4,527 matches
-
puncte la armă liberă, poziția culcat. În anul 1949 cu patru titluri naționale deține supremația internă a acestui sport. Tot în acel an la proba 40 de focuri culcat el nu putea trece de pragul 399. Pentru a ajunge la perfecțiune corespondează cu finlandezul Janhonen, campionul mondial al zilei, care îl determină pe român să caute și să găsească soluții noi în construcția și reglajul armei, dar cu toate astea nu trece de 399. Astfel vine anul 1952 cu dubla mare
Iosif Sîrbu () [Corola-website/Science/308097_a_309426]
-
inima țintei. Se uită după aceea prin lunetă vede rezultatul dar își înfrânează foarte greu bucuria omenească. Se uită curios la acele ceasornicului constatând că toată tragerea a durat 70 de minute, în acest scurt timp a fost posibilă realizarea perfecțiunii probei de tir. Iosif a aflat vestea victoriei atunci când trăgea seria din poziția „din genunchi”. Nu s-a mai putut concentra, simțind o istoveală plăcută cum i se strecuraseră în corp. În fine s-au anunțat rezultatele oficiale Iosif și
Iosif Sîrbu () [Corola-website/Science/308097_a_309426]
-
cel mai plin al cuvântului. Cu toate acestea, pentru Carlyle, spre deosebire de Aristotel, lumea era plină de contradicții, cu care eroul trebuia să se confrunte. Toți eroii au defecte. Eroismul lor consta în energia lor creativă în fața acestor dificultăți, nu în perfecțiunea lor morală. Să acuzi o asemenea persoană de lipsurile ei este filozofia celor care își caută confortul în convențional. Carlyle a numit asta „"valetism"”, de la expresia „"no man is a hero to his valet"” („"nici un om nu este erou pentru
Thomas Carlyle () [Corola-website/Science/308249_a_309578]
-
ofere invitaților săi o petrecere de neuitat. El i-a comandat lui Coppélius, inventator celebru, o mașinărie nemaiîntâlnita, o nouă minune a lumii: o păpușă mecanică ce poate seduce orice bărbat. Lucrând zi și noapte, Coppélius își desăvârșește intenția până la perfecțiune, astfel încât se îndrăgostește de propria-i plăsmuire, pe care o numește „Coppélia”. Acum își dorește ca păpușa să rămână numai a lui și păstrează pentru el secretul prin care mecanismul capătă viață: sacrificarea unui om, pentru a-i "fura" sufletul
Coppélia () [Corola-website/Science/307538_a_308867]
-
cărora a luat naștere Spiritul Viu, o emanație alcătuită din lumină și întuneric. Maniheismul a făcut eforturi însemnate pentru a include în sfera proprie, principiile tuturor religiilor cunoscute în epocă. Un element cheie îl reprezintă non-omnipotența puterii lui Dumnezeu, negarea perfecțiunii infinite a divinității, acesta având o natură duală, compusă din două părți egale dar opuse (Bine-Rău). În aceeași ordine de idei, în viziunea maniheistă, omul este privit ca un nesfârșit câmp de luptă al acestor două principii. Astfel, partea binelui
Maniheism () [Corola-website/Science/306512_a_307841]
-
de lucrarea acestei energii. Erosul divin este ec-static, iar nu limitat; el face ca cel ce iubește să nu-și mai aparțină sieși, ci celui iubit. Maxim Mărturisitorul numește έρως dumnezeirea transpusă la nivelul creatului. Cuvîntul exprimă tendința creatului spre perfecțiune și se manifestă în ambele direcții, ca eros uman și ca eros divin. Dumnezeirea este cauza creației; erosul este forța care o duce către perfecțiune. Calea este o continuă înălțare către Dumnezeu, începînd cu mișcarea dată de Dumnezeu, înaintînd la
Termeni grecești referitori la iubire () [Corola-website/Science/306526_a_307855]
-
iubit. Maxim Mărturisitorul numește έρως dumnezeirea transpusă la nivelul creatului. Cuvîntul exprimă tendința creatului spre perfecțiune și se manifestă în ambele direcții, ca eros uman și ca eros divin. Dumnezeirea este cauza creației; erosul este forța care o duce către perfecțiune. Calea este o continuă înălțare către Dumnezeu, începînd cu mișcarea dată de Dumnezeu, înaintînd la eros și ec-stază pînă cînd călătorul se unește cu cel pe care îl iubește. Erosul este cel mai înalt grad al iubirii omului față de Dumnezeu
Termeni grecești referitori la iubire () [Corola-website/Science/306526_a_307855]
-
și „Oda”. Arată că una dintre sursele muzicalității liricii poetului de la Ipotești o constituie numele proprii (Dalila, Venera, Basarabi, Mușatini). Laudă înteresul acestuia pentru folclor și faptul că a valorificat o serie de cuvinte populare (sară, nouri), dând versurilor o perfecțiune aproape onomatopeică. În finalul studiului, Maiorescu se lansează într-o profeție care a fost confirmată mai târziu, arătând că „pe cât se poate omenește prevedea”, literatura (poezia) românescă din secolul al XX-lea, va începe sub auspiciile geniului eminescian (deci poezia
Eminescu și poeziile sale () [Corola-website/Science/306921_a_308250]
-
călătorie la Roma. Îl îngrijorează faptul că descoperirea peisajelor mai bogate și mai colorate ar putea răvăși ascetismul său spirtual. În 1805, trimite desene la Weimar, pentru concursul intitulat "Prietenul Artei" organizat de Goethe. Autorul lui "Faust" este încântat de perfecțiunea desenelor lui Friedrich și îl propune pentru premiul întâi. Aceasta constituie începutul relațiilor sale cu marele poet, care îl introduce în cercurile artistice ale epocii. În 1807, Friedrich se întâlnește cu un alt mare poet german, Heinrich von Kleist (1777-1811
Caspar David Friedrich () [Corola-website/Science/307814_a_309143]
-
său curajul să o facă Juan de Tassis y Peralta, Conte de Villamediana, de exemplu. Quevedo a cultivat de asemenea o lirică curtezană subtilă, realizând o operă inspirată în „"Il canzoniere"” de Petrarca, cu aceeași temă, același stil și atingând perfecțiunea în realizare tehnică. Opera este construită în jurul unei figuri feminine, Lisi, care nu trebuie însă identificată cu o femeie reală, ci cu un arhetip al femeii. Remarcabile sunt și sonetele sale metafizice, precum și psalmii, unde poetul și-a exprimat disperarea
Francisco de Quevedo () [Corola-website/Science/307850_a_309179]
-
icoanele, cât și pictura murală, se dovedesc de o calitate superioară, rezultat al contactului, fie și indirect, cu arta marilor creatori din trecut, din care tânărul a știut să tragă învățăminte. Lucrate minuțios, cu multă siguranță și îndemânare, icoanele ating perfecțiunea tehnică, câteva dintre ele ("Maica Domnului", "Iisus") fiind catalogate drept opere capitale ale stilului neoclasic în arta românească. În ceea ce privește pictura murală, s-a spus că vastele compoziții ce acoperă partea de deasupra pereților, bolțile, cupolele, pandantivii și arcurile ce separă
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]
-
în prezent constituie garanția unei existențe mai bune mai târziu. O viață vicioasă în prezent va avea drept consecințe reîncarnarea într-un animal inferior. Acest ciclu continuu al nașterii și morții este încheiat doar atunci când sufletul atinge o stare de perfecțiune, printr-o viață ideală. Hinduismul este una dintre puținele religii ce divinizează animalele, deși adorarea animalelor are o importanță mai mică decât proslăvirea divinității ce călărește animalul respectiv. Uciderea vacilor și a păunilor este strict interzisă de către hindușii credincioși. Această
Hinduism () [Corola-website/Science/302996_a_304325]
-
cel puțin 40 de ori, iar toate etapele se regăsesc la specii actuale. Deși ochiul complex de la moluște a evoluat independent de cel al vertebratelor, ambii provin din ancestorii ce aveau celule fotoreceptoare. Cele mai multe organe fotosensibile de la nevertebrate nu au perfecțiunea ochilor vertebratelor, cefalopodelor și insectelor, dar apariția și evoluția lor ulterioară a fost determinată de selecția naturală, care a favorizat orice mic avantaj. În decursul istoriei sale evolutive, ochiul și-a păstrat însă funcția de bază, respectiv văzul. Schimbarea funcției
Macroevoluție () [Corola-website/Science/303189_a_304518]
-
Dumnezeu ca "o sferă al cărei centru este pretutindeni, și circumferința nicăieri" ("sphaera cuius centrum ubique, circumferentia nullibi"). El respinge teoria structurii ierarhizate a universului și mai ales a poziției centrale a pământului. Dimpotrivă, diferitele componente ale universului contribuie la perfecțiunea întregului tocmai datorită propriilor lor naturi individuale. Prin urmare, Pământul, în clasa lui, este la fel de perfect ca Soarele sau ca stelele fixe în clasele lor. Căci, "întrucât nu există decât o singură lume universală și întrucât toate stelele particulare sunt
Nicolaus Cusanus () [Corola-website/Science/302249_a_303578]
-
puteau fi bineveniți în compania zeilor după moarte. Literatura Regatului Mijlociu prezenta teme sofisticate și caractere scrise într-un nou stil încrezător, elocvent, reliefat si portretizat într-o perioadă ce captat detalile subtile, individuale, care au atins noi culmi de perfecțiune tehnică. Ultimul mare rege al Regatului Mijlociu, Amenemhat III, a permis coloniștilor semiți și canaaniți din Orientul Apropiat să vină în regiunea Deltei pentru a se angaja ca forță de muncă pentru minerit și în proiectele de constructii ambițioase . Cu
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
Virgiliu a murit înainte de a-și desăvârși opera. Augustus a dat ordin legatarilor testamentari ai poetului, Varius și Tucca, să nu distrugă manuscrisul - cum dorise Virgiliu - ci să-l publice ca atare, cu un minimum de prelucrări. Chiar neadusă la perfecțiune, "Eneida" a fost recunoscută de la început drept una din capodoperele literaturii, alături de epopeele homerice, "Iliada" și "Odiseea", care i-au servit ca model, influențând generațiile ulterioare de scriitori, până în perioada umanismului.
Publius Vergilius Maro () [Corola-website/Science/302098_a_303427]
-
sau din metale prețioase, cu sculpturi și picturi, iar împreună cu ei era îngropată și o parte din averea lor, pe care o vor duce pe tărâmul celălalt. Sarcofagele erau așezate în morminte specific egiptene, cum ar fi piramidele, simboluri ale perfecțiunii și ale înălțării înspre cer. De aceste piramide benficiau doar marii regi sau descendenți regali, cele mai mari construcții de acest tip fiind cele ale faraonilor Keops, Kefren și Mikerinos. Conform mitologiei egiptene, mortul nu rămâne în mormântul său. Lui
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
unei persoane făcând-o astfel să creadă că vede aceste ființe paranormale. Dacă existența fantomelor, a strigoilor și a stafiilor ar fi dovedită, atunci s-ar putea afla și răspunsul la întrebarea privind viața de după moarte. În mitologie nemurirea însemna perfecțiune și invincibilitate, însușiri de care oamenii nu aveau parte, ci doar zeii. Cu toate acestea, omul va aspira mereu spre nemurire, după cum se relatează în multe dintre legendele diferitelor mitologii. La grecii antici exista totuși o modalitate de a atinge
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
Odată cu portretul fizic sunt prezentate și trăsăturile psihice, viclenia și ambiția. Ambiția sprijinită de o voință excepțională este trăsătura fundamentală a lui Păturică, ambiția de a parveni îl face să fie lingușitor, servil, ipocrit, viclean. Arta disimulării la Păturică atinge perfecțiunea. Profită de bunătatea lui Tuzluc, de încrederea acordată, dându-l la școală ca pe un fiu, astfel i se subțiază mintea, își însușește arta ipocriziei și a perfidiei, aducându-l pe Tuzluc la sapă de lemn. Andronache Tuzluc este tipul
Ciocoii vechi și noi () [Corola-website/Science/302508_a_303837]
-
În "Discurs asupra metodei", Descartes reformulează varianta lui Anselm: Descartes consideră că singura dovadă care ajunge la ființa perfectă este aceea care caută cauza ideii de ființă perfectă pe care o avem în mintea noastră, deoarece cauza unei reprezentări a perfecțiunii și infinității nu poate fi decît o ființă perfectă și infinită. În plus, în acest caz special, regresia cauzală infinită este imposibilă, deoarece ideea de Dumnezeu este anterioară tuturor celorlalte idei pe care le putem concepe: „...percepția infinitului este, întrucâtva
Argumentul ontologic () [Corola-website/Science/302565_a_303894]
-
cele din urmă la un obișnuit stil de viață. Importantă este prefața acestui roman, în care Gautier dezvoltă teoria ""artei pentru artă"", conform căreia arta trebuie să fie liberă de orice convențiune morală sau angajament politic, având ca singur scop perfecțiunea estetică. În domeniul liricii, publică volumul "Émaux et camées" ("Emailuri și camee", 1852), cu poezii cizelate ca formă până la perfecțiune, care stârnesc entuziasmul unei întregi generații de poeți tineri, ce vor alcătui mai târziu "Școala Parnassiană", care, după romantism, devine
Théophile Gautier () [Corola-website/Science/302677_a_304006]
-
pentru artă"", conform căreia arta trebuie să fie liberă de orice convențiune morală sau angajament politic, având ca singur scop perfecțiunea estetică. În domeniul liricii, publică volumul "Émaux et camées" ("Emailuri și camee", 1852), cu poezii cizelate ca formă până la perfecțiune, care stârnesc entuziasmul unei întregi generații de poeți tineri, ce vor alcătui mai târziu "Școala Parnassiană", care, după romantism, devine cea mai influentă mișcare în literatura franceză. Unul din admiratorii poeziei sale și ai stilului său de viață hedonist este
Théophile Gautier () [Corola-website/Science/302677_a_304006]
-
comportare eroică în fața vieții, înfruntând iraționalismul prin creația artistică pură este dat, însă, de „Existența tragică” a lui D.D. Roșca. Poetul are imaginația fantastă, tensiune reală în conductele capilare ale poemelor, nostalgia aproape parnasiană spre armonie universală, exaltând ideea ideea perfecțiunii. O confesiune așezată drept succintă prefață la poeziile sale este cu adevărat eroică în crezu-i: „Dar chiar dacă pământul ca fi o stea incandescentă, un munte în flăcări și tot farmecul vieții ca fi pierit, visurile poeților îl vor învâlui
Dan Botta () [Corola-website/Science/302784_a_304113]
-
indescifrabilă”, cu alte cuvinte, „eleată”. Sub protecția misterioasă a Marelui Anonim blagian, am fi înclinați să rostim la prima concluzie, dacă nu ne-am aminti celebra polemică din epocă asupra paternității metaforei de „spațiu mioritic”... Cu un asemenea ideal al perfecțiunii cristaline, poemele lui Dan Botta poartă o răceală nordică în chihlimbarul ușor parnasian sub care sunt propuse: „Drumurile mediane,/ Plaiuri și savane,/ Lande monotone,/ Lirice Oenone/ Duceți-mi la vale/ Albele ovale”. Deși poet adevărat, subtilul cărturar greșește, sub vraja
Dan Botta () [Corola-website/Science/302784_a_304113]
-
de folclor românesc împletit cu mitologia - toate acestea, cum pot prinde chip cărunt în realitatea imediată?<br> Fără a fi dat o operă perfectă, de austeră maturitate, pe măsura aspirațiilor. Dan Botta ne-a lăsat, totuși o operă purtând nostalgia perfecțiunii. Poezia (între piscul barbian și pӧesc), eseistică (cu accente de filosofia culturii ce aduc aminte de Mircea Eliade), teatru (asemănător cu acela de mai târziu al lui Radu Stanca), toate converg sub aceeași cupolă, având o structură „mediană”. Ca traducător
Dan Botta () [Corola-website/Science/302784_a_304113]