia se mai avântă din când în când. Deci, s-a format un puternic atașament fașă de ocupația care la început constituia doar un
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
nou era privit ca o amenințare potențială la starea de fapt care asigura mijloacele de trai ale oligarhiei. Această situație s-ar putea să devină din nou relevantă, întrucât SUA înclină spre o economie în care pensiile și programele de pensionare sunt principala sursă de venit pentru un număr din ce în ce mai mare de persoane. O idee diferită, mai controversată este aceea că la societățile egalitariste tendința de a sprijini procesul creativ e mai mică decât la cele în care un grup relativ
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
intrarea în criză a statelor din sistemul welfare state, definit ca forma de guvernare în care statul preia responsabilitatea pentru promovarea și protecția bunăstării cetățenilor prin intermediul politicilor sociale, garantând câștigurile salariale, asigurând îngrijirea medicală, educația, sprijinul în cazul accidentelor, bolilor, pensionării, și a lipsei unui loc de muncă. Sistemul de asistență și protecție socială a avut ca efect creșterea duratei de viață a indivizilor, astfel că numărul persoanelor aflate la vârsta pensionării a devenit mai mare, ceea ce a condus la o
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
asigurând îngrijirea medicală, educația, sprijinul în cazul accidentelor, bolilor, pensionării, și a lipsei unui loc de muncă. Sistemul de asistență și protecție socială a avut ca efect creșterea duratei de viață a indivizilor, astfel că numărul persoanelor aflate la vârsta pensionării a devenit mai mare, ceea ce a condus la o creștere a costurilor sociale ale guvernelor pentru pensii, îngrijiri medicale și servicii sociale de sprijin. În același timp, populuția activă scade ca număr, iar nivelul taxelor și impozitelor a crescut, ceea ce
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
pe baza ILSG pentru 40 de țări situează România pe locul 24, devansată de celelalte țări foste socialiste. Pentru România, analiza SWOT a evidențiat ca puncte tari: calitatea bună a forței de muncă, dar în scădere, ca urmare a migrației, pensionării, involuției învățământului de toate gradele; abilități tehnice superioare; dimensiunea populației; nivelul educației și cunoașterea limbilor străine; apropierea geografică și culturală față de țările occidentale generatoare de ISD, relocări de activități; oportunități care se deschid prin modernizarea țării; aderarea la UE; măsuri
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
77). În literatura internațională (OECD, 1993) au apărut clasificări standard precum: - „cheltuielile „active” (serviciul angajării publice și al administrației; instruirea pentru accesul pe piața muncii; măsurile pentru tineret; angajarea subsidiară; măsuri pentru persoanele cu handicap); - cheltuielile „pasive” (compensarea șomajului și pensionarea timpurie)” (p. 78). „Politici sociale în domeniul șomajului” în Europa Centrală și de Est constituie cel de-al patrulea capitol. Abordează șomajul ca pe o problemă socioeconomică, iar piața muncii fiind considerată ca principalul producător al bunăstării sociale, cu rol
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
fiziologice sunt cele legată de hrană, odihnă, etc. În mediul organizațional, acestea sunt satisfăcute prin: salariu minim, condiții de muncă optime, pauze de lucru, masă gratuită. Trebuințele de securitate sunt cele legate de siguranță, protecție. Asigurarea medicală, compensațiile, planul de pensionare, condițiile sigure de muncă, echipament de protecție, post sigur, salariul decent pot intra în această categorie. Trebuințe de apartenență și de dragoste. Organizația le poate satisface prin activități sociale și de grup, favorizarea interacțiunii între angajați, prietenii profesionale, organizarea unor
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
decât atât cât este nevoie pentru a-și menține postul în cadrul organizației, abordând problemele pe măsură ce apar, în absența vreunei strategii de lucru și a unor raporturi de colaborare cu subordonații. Stilul este întâlnit frecvent în cazul persoanelor aflate în pragul pensionării sau a celor care, ratând în mai multe rânduri șansa de a promova în posturi superioare de conducere, și-au pierdut entuziasmul, motivația și energia, fiind mai mult preocupate de atenuarea sentimentelor de nedreptățire și eșec personal. Acest stil este
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
nou paradox reflectat atât la nivel macro (politici ocupaționale), cât și micro (în interiorul organizațiilor), se regăsește în măsurile luate de o serie de guverne europene. Austria, Finlanda, Franța și Germania au renunțat la suportul public pe care-l acordaseră inițial pensionării timpurii și au căutat modalități de a reduce oportunitățile și costurile acesteia (Delsen și Mulvay, 1996, apud. Walker,1999). Unii patroni și-au reevaluat atitudinea față de angajații mai în vârstă, mergând până la elaborarea unei „agende de afaceri’ (business case) axată
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
în capitalul uman; prevenirea de-calificării angajaților printr-o formare și dezvoltare continuă; maximizarea potențialului de recrutare; adaptarea organizației la schimbările demografice survenite; promovarea diversității la locul de muncă. Chiar și unele sindicate și-au reconsiderat sprijinul pentru strategiile privind pensionarea timpurie. Dacă majoritatea prejudecăților de această natură îi privesc pe cei în vârstă, nu se poate afirma că cei tineri scapă diverselor discriminări, fie că vorbim de etapa recrutării și selecției, fie de perioada consecutivă angajării. Considerați ca fiind mai
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
Uniunii Europene, raport ce sublinia cinci forme principale de discriminare: pierderea prematură a locului de muncă, discriminare în procesul de recrutare, fenomenul excluderii în cazul persoanelor în vârstă rămase fără slujbă, excluderea de la programele de pregătire și discriminare la vârsta pensionării (Drury,1993, apud. Walker, 1999). Transformarea acestui fenomen într-o prioritate acțională s-a concretizat în derularea unui proiect focalizat pe inițiative în favoarea păstrării, reintegrării și reinstruirii persoanelor în vârstă, implicând șapte state membre: Belgia, Franța, Germania, Grecia, Italia, Olanda
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
Italia, Olanda și Marea Britanie, cu informații și din alte două țări - Finlanda și Suedia. Cercetarea europeană s-a axat pe promovarea unei practici corespunzătoare (good practice) în recrutarea și pregătirea persoanelor în vârstă, urmărind dimensiuni cum ar fi: recrutarea și pensionarea; pregătirea, dezvoltarea și promovarea; activități de muncă flexibile, ergonomice; job design și schimbarea atitudinii față de aceste persoane (Casey, Metcalf și Lakey,1993, apud. Walker,1999). Printre factorii care au influențat decizia organizațiilor de a dezvolta astfel de practici în combaterea
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
un work-shop adaptat). Există și state în care proiectele referitoare la muncitorii cu disabilități sunt foarte puține - în Elveția aceste persoane sunt „virtual non-existente”, în Irlanda sunt „non-existente”, iar în Luxemburg se menționează „rămânerea în structură până la atingerea vârstei de pensionare”(Visier,1998). Integrarea în societate a unei persoane cu disabilități nu înseamnă a o transforma într-o „persoană normală”, ci doar a-i oferi acesteia dreptul și oportunitatea de a avea acces la educație și pregătire, de a-și găsi
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
devenit profesor de estetică la Conservatorul Dramatic din Iași. În 1951 s-a transferat, tot ca profesor, la Institutul de Artă Teatrală din Cluj, iar în 1955 la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, unde a predat până la pensionare, în 1971. A colaborat la „Gândul nostru”, „Adevărul literar și artistic”, „Manifest”, „Revista de filosofie”, „Însemnări ieșene”, „Jurnalul literar”, „Contemporanul”, „Gazeta literară”, „Convorbiri literare”, „Teatrul” ș.a. Debutează editorial în 1933 cu volumul Gânditori și aspecte, în care se află in
MANCAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287976_a_289305]
-
intensă activitate diplomatică. Se stabilește după aceea la Viena, hotărât să continue lupta pentru afirmarea și susținerea drepturilor românilor din toate provinciile la independență națională. Este angajat translator la Ministerul de Justiție din Viena, post din care e îndepărtat prin pensionare în 1857, din cauza activității politice. În iunie-iulie 1857 întreprinde o călătorie la românii din Istria, pe care o va repeta în 1861. Despre această călătorie scrie Itinerar în Istria și vocabular istriano-român, lucrare editată postum de Titu Maiorescu, în 1874
MAIORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287964_a_289293]
-
oraș (1925-1931) și doi ani la Academia de Înalte Studii Comerciale din București (1932-1934). Contabil la moara Aurora din Bacău (1936-1945), va pleca la București, unde va lucra ca bibliotecar la Comunitatea Evreiască (1946-1949), ca funcționar la Uniunea Scriitorilor (până la pensionare, în 1973) și ca secretar al Biroului Uniunii Scriitorilor (1950-1969). Colaborează la „Națiunea”, „Flacăra”, „Viața românească”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Luceafărul”, „Steaua”, „Tribuna”, „Ramuri”, „Ateneu”, „Contemporanul”, „Literatorul” ș.a. Debutează cu proză în revista „Adam”(1939), iar primul volum, Povestire, îi
MARCIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288003_a_289332]
-
istorie literară la „Sămănătorul”, „Ramuri”, „Viața românească”, „Adevărul literar și artistic”, „Convorbiri literare”, „Favonius”, „Orpheus”, „Revista clasică”, „Jurnalul literar” ș.a. Alcătuiește cursuri de istoria literaturii latine pentru uzul studenților, traduce opera lui Petroniu (1923) și a lui Juvenal (1928). După pensionare își continuă preocupările literare, dar volumul memorialistic Vin amintirile. Frânturi dintr-o viață și transpunerile din Tucidide (Războiul peloponeziac) și Seneca (Cercetări privitoare la natură) vor rămâne în manuscris. În lucrarea sa de referință, Figuri din Antichitatea clasică (I-II
MARINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288033_a_289362]
-
al județului Caraș, apoi asesor la Tribunalul din Lugoj, de unde se mută mai întâi la Oravița și în 1876, la Timișoara. Din 1880 funcționează ca judecător supleant la Tribunalul Suprem din Budapesta, până în 1885, când este transferat la Oradea. După pensionare, în 1900, se stabilește la Sibiu. În 1877 a fost ales membru corespondent al Societății Academice Române și în 1881, membru activ al secției istorice. M. a fost un cărturar cu preocupări multilaterale, manifestându-se ca istoric, filolog, scriitor, dar
MARIENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288026_a_289355]
-
1927-1940) și director al școlilor industriale din Cluj (1932- 1940). În 1940, în urma Dictatului de la Viena, se refugiază la București, unde este director al Școlii Profesionale nr. 17 și profesor de limbă și literatura română la alte două școli, până la pensionare (1957). La Cluj a fost între 1919 și 1925 redactor și prim-redactor al ziarului „Glasul libertății”, iar din 1921, secretar de redacție al revistei „Evoluția”, redactor la ziarul „Voința”, din 1926 lucrând că redactor intern la ziarul „Biruința”, apoi
ILIESIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287524_a_288853]
-
la clasa lui Victor Ion Popa. Din 1949 este figurant la Teatrul Național din București, iar din 1955, actor de proză, tehnoredactor și muzeograf la Opera Română din capitală, al cărei muzeu l-a înființat și unde a lucrat până la pensionare, în 1977. A publicat articole, studii și portrete de artiști celebri de operă, dirijori, compozitori, dintre care multe au fost difuzate și la posturile de radio și televiziune. Debutează în 1929, cu poezie, în revista „Junimea literară” din Cernăuți. Publică
IONASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287577_a_288906]
-
Pop. Participă la marile congrese de filologie ale vremii și călătorește în Europa de Apus, în Brazilia, Argentina, SUA, Antile, Mexic, Africa de Nord. În 1957 este chemat la Institutul de Romanistică al Universității din Copenhaga, unde va funcționa patru decenii, până la pensionare. Profesor invitat la mai multe universități străine (printre care Universitatea din La Plata, Argentina, unde este încununat cu titlul de doctor honoris causa în 1968, și la Universitatea Harvard, 1975-1976), este unul dintre fondatorii, în 1957, ai Societății Academice Române
LOZOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287857_a_289186]