14,398 matches
-
stele pe care le arunc când nu îmi plac, căci doar luceferi caut printre ele ca să îmi poarte chipul veac de veac. Eu nu-s poet, ci cronicarul erei în care am trăit urât și prost și-ai cărei ani pierduți, plini de mizerii, i-am zugrăvit așa precum au fost. Eu nu-s poet, ci sclav al poeziei a cărei grea galeră-ncerc s-o duc în portul liniștit al veșniciei, neliniștit, căci nu știu dacă-apuc. Anatol Covali Referință Bibliografică
EU NU-S POET de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377501_a_378830]
-
A mai trecut un viscol și o iarnă, Dorințele in vers de când le-am scris, Cu frământări ce-n suflete rărstoarnă Zăpezi de dor, pe orice gând nescris. Pierduta vreme ce-a schimbat natura, Albind-o cu zăpezi imaculate, Ne-a așternut în inimă căldura Și ne-am iubit prin flori pe săturate. Am presărat ca floarea de cais, Desprinsă de pe ram în primăvară, În zori de zi și
A MAI TRECUT UN VISCOL ŞI O IARNĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377519_a_378848]
-
de consumul exagerat de curent totul la numai da da la numai 'ș'nouă virgulă nouă'ș'nouă numai reclamă la partener ideal nu găsești dacă te riști nimeni nu-ți garantează în treizeci de zile returnarea intergrală a timpului pierdut inclus în preț nevasta sau amanta de care tocmai ai aflat ce să mai răscumperi așa gol de sentimente cum l-ai găsit pe saitul cu pricina de acasă la serviciu îmbraci rând pe rând toate culorile gândurilor cvasiperverse ale
LONELY AND FABULOUS de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377512_a_378841]
-
Și-n toate vezi numai primejdii, Ridică-ți privirea spre-albastrul curat, Spre munții ce sprijină zarea, Te-ncrede-n Cuvântul ce Domnu-a lăsat, Ascultă-i copile chemarea! Când toată puterea s-a dus și ești frânt, Iar lupta îți pare pierdută, Când totul te-mpinge în jos spre pământ Și jalea e tot mai acută, Primește-ajutorul ce vine de sus, Credința, speranța, iubirea, Acceptă în suflet pe Domnul Isus Și-odată cu El izbăvirea! Când simți că prietenii toți te-au lăsat
CÂND INIMA-ȚI PLÂNGE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377522_a_378851]
-
să se oprească, și deodată mi-ai tăcut. Privesc cerul fără margini, draga mea, unde îmi ești? Dulce, fermecata mea copilă, în ce lume-ai dispărut? Nu vreau să te pierd, revino! Pentru ce mă părăsești!... Nu răspunzi!... O, ești pierdută și te-ai îmbătat de dor? Te aud, când trezită din visare îmi prinzi viață și cobori. Frunza codrilor foșnește,-adormitor, iar zefirul iubitor Vine-n calea ta, prințesă, ca să-ți dea parfum de flori. Te stropește precum roua cu
VIOARA, de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377515_a_378844]
-
și cui va zâmbi, cu cine va vorbi, lumina cui o va dărui? Pun aceste întrebări ciudate În piept purtate pentru că nu vreau să plec din astă lume fără să știu ce anume se va întâmpla în absența mea. COMOARA PIERDUTĂ Mi-a fost furată cea mai nobilă dintre comorile dăruite de sfînta natură: Vederea! Mai păstrez un strop de lumină cu care văd în zile senine, pete de cer, contururile cețoșate și fețe umane. În rest, plutesc într-un halou
LIRICE (6) de HARRY ROSS în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377542_a_378871]
-
06 februarie 2017. un cer nu crește, creștenește, iluzia în aripi se transformă, și vântură, un timp trăiește răstimpul timpului de formă, un cer de aripi, neîmblânzit, un cer deasupra, dedesupt un timp de-apururi, veac trăit, și vântul în nevânt pierdut, azi mă răsfrâng doar în frânturi și sunt apus în răsărit, iar marea-și pune geamanduri haotic, nepermis, iubit, e marea cer, cerul e mare, sunt translucizi iar ochii tăi, se rupe zarea din nezare iar noi pornim pe alte
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
văi. Citește mai mult un cer nu crește, creștenește,iluzia în aripi se transformă,și vântură, un timp trăiește răstimpul timpului de formă,un cer de aripi, neîmblânzit,un cer deasupra, dedesuptun timp de-apururi, veac trăit,și vântul în nevânt pierdut,azi mă răsfrâng doar în frânturiși sunt apus în răsărit,iar marea-și pune geamanduri haotic, nepermis, iubit,e marea cer, cerul e mare,sunt translucizi iar ochii tăi,se rupe zarea din nezareiar noi pornim pe alte căi,întortocheate
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
mintea mea o gară, sufletul era pustiu demult pe la tâmple alb precum e neaua mă gândeam cum eu te-am cunoscut și-mi sobeam tăcut, tăcut, cafeaua, se auzeau prin gară trenuri multe sufletul meu are multe gări, căutam iubirile pierdute și priveghiul meu la multe înmormântări, multe au venit și au plecat multe au ieșit din viața mea și tristețe multă au lăsat sufletul adesea îmi plângea, am adus cu mine întro seară ... Citește mai mult am adus cu mine
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
zâmbind ,când trec al casei prag, Mereu ești pregătită ,să ne primești cu drag, Oferi tot ce ai mai bun ,pe vechea masă, Dar la plecare ...lacrimile ,ne apasă! O mamă ,buna mama!... Cuvântul cel dintâi, Aștepți ,mereu,în poarta,pierduții tăi copii... Răsar florile vieții și spinii pe câmpii, La toamnă cade frunză și lacrima ,ce-o știi! Referință Bibliografica: O MAMĂ ,BUNA MAMA / Lucian Tătar : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2258, Anul VII, 07 martie 2017. Drepturi de
O MAMĂ ,BUNĂ MAMĂ de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377589_a_378918]
-
sătuc de peste deal. Priveam acele ziduri și căutam să deslușesc chipul Agnetei printre ele, unde să se fi dus, încotro să fi luat-o, ce să se fi întâmplat cu ea? “A fost greu, toca mereu acea femeie, văzându-mă pierdut, două zile s-au bătut aici, pe una din călugărițe au găsit-o niște oameni spânzurată în pădure...Dar nu e cea pe care-o căutați dumneavoastră că era mai bătrână...” Clopotnița era retezată în două, clopotul rămăsese spânzurat într-
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377565_a_378894]
-
dragostea furată. - De unde știi? L-am întrebat. Uimire Mi se citea pe chip, păream pierit. - Eh! Eu te văd, tu, suflet chinuit, Uitat-ai că-s, la toate, devenire? Am bâiguit ceva, nu mai știu ce ... Mă frământam cu glas pierdut și teamă Apoi, l-am auzit cum blând mă cheamă - N-ai frică! Știi că poți să-mi spui orice. -Iubirea asta, dragostea ei vie M-a prins în lanțuri, parcă-s prizonier. În loc să-mi fie scară înspre cer, Mă
SCARĂ SPRE CER, ORI COLIVIE … de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377660_a_378989]
-
colecție impresionantă de sculpturi era adăpostit într-o casă frumoasă, clădită în stil neoclasic, dar a fost retrocedată .... Casei Regale. In curând și Castelul Peleș ? (No comments !) In 2015, Muzeul Național al Țăranului Român a organizat o expoziție dedicată MUZEELOR PIERDUTE, din care aflăm că aproximativ 110 (o sută zece) muzee/case memoriale din țară își vor pierde sediile, iar unele, chiar colecțiile. Deci, ne vom transforma într-o țară cu circa cinci muzee naționale, și acelea puțin rentabile. Desigur, MUZEELE
MAI AVEM NEVOIE MUZEE ? de RADU OLINESCU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377653_a_378982]
-
de la țară. Liniștea tronează peste tot, poate un lătrat de câine sau un măcăit de rațe, care se zbenguiau în râul din spatele grădinii, mai rupea această tăcere, care te îmbia fie la somn, fie la visare. Laura privea pe geam pierdută, cine știe pe unde-i zburau acum gândurile? Și deodată, întreaga pace se cutremură de izbitura porții, trântită la perete, cu o furie care zdruncină până și geamurile. Nicolae intră plin de venin și furie și începu să înjure printre
D E S T I N E de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378304_a_379633]
-
E S T I N E - EP.5 - Autor: Luchy Lucia Publicat în: Ediția nr. 1947 din 30 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Plecară de la Valentina în zori de ziuă, iar acum, glasul roților de tren seconda ritmic gândurile Laurei pierdute undeva, numai de ea știut. Sufletu-i era împărțit în doua - pe de o parte, disperare, pe de alta, speranță. Disperare, gândindu-se dacă se va putea desprinde de tot ce a fost, de trecut...iar speranța...că o va
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378309_a_379638]
-
atât de vastă, încât trebuie să recunoaștem, nu mai avem o literatură română pură. Nici până la Eminescu nu se întâmpla acest lucru, însă clasicismul reușise să domine întreaga Europă, inclusiv spațiul românesc. De la “Țiganiada” lui Budăi Deleanu, la “ O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale și spre “Scrisoara a treia” de Mihai Eminescu, acest curent literar reprezintă, în fond, starea politică și socială de atunci; se dezvoltă acele genuri literare pure, varind între ele, de la un scriitor la altul. Acest curent a
ÎNTRE ONIRISM ŞI METALITERATURĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378292_a_379621]
-
nouălea cer. Dacă aș fi putut să opresc timpul sau măcar să lungesc clipa, acolo, undeva către infinitul mic sau mare, aș fi făcut-o fără să stau pe gânduri. Prezența femeii trezea în mine simțuri pe care le credeam demult pierdute. Eram răscolit până la ultima celulă vie din trupului meu fierbinte. La un moment dat, îngerul meu se întoarse pe o parte și își sprijini capul în palma mâinii stângi, privindu-mă în ochi. Pletele blonde îi fluturau ușor, adiate de
PERMUTABILELE IUBIRI CARE UCID ÎN UNIVERSURI FĂRĂ SPAȚIU ŞI TIMP de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378302_a_379631]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > TOAMNA DE MINE Autor: Roberta Sanders Publicat în: Ediția nr. 1751 din 17 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Toamna de mine De-o vreme, a încetat toamna să mă mai caute Stă pierdută undeva în haosul pustiit, în lumea de-afară Deși nu o caut, o aștept...orice ar fi, unde ar fi... Să-mi povestească ce povești mai ascunde în oamenii vii. Pe mai departe nu sunt, pe mai aproape nu ești
TOAMNA DE MINE de ROBERTA SANDERS în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378354_a_379683]
-
televizat omoară. Prea multe se adună-n în obosite oase, ca niște zale grele ale unui cavaler medieval, care o viață întreagă a alergat după himere, acum prea obosit să se ascundă-n ele. Și de ce plâng cuvintele-n iubiri pierdute, țesute de un păianjen care nu ne minte, când construiește din cuvintele elipse, o lume fără moarte atârnată-n vise, cu prea multă iubire adormită-n cruci, care te învață senin să urci acolo peste lacrimi, chiar și atunci când trebuie
CRUCEA VIEȚII de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378373_a_379702]
-
Toate Articolele Autorului ȘI DOAR TĂCERI Te rog, mă iartă, om frumos, Că încă mă gândesc la tine, Că gândul meu e tot duios, Că mai trăiesc și că mi-e bine. Ieri nu ți-am scris și-i zi pierdută, Dar te-am purtat la mine-n gând, Barcă-n Bermude dispărută, Dar când și când reapărând. Trei zile curs-au fără noi Și patru nopți, eu mor întruna, Din ochii-mi pustiiți șiroi De lacrimi curg și văd doar
ȘI DOAR TĂCERI de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1915 din 29 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378455_a_379784]
-
Acasă > Stihuri > Reflecții > MUZEI PIERDUTE Autor: Virgil Ciucă Publicat în: Ediția nr. 1939 din 22 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Muzei pierdute Te-am curtat muză celesta Pentru un vers, cuvânt sublim Cu parfumu-i de tempesta Maturând prin țintirim Au pierit spre zori ciclopii Cerul meu a obosit Doar cupola Sfintei Sofii Lumină când a trăznit La privirea-ți princiara ‘N visul
MUZEI PIERDUTE de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378489_a_379818]
-
Cupidon plecat la cer I-a dat săgeți fermecate Într-un secol auster Sentimente din uitare Revin doar când e senin Te-am urmat prin Ursa Mare Să-mi dai cupă cu venin New York Aprilie 14, 2016 Referință Bibliografica: Muzei pierdute / Virgil Ciucă : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1939, Anul VI, 22 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Virgil Ciucă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
MUZEI PIERDUTE de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378489_a_379818]
-
trezit/ Și tu mă vezi tot copilă“. „În lumea finită“, ea respiră amurgul. „Peisaj“-ul este de o picturalitate expresivă, „Noaptea picură stropi de întuneric“, iar „Din podurile împăienjenite/ firicelele de praf cad pe zidurile timpului...“. Nu e încă totul pierdut, mai rămân „Doar speranțe amăgitoare“ stând „cu chirie în creierul/ obosit de neliniști!“. Și astfel cititorul va fi îmbiat nu numai să guste amurgul, ci și versuri de o aleasă profunzime, nu întâmplător, picturală. Priviți din simeza panoramată a Timpului
RISIPIRE DE CONSTANTIN ARDELEANU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378468_a_379797]
-
a filozofilor, dar și a religiilor, înțeleasă oarecum diferit, după diferitele ideologii și credințe religioase. Filozoful britanic al epocii victoriene, John Stuart Mill (1806-1873) vorbea despre sentimentul de demnitate pe care-l are omul în viață și care nu trebuie pierdut. Filozofii germani: Emmanuel Kant considera demnitatea omului ca fiind atașată naturii sale de ființă morală; Arthur Schopenhauer vorbea despre voința de a trăi; Friedrich Nietzsche, în schimb, considera voința de a trăi o preferință personală, tot el afirmând că „valoarea
DESPRE VIAȚĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378512_a_379841]
-
armăsarul său negru și chemându-și șoimul cu un șuierat strident, se îndepărtă dispărând după cotitura stâncilor strigându-i din goana calului: - Pe curând, regina vieții mele! Ne vom reîntâlni negreșit și vei deveni soția mea! Tânăra Shokuktany îl privea pierdută și lacrimi îi perlară genele lungi mătăsoase, prelingându-i-se pe obraji. Șopti mai mult pentru sine, căci prințul Tolui de acum era departe, dispăruse din vedere împreună cu șoimul său alb și cu prada, ducând cu sine inima prințesei. ,, De
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]