9,309 matches
-
descuraja evident, o lăsa fără un punct de sprijin. Devenea imediat vulnerabilă. Ceva se stingea pe fața ei osoasă, cu pomeții proeminenți și abia atunci îți dădeai seama că ochii sumbri, care se dilatau uneori în plină zi ca la pisici în întuneric, erau frumoși și jucau rolul principal în fizionomia ei, îmblînzindu-i trăsăturile puțin cam severe. Timpul trecea ca o omidă care se târa pe lucruri, pe ziduri și pe noi, la fel cum în spatele gării omizile se târau pe
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
culci și să strigi țînțarilor: "Vă aștept. Acum nu vă mai supăr cu nici un cuvînt". Eu încă trebuie să-i supăr pe ai mei. Trebuie să vă povestesc primul drum în mlaștină. Într-o zi a apărut pe neașteptate o pisică. Era primul eveniment mai important. Leșinată de căldură, s-a oprit și ne-a privit cu ochi indiferenți. Pe urmă s-a culcat pe una din șine. Dacă ar fi venit vreun tren ar fi călcat-o. Am alungat-o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ar fi venit vreun tren ar fi călcat-o. Am alungat-o, dar abia după aceea mi-am dat seama de absurditatea gestului. Brusc, m-am hotărât s-o urmăresc, să aflu de unde apăruse și, urmărind-o, am văzut că pisica a dispărut în mlaștină. Era prima oară că vedeam mlaștina de aproape. Duhoarea bălților se simțea puternic acum. Nu departe de locul unde se oprea linia ferată, zăcea în apa noroioasă invadată de lintiță un schelet de pe care, la apropierea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o cameră, nu e mare lucru un exil. Sau pe o insulă pustie. Dar pe un peron, lângă șinele unei căi ferate, el e absolut. Aici există și plecarea și eșecul ei. Așteptarea s-a culcat pe șine ca o pisică, fără să se teamă că va fi tăiată de tren... Numai ceasul mă irită. Minutarul care nu se oprește și care se învîrte fără nici un rost. Dacă și el ar încremeni, totul ar fi perfect în această gară. Dar se
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
erau, firește, amintirile. Se pare că și irealitatea este peticită din realități. Și eram sigur că în clipa când ultima amintire se va rupe, mă voi prăbuși în gol. Într-o seară, când se înnopta, a apărut din nou o pisică. S-a uitat la noi și pe urmă s-a îndreptat spre mlaștină. După ce pisica a dispărut, m-am sculat de pe bancă și am pornit pe urma ei. N-am făcut nici o sută de pași. M-am oprit. La ce
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
că în clipa când ultima amintire se va rupe, mă voi prăbuși în gol. Într-o seară, când se înnopta, a apărut din nou o pisică. S-a uitat la noi și pe urmă s-a îndreptat spre mlaștină. După ce pisica a dispărut, m-am sculat de pe bancă și am pornit pe urma ei. N-am făcut nici o sută de pași. M-am oprit. La ce bun? Și m-am întors. Atunci s-a întîmplat evenimentul. Aerul mirosea a furtună gata
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
retrase (uneori se retrăgea mai devreme) am continuat petrecerea fără el. Veverița avu poftă să dansăm, după care începu să alerge prin grădină fugărită de Urangutanul ei. Ca să nu fie, chipurile, prinsă, se cățără în tei cu o agilitate de pisică. ― Dă-te jos, că faci buf! o rugă Novac. Ea nici gând să asculte. Se auzea numai freamătul frunzelor răscolite. ― Mă supăr, să știi... Vrei să-ți rupi gîtul? stărui el. 54 ― Nu, nu vreau, țipă Veverița nevăzută. Am nevoie
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ajuns un rob al îngenunchierilor auditive din preajma Paștilor. Atunci, la țară fiind, mi se bulucesc halucinant în auz cucii, mierloii, cinte zoii, prigoriile, lăstunii și rândunelele, plus piuitul puilor de curcă din ogradă, clopotele și toaca bisericii din deal, lipăitul pisicilor în tava cu lapte, scârțâitul carului, rotirea linguroiului în ceaunul cu mămăligă, ca să nu mai spun de îmbătătoarele ore ale vipiei de la prânz, în fâneață, când începe simfonia elitrelor, a lăcustelor, cosașilor, greierilor, într o fierbinte tăcere asurzitoare. Pur și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
să-ți iei zborul. Să vă mai spun de divin-odihnitorul susur nocturn al ploilor prin burlane și pe acoperișul de șiță, brusc intersectat de împieptoșarea sonoră a cocoșilor la trei noaptea? De ritmica tocatului lemnelor, evantaiul lătrăturilor câinilor, plus mieunatul pisicilor, cotcodăcitul găinilor și grohăitul porcului la ora mesei? De huruitul boabelor de porumb, sau al nucilor, în sac, ruginitul scârțâit al vârtelniței și zuruitul lanțului de la fântână? De ronțăitul tenace, bursucesc, feeric sub stele, al șoarecilor din pod? Ați stat
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
că mai târziu, ca preot în Vrancea a murit de tuberculoză. Nimic nou fiindcă și printre neamurile noastre foarte mulți au sfârșit la fel. Dintre colegii de atunci îmi amintesc cu plăcere de Florea Ghiță, de Totolici Ion, Ciupercă Ilie, Pisică Ștefan, Văsii Nicolae,Vâlceanu Dumitru, Dănceanu Ion, Chiculiță Gheorghe, “țățâca” Tudorache Gheorghe. Cu ei am mers până la clasa a III-a când, din bogăția în creștere a sărăciei, am fost retras de la seminar. Câine sau ogar Nici câine, nici ogar
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
eu sunt un privilegiat?... Se poate spune și așa. Dar am băgat de seamă că dumneavoastră sunteți om bun. Iubiți păsările. - Dar de unde ai tras tu, țigăncușo, această concluzie? - V-am auzit de mai multe ori cum o certați pe pisica Manuche, pentru că tot pândea surate de-ale mele. - Așa este. Manuche e o strechietă cam crudă. Pândește și înhață orice: șopârle, șoricei, păsărele. în rest, e simpatică și jucăușă. - Am auzit că-i place să vâneze chiar și iepurași
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92332]
-
știrbă a unui satir de marmură, se scurge, ca un fir de salivă, apa puțină și tulbure... o cărare pe care trec capre, căutând iarba rară, lângă o livadă de măslini... doi șerpi dormind înlănțuiți, la soare, pe pietre... apoi, pisicile de care vorbește Plutarh, parfumate și culcate în paturi somptuoase, ducând o viață de zei... și iarăși mă revăd în biserica din Lisa, lângă tatăl meu, privind spre ușa altarului de unde apare, înalt, ușor gârbovit și cu o bărbuță albă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
să devină abuziv, iar ochii albaștri cu care te privește pe deasupra ochelarilor trădează o natură deschisă și cordială. A reușit să-și asigure o situație bună în America, e proprietarul unui spital veterinar "pentru animale mici", adică pentru câini și pisici, are o clientelă constantă, a scăpat de spaima grijilor materiale, însă nu și-a uitat nici foștii colegi din România, nici prietenii. Din felul în care încearcă să afle de la noi cum arată acum Bucureștiul ("a fugit" în anii '70
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
că și eu am dreptul să fiu diferit, să mă apăr, să mă răzbun împotriva faptului că specia sentimentalilor greoi, lipsiți de dezinvoltură, nu preocupă pe nimeni aici, cu excepția, poate, a inimilor caritabile care se înduioșează de visători ca de pisicile rătăcite. Ar trebui organizată, eventual, o ligă a celor care nu izbutesc cu nici un chip să fie eminamente practici, însă pentru asta ar fi nevoie de o Americă dispusă să devină conștientă de marea singurătate din progresul ei. Ceea ce e
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
între cățelul Garçon și pisica Manuche, relațiile au evoluat în așa măsură încât simpla conviețuire sub acoperișul și în grija stăpânilor a ajuns să nu mai satisfacă o existență dornică de diversificare și prosperitate. Asemenea societății omenești, pe care ființele necuvântătoare par a fi dispuse
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
de cât informați. în mod sigur, aceștia ar fi avut serioase amendamente de formulat, în sensul respectării cu rigurozitate a legilor. Trebușoară care iscă diverse discuții chiar și în cazul oamenilor. Cum era și firesc, inițiativa a căzut în sarcina pisicii. Faptul nici nu mai trebuie comentat, din motive bine cunoscute, care transpar și din cele scrise mai înainte. într-una din seri, o seară călduță și liniștită de primăvară correziană, Adina a ieșit pe terasa dinspre grădină, să asculte cântecul
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
din cele scrise mai înainte. într-una din seri, o seară călduță și liniștită de primăvară correziană, Adina a ieșit pe terasa dinspre grădină, să asculte cântecul mierlelor. La un moment dat, a zărit prin amurgul cenușiu silueta alb-gălbuie a pisicii. Făcea tot felul de salturi și tumbe prin iarba verde și bine înfrățită. A privit cu luare-aminte jocul pisicii și nu i-a trebuit prea mult ca să înțeleagă că aceasta nu făcea ce făcea doar așa, ca să se afle în
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
ieșit pe terasa dinspre grădină, să asculte cântecul mierlelor. La un moment dat, a zărit prin amurgul cenușiu silueta alb-gălbuie a pisicii. Făcea tot felul de salturi și tumbe prin iarba verde și bine înfrățită. A privit cu luare-aminte jocul pisicii și nu i-a trebuit prea mult ca să înțeleagă că aceasta nu făcea ce făcea doar așa, ca să se afle în treabă. Mai era ceva. Un ghemotoc care se străduia să scape de labele pisicii și să-și afle adăpost
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
A privit cu luare-aminte jocul pisicii și nu i-a trebuit prea mult ca să înțeleagă că aceasta nu făcea ce făcea doar așa, ca să se afle în treabă. Mai era ceva. Un ghemotoc care se străduia să scape de labele pisicii și să-și afle adăpost printre firavele fire de gazon. Știe tot omul că pisica, chiar și atunci când se joacă, mai folosește și ghearele. Iar ghearele ei nu produc senzații prea plăcute când încearcă rezistența pielii. îndată Adina a coborât
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
că aceasta nu făcea ce făcea doar așa, ca să se afle în treabă. Mai era ceva. Un ghemotoc care se străduia să scape de labele pisicii și să-și afle adăpost printre firavele fire de gazon. Știe tot omul că pisica, chiar și atunci când se joacă, mai folosește și ghearele. Iar ghearele ei nu produc senzații prea plăcute când încearcă rezistența pielii. îndată Adina a coborât de pe terasă și s-a oprit la locul cu pricina. Nu mică i-a fost
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
oprit la locul cu pricina. Nu mică i-a fost mirarea când a descoperit că partenerul de joacă al lui Manuche era un iepuraș. Un iepuraș roșcat, nu mai mare decât un pumn de copil, disperat și epuizat de hachițele pisicii jucăușe. - Manuche, lasă iepurașul în pace! a somat-o Adina pe strechieta pisică, care numai de pozne se ținea. Pisica s-a făcut că nu înțelege comanda și continua să rostogolească ca pe o minge ghemotocul roșcat. în aceste condiții
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
descoperit că partenerul de joacă al lui Manuche era un iepuraș. Un iepuraș roșcat, nu mai mare decât un pumn de copil, disperat și epuizat de hachițele pisicii jucăușe. - Manuche, lasă iepurașul în pace! a somat-o Adina pe strechieta pisică, care numai de pozne se ținea. Pisica s-a făcut că nu înțelege comanda și continua să rostogolească ca pe o minge ghemotocul roșcat. în aceste condiții, stăpâna a luat iepurașul și a intrat cu el în casă. Biata vietate
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
Manuche era un iepuraș. Un iepuraș roșcat, nu mai mare decât un pumn de copil, disperat și epuizat de hachițele pisicii jucăușe. - Manuche, lasă iepurașul în pace! a somat-o Adina pe strechieta pisică, care numai de pozne se ținea. Pisica s-a făcut că nu înțelege comanda și continua să rostogolească ca pe o minge ghemotocul roșcat. în aceste condiții, stăpâna a luat iepurașul și a intrat cu el în casă. Biata vietate abia mai respira. în casă, a intervenit
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
pasiune. Dacă vrei să fii apreciat corespunzător și să nu se spună că faci degeaba umbră pământului. Numai că mersul evenimentelor nu este de fiecare dată în concordanță cu voința omului. Decât rar și întâmplător. Sau a câinelui. Ori a pisicii. De cele mai multe ori intervine ceva, sau cineva, și lucrurile iau diverse întorsături, de cele mai multe ori neplăcute. Cum și acum, de pildă. După ce Garçon și-a dovedit din plin disponibilitățile pentru noua sa îndeletnicire, devenind uimitor de repede prietenul, ocrotitorul și
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]
-
-și mai găsească făgașul, a procedat la fel cum ar fi procedat orice manager destoinic. A făcut rost de un alt iepuraș. De data asta, unul mai mărișor, tot roșcovan și la fel de speriat de tratamentul ușor inuman aplicat de năstrușnica pisică. Nu era vorba de o reacție violentă, ci de o modalitate proprie de a o convinge pe neajutorata vietate de noile perspective ce i se întrezăreau. De aici s-ar putea trage unele concluzii cu aplicare directă la societatea omenească
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92333]