5,290 matches
-
mâna pe gură și-am plâns pe tăcute. După ce perna mi s-a umezit sub obraz, m-am simțit ca ultimul gunoi plângându-mi de milă, ca o nenorocită jalnică care singură și-a vârât capul în laț. Am întors perna pe partea uscată și m-am apucat să recit și să cânt în mintea mea mici poezii: Zăpada zace albă și albă și albă albă albă și albă zace zăpada sub zăpadă mi-ar plăcea și mie să zac și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Cât timp am stat în Bărăgan, nici eu și nici frații mei n-am purtat niciodată indispensabili. Emblema familiei noastre, blazonul ei aristocratic era sărăcia lucie reliefată în versurile acide, ironice și sarcastice de natură populară: "Neam de neam Cu perna-n geam Șase frați Fără izmene Și-ncă doi Cu cracii goi." Habar n-aveam că "cel ce gândește singur" inventase și asemenea articole de natură intimă în vederea protejării cu strășnicie a părții inferioare a corpului uman. În ceea ce mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
avea zile de trăit; ori de pe patul de suferință plecase direct "pe drumul fără întoarcere", la capătul căruia odată ajuns, trebuia să dea socoteală pentru faptele săvârșite aici, pe pământ. În ambele situații se proceda la schimbarea integrală a așternutului: perna, păturile, cearșafurile. Perna era bătută și aerisită, iar pătura întinsă pe sârmă, era supusă unui tratament similar. Salteaua care era destul de grea și voluminoasă era târâtă afară, urcată, cu un efort deosebit, sus, pe bara de metal și suporta rigorile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
trăit; ori de pe patul de suferință plecase direct "pe drumul fără întoarcere", la capătul căruia odată ajuns, trebuia să dea socoteală pentru faptele săvârșite aici, pe pământ. În ambele situații se proceda la schimbarea integrală a așternutului: perna, păturile, cearșafurile. Perna era bătută și aerisită, iar pătura întinsă pe sârmă, era supusă unui tratament similar. Salteaua care era destul de grea și voluminoasă era târâtă afară, urcată, cu un efort deosebit, sus, pe bara de metal și suporta rigorile acelorași operațiuni. Din cauza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
simțeam în deplină siguranță. Mă aflam sub protecția fratelui meu puternic și iubitor. Era minunat! Cât timp am stat ca deportați în Bărăgan, noi cei patru frați am dormit în același pat: Mircea și Lică își odihneau capetele pe aceeași pernă de paie, iar eu cu Sandu pe cealaltă. Dormeam picioare la picioare. Acum, când scriu aceste rânduri, fratele meu la spatele căruia m-am încălzit noapte de noapte șase ani de zile a plecat de aproape un an "pe drumul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
îndepărteze, pe cât posibil, urmele unui duș surpriză. Părinții noștri au ajuns repede și unanim la aceeași concluzie. Trebuia să ne mutăm din grajd. Cu cât mai repede, cu atât mai bine. În ce condiții trăiam? Cum dormeam? N-aveam nici perne, nici cearșaf, nici pături. Nimic. Culcați unul lângă altul pe iarba adusă de tata puseserăm în loc de căpătâi o grămăjoară mai mare de buruieni. Cu capetele așezate la nivelul solului, inspiram din plin mirosul de urină fermentată și de bălegar putrezit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
năucitor: avea copii! Era incredibil și revoltător. Nu vă primim mă, aveți prunci mulți, nu se poate. Dar nu pentru copii în primul rând! se zbătea să găsească măcar o cămăruță unde să putem pune și noi capul pe o pernă într-un pat sadea? În situația asta, cum ar fi trebuit să procedeze tatăl nostru? Cum? S-o ia pe mama de-o aripă, să se instaleze boierește într-una din cele două case plus acareturile aferente ale unui proprietar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
nu mai are nici o relevanță mai târziu; el deja a "consumat", scopul a fost atins în cadrul economiei migrației. Și încă o bizarerie a magazinului: tot ce este colorat sau cuprinde culori mai vii, fie că este vorba de o față de pernă sau de o pătură, costă aproape dublu față de nuanțele gri, neutre. Să fie vorba oare de apropierea Nordului, fapt care-i face pe oameni să caute instinctiv culorile calde, solare, așa cum afirma Profesorul Nivat atunci când vorbea despre pasiunea pentru culori
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mi-l place“. Despre longevitatea de Guinness Book a căsniciei pe care ați avut-o, o căsnicie de șase decenii. Despre ce-a reușit și ce n-a reușit să schimbe fiecare la celălalt. Despre bilețelele de amor strecurate sub pernă sau sub farfurie, în buzunare sau în poșete. Despre ludicul de tip „Aveți inimă miloasă, / El olog, ea ofticoasă“. Despre călătoria în străinătate în care ați regretat că v-a luat cu el. Despre mierea și fierea celor șase decenii
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
nu mă pot abține, îl numeam „pazvantist“. Astăzi regret. Cred că am iubit mult la el iubirea lui pentru mine. Da, e o formă ocolită de narcisism. Bilețelele pe care mi le strecura în poșetă, în buzunare, în cărți, sub perne sau de gâtul cățelului sunt un lucru prea legat de intimitatea noastră. Odată, când m-am întors după o ședere lungă la spital, cățelul m-a întâmpinat cu o floare în moțul de blană din creștet și cu un cartonaș
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
ei; nu s-a găsit un animal capabil să contracteze lepra.” Un cascador francez, Remy Julienne, aleargă pe un acoperiș cu o mașină la 100 km/oră și sare cu ea pe un alt acoperiș, la 23 de metri distanță. Pernă electrică avertizoare plasată în pat, sub rinichii copiilor enuretici, în timpul somnului; la cea mai mică intenție de a urina se declanșează o sonerie care creează un reflex inhibator. Intervenție chirurgicală la Nantes pentru a extrage din urechea unui marinar o
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
comisie legală stabilea dacă încălcase legea, sabotând în mod subversiv și samavolnic viitorul luminos al patriei socialiste. Se pare că, dintre toate rețetele de „autoprovocare“, cea mai puțin suspicioasă, care dădea impresia de pierdere „spontană“ a sarcinii, era aplicarea unei perne deasupra abdomenului, urmată de o cascadă de pumni, care, în acest fel, nu lăsau urme.) Nu-i de mirare că, la asemenea perspective, majoritatea adolescentelor se temeau de amorul trupesc, încercând să amâne pentru cât mai târziu contactul cu fatalele
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
era pătrată, fără ferestre și, din cauza tavanului jos, părea mai mare decât trebuie să fi fost în realitate. Mirosea plăcut, a cafea proaspăt râșnită și a lac de unghii. Cam două treimi erau ocupate de un pat generos, acoperit de perne și jucării de pluș. Unde se termina patul începea o masă îngustă, împărțită riguros în două zone: una cu farfurii, ibric, ceșcuțe, borcane de șerbet, zacuscă, miere, pachete de biscuiți; cealaltă cu perie, pieptene, bigudiuri, fixativ, ceară de depilat. Sub
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cuier din care atârnau cele două rochii ale Veronicăi și un combinezon de nailon mov. Cum nu existau scaune, m-a poftit să stau pe pat (care s-a dovedit a fi neașteptat de tare) și mi-a proptit două perne sub șale. A început să se agite în jurul sacoșelor, al chiuvetei și al reșoului, iar eu m-am cufundat într-un studiu amănunțit al pereților. Cel de la capul patului conținea trei icoane-reproduceri, cu Maica Domnului, Sfântul Dumitru și Sfânta Paraschiva
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Cât mai departe, acolo unde corpul se leapădă de pielea de broască (din creieri!). Acolo, în larg, corpul meu nu are naționalitate. Așa cum, în copilărie, corpul meu nu avea naționalitate în lada pentru plapumă, unde îmi plăcea să zac printre perne, cu capacul închis. Nici în oglindă, când te privești fix în ochi, nu ai naționalitate! Nici când ești îndrăgostit și simți că e cineva care te iubește tare de tot. Nici când dansezi. Solar, zicem, și ne pufnește râsul. Așa
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
sare, se iau copiii mici în brațe și ni se face semn nouă, publicului din toată țara. Mama din pat întoarce salutul și adaugă de la ea o bezea trimisă cu singura mână pe care o mai putea mișca. Din vârful pernelor, își smulge fesul din cap și mi-l aruncă în față: „Ai văzut că m-a recunoscut?“. În prima perioadă a bolii sale, mama comunica cu Ceaușescu prin ecran. Era convinsă că acesta o putea auzi și vedea. Nu s-
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
permanent în ce parte a locuinței mă aflam. De altfel această senzație o aveam permanent. Îmi aminteam că altă dată se întâmpla să dorm mai târziu, deasupra se auzeau tropăituri și atunci îmi puneam un aparat mic de radio pe pernă, să cânte încet aproape de ureche. După un timp tropăiturile încetau și atunci opream și eu aparatul. La câteva minute tropăiturile reîncepeau, deschideam aparatul iar tropăiturile încetau și ele. Am urmărit special această ,,ciudățenie”; se repeta ,,la fix” . În mod normal
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
e mult, dar nu e rău. Statistica nu ne vorbește și despre numărul de galițe pe care tot omul le ține în curte pentru ouă, pentru carnea lor gustoasă și chiar pentru puful din care boresele au mai tocmit oarece perne moi. Și care după cum se vede în gospodăria fiecăruia, s-ar părea că nu-s tocmai puține. Iar dacă aruncăm privirea peste pălan până mai în spatele curții, încolo către grădină, o să observăm, după cum și statistica ne informează, că țăranul din
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Să fac patul ?“. Era vreo cinci după-amiaza și nici măcar nu se înserase. Tipa a încuviințat și eu am scos așter nuturile apretate (avusesem grijă să le schimb de dinainte), am desfăcut canapeaua, am întins cear șaful cu migală, am pus pernele și pătura. în timp ce făceam patul și stăteam cu spatele la ea, Ioana s-a dezbrăcat și, cînd am terminat, a zbughit-o sub pătură doar în cămașă și chiloți. Era cam penibilă situația. Tot timpul ăla mort, în care ne pregăteam în
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mai nimerită parte a corpului pentru o asemenea operațiune era propria-mi burtă, copilul își găsea cu adevărat alinarea întins pe delușorul mare, moale și cald care-mi aparținea. Burta mea era mai conforta bilă și mai performantă decît orice pernă electrică (o altă recomandare, pentru asemenea situații, în cărțile de specialitate). În felul ăsta, mi-am găsit liniștea. Nu aveam sîni utilizabili, dar aveam burtă, și asta mă vindeca de orice angoasă. Eram un fel de ursuleț de pluș pe
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
în mediul în care mă găseam. Ea se realiza mai ales în umbra și tăcerea dormitorului din momentul în care-mi întindeam capul în așternutul proaspăt și până ce somnul îmi închidea pleoapele. Stăteam "cu obrajii lipiți de fragedul obraz al pernei, care seamănă așa de bine cu obrajii copilăriei", cum spune Proust, și până să pornesc pe puntea de aur a visului, luam în stăpânire lumea mea, lumea creată de imaginația mea, în care totul era strălucire și izvor de bucurie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
trecutul inaccesibil..." Pag. 43. Iașul în timpul războiului: Regina Măria, printre orfani, la Miroslava. (Foto-Regal) Pag. 44. "Puritatea și calmul copilăriei le regăsesc în orele de reverie..." Pag. 45. A. Weitzecker. Pag. 46. "Stăteam cu obrajii lipiți de fragedul obraz al pernei..." Pag. 47. Strada Ștefan cel Mare. Pag. 50. Teatrul Național: frontispiciul și peristilul. Pag. 52. Teatrul-Circ Sidoli. Fațada în fața intrărei principale. (Foto-Regal) Pag. 54. Casele Jokey-Club. Detaliu ornamental. (Foto-Regal) Pag. 55. A. C. Cuza. Fotografie din anul 1898. Pag. 56. I. L
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Totul e „magic“, „miraculos“ și, desigur, „dumnezeiesc de bun“. În realitate, și Bucătăria lui Radu tot despre o lume a satului inexistentă vorbește, despre o proiecție intelectuală citadină asupra acesteia. „În ziua acesta, toate fetele mari își pun nu știu ce sub pernă“, „țăranii ung cu usturoi grinda“ etc. Fetele mari de la țară sunt însă conștiente că mult mai eficientă pentru viitorul lor amoros este discoteca de la căminul cultural. Iar țăranii, îmbrăcați cu flanele luate din talcioc, se uită la domnul acela de la
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
sărmanei Elodia. Mă voi transforma chiar și în fanul lui Ștefan Bănică Jr., voi urmări înregistrările tuturor edițiilor emisiunii Dansez pentru tine de până acum, mă voi topi în fața aerelor lui de supermachoman și voi dormi cu poza lui sub pernă. Și cu poza variantei lui feminine, Andreea Marin, să nu se supere. Tot așa, jur că mă voi uita, măcar o dată, la emisiunea Dănuț SRL și mă voi îndrăgosti în taină și de protagonistul ei, Dan Bittman. Voi ofta amarnic
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
a toate care i se întâmpla. Se simțea ca o frunză-n vânt, ceva din ea murise, schimbându-i viața. Deși o familie cere multe sacrificii, nu vroia să treacă prin viață cu ochii acoperiți. Își așeză capul pe o pernă, își puse mâinile de o parte și de alta a capului și își zise: „Unde-i soțul meu de altădată, jumătatea mea dragă, omul pe care l-am iubit mai mult decât orice pe lume? În ce s-a transformat
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]