5,550 matches
-
în gât cât China și îmi vine să urlu și să-mi smulg de pe gât toată pielea pe care mi-a atins-o nenorocitul. Mă bag repede sub jet de apă și mă spăl violent. Isteric de violent. Bușesc în plâns și înjur. Înjur cum n am știut că pot și știu să-njur. L-am visat în noaptea aia. Era pe casa scării. A fost atât de real coșmarul, încât mi-a fost groază să ies din apartament a doua
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Otto a reușit să zboare. Ioan Maxim Licurici Biroul polițistului avea un perete întreg de sticlă și vedeam, fără să aud, ce-i drept, tot ce se întâmplă. Mi-am imaginat că tot femeia e de vină, pentru că o apuca plânsul când și când. La un moment dat, polițistul i-a adus niște șervețele verzi. Sensibil, dar tot a trebuit să-i dea amendă. Terminasem de scris declarația, eram mândră îndeosebi de măiestria cu care desenasem schița accidentului, și-mi număram
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
noi doi, eu eram cel care-și ferea ochii când mă surprindea cercetând-o. O singură dată am avut ocazia să o întreb ceva. Fusese răm lăsați singuri și am observat-o strâmbându-se de sufe rință și izbucnind în plâns. Unul convulsiv, nu princiar așa cum m-aș fi așteptat de la ea. Am întrebat-o ce a pățit, iar ea a bâiguit ceva ară tându-mi vinovatul. Am zburat răzbunător ca un uliu că tre nefe ricit, amenin țător, dar cu inima
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
în mijlocul oamenilor, nu plângeam niciodată. Pre feram să fug în casă, să izbesc ușa de la intrare și să mă arunc plângând în brațele bunicii. Sau ale părinților, dacă erau acolo. Dar acum trebuie să termin cu copi lăreala asta cu plânsul. Nu rezolv nimic așa. Mă ridic ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic și bâjbâi până ies din dormitor. Îmi vine să urlu. Văd doar contururi. Nici un detaliu. Ajung la medicamentul-minune ce-mi ia durerea cu mâna. Nu e praf
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Că o să divorțeze. Iar. Acum sunt vânzătoare la un magazin de pantofi și nu servesc bărbații. În schimb îmi cheltui tot salariul pe încălțăminte. Bianca Neagoe Vaccin — Nu bate, tati! Nu bate, tati, așa-i? a izbucnit fetița mea în plâns. Era joi, înainte de opt dimineață și pe holurile clinicii plânsul micuței mele a răsunat nefiresc. Privirile tuturor părinților veniți la doctor s-au întors spre mine și simțeam usturimea reproșurilor nerostite. Noroc că plânsul fetiței a stimulat nevoia de exprimare
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de pantofi și nu servesc bărbații. În schimb îmi cheltui tot salariul pe încălțăminte. Bianca Neagoe Vaccin — Nu bate, tati! Nu bate, tati, așa-i? a izbucnit fetița mea în plâns. Era joi, înainte de opt dimineață și pe holurile clinicii plânsul micuței mele a răsunat nefiresc. Privirile tuturor părinților veniți la doctor s-au întors spre mine și simțeam usturimea reproșurilor nerostite. Noroc că plânsul fetiței a stimulat nevoia de exprimare a celorlalți puști și fiecare însoțitor, părinte ori bunic, s-
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
-i? a izbucnit fetița mea în plâns. Era joi, înainte de opt dimineață și pe holurile clinicii plânsul micuței mele a răsunat nefiresc. Privirile tuturor părinților veniți la doctor s-au întors spre mine și simțeam usturimea reproșurilor nerostite. Noroc că plânsul fetiței a stimulat nevoia de exprimare a celorlalți puști și fiecare însoțitor, părinte ori bunic, s-a aplecat să domolească plânsul copilului din dotare. Veniserăm la clinică întrucât era vremea vaccinului de patru ani. Ca să nu o supunem unui stres
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
nefiresc. Privirile tuturor părinților veniți la doctor s-au întors spre mine și simțeam usturimea reproșurilor nerostite. Noroc că plânsul fetiței a stimulat nevoia de exprimare a celorlalți puști și fiecare însoțitor, părinte ori bunic, s-a aplecat să domolească plânsul copilului din dotare. Veniserăm la clinică întrucât era vremea vaccinului de patru ani. Ca să nu o supunem unui stres suplimentar, am hotărât să nu-i povestim fetiței despre vaccin, considerând că pișcătura acului era nesemnificativă în comparație cu teama anticipării ei. Acum
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
înșirați de parcă ar fi fost trași cu rigla până în vârful dealului, sub cerul incredibil de albastru, care i s-ar fi părut incredibil de albastru și dacă s-ar fi alergat norii cei mai întunecați. Și atunci a izbucnit în plâns, în hohote, continuând să se legene și descărcând tensiunea sporită în săptămâni de chin în București. Iar după asta lumea a văzut-o iarăși cu capul foarte sus, fără să-i fie rușine de ce face ori de ce se întâmplă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
aflând că noii ei colegi știau încă din dimineața zilei precedente, când abia începuse ședința de partid. Atunci înțelegând farsa imensă căreia îi căzuse pradă. Nereușind decât să spună: pentru asta? Pentru asta m-am străduit? și a izbucnit în plâns. „O, Doamne! o să apuc ziua în care să uit astea și să ajung din nou ce-am fost?“ Dar văzând cum toate împietresc dintr-odată sub o forță imensă. Cum Ileana Roman îngheață ghemuită într-o poziție nefirească, în timp ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pe care ți-l asumi. Ce vrea să însemne asta? Adică să-și poarte fiecare crucea pe care și-a ales-o și să nu se plângă? Cu asta n-o să fie niciodată de acord, nu cu purtatul crucii, cu plânsul. Trebuie să te străduiești să faci întotdeauna mai mult decât ți-ai propus și decât ți se cere și decât este posibil, iar soarta rea să n-o iei ca atare fără revoltă și zbatere. Poate că există o șansă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pe domnul Partridge și Împreună porniră În urma celor două femei eurasiatice. Un camion militar se oprise În fața intrării cinematografului, ale cărui ziduri Înalte de cărămidă ascundeau filmele de chinezii din blocurile din apropiere. În intervalele dintre fluierăturile sergentului, Jim auzi plînsul unui copil englez. Sosise un nou grup de deținuți. În mod invariabil, asta Însemna că alții vor pleca. Jim era sigur că, În cîteva minute, va fi pe drum, probabil spre noile lagăre de la Hungjao sau Lunghua. În magazie, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Iosif nu s-a mai putut stăpîni înaintea tuturor celor ce-l înconjurau. Și a strigat: "Scoateți afară pe toată lumea." Și n-a mai rămas nimeni cu Iosif, cînd s-a făcut cunoscut fraților săi. 2. A izbucnit într-un plîns așa de tare că l-au auzit Egiptenii și casa lui Faraon. 3. Iosif a zis fraților săi: "Eu sunt Iosif! Mai trăiește tatăl meu?" Dar frații lui nu i-au putut răspunde, așa de încremeniți rămăseseră înaintea lui. 4
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
și moale, ca petala unei flori, O uimea și-o întrebare și-o punea adeseori: Aura-i înaurită, fața, mâna și piciorul Ce-o bucură-ntâi pe mama, Dumnezeu sau ... muritorul? EI NU SIMT CE SIMT EU Unii râd de plânsul meu, Alții blestemă mereu, Dar nu simt ce simt doar eu Când la copii le e greu! Ieri juram: că verii mei Nu -s alții mai buni ca ei! Astăzi, ura i-a schimbat S-au bătut și s- au
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
moment, Miau sta ascunsă sub păr, dâre de muci îi cădeau subțiri din nas și eu i le strângeam cu un șervețel găsit, las-o să plângă, a murit tatăl ei, știu, e normal, dar Prințesa nu mai contenea din plâns, Mihai era în fața mea, axiome ca o lecție tocită la școală se spărgeau pe măsură că-i ieșeau pe gură, litere din cuvintele pronunțate își schimbau locul și nu se mai înțelegea, el pe el, eu cu el, mă uitam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
în carne și oase, pe Oreste trăind, și nu-și crede ochilor. Experiență a imposibilului devenit posibil: Oreste îi apare Electrei mort și viu în același timp. „M-ai făcut să văd”, îi spune ea lui Oreste răvășită, zguduită de plâns, „lucruri uluitoare, și dacă tata ar învia astăzi din mormânt, n-aș zice că s-a întâmplat o minune, ci aș fi convinsă că îl văd aievea”. Oreste, cel ce ține acum locul tatălui mort, e dovada limpede a faptului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
veșnic mută și din ochii căreia, aidoma statuii lui Niobe, să nu mai izvorască niciodată vreo lacrimă, pe care fantomele trecutului să nu o mai tulbure și amintirile să nu o mai tortureze. De altminteri, chiar și Tezeu, uluit de plânsul lui Heracles, nu-l mai recunoaște. E într-adevăr un Heracles de nerecunoscut, care a trăit clipe tragice și care acum nu mai aspiră decît la imobilitate și tăcere. A fost, de altfel, o dublă „trăire”, a morții și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
o înșfăcă de păr și o trânti de pe rampă jos pe podea, călcând-o în picioare. - Marcule, mă omori, gemea țiganca, fără să încerce măcar să se apere. Pe chipul ei se citea resemnarea martirei în fața destinului implacabil. Căutai mâna Laurei. Plânsul ei îmi dădu puterea s-o conduc spre ușă, de unde am putut să-l mai văd pe Marcu, cum se izbește în cap cu o halbă care se sparge fărâme și cum șiroaie de sânge i se preling din coafura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
vorba bătrâna, mestecând cu lingurița cafeaua din ibric, intrată în clocot. Laura mi-a zis: Mamă, cum mi-o și norocul. Zic eu: Ce-ar fi să întrebăm pe Ramses, să vedem ce crede el. Dar Laura a izbucnit în plâns și n-a mai scos nici o vorbă. Madam Fișic, după ce suflă în ibricul afumat, răsturnă cafeaua în două cești și spuse mai departe: - Tânărul a îmbrăcat-o din cap până în picioare. S-o vezi, parcă-i o prințesă. Aseară au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Lacrimi îi curgeau din ochi și din nas. Din nasul acela mic, cu linia concavă și aripile palpitânde, cioplite inegal și grosolan. - Lacrimi de crocodil! Continuai întunecat, împingând violent farfuria cu mâncarea aproape neatinsă. Se ridică brusc, oprindu-se din plâns și mă privi cu dispreț. Apoi își scoase batista din buzunarul șorțului și-și suflă nasul zgomotos. - Ajunge! Făcu dânsa amenințătoare, cu ochii scăpărători de cumplită mânie. - Zitta! Șuierai din spatele ei. Graiul tău îmi îngheață azi măduva și mă izbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mi-l apropiai, presându-i astfel șezutul de josul pântecului meu. M-a primit atunci întreg și fără cea mai slabă șovăire a trupului. - Faust, partea a treia - s-a scremut după aceea piticul dinlăuntrul meu, între două miorlăituri de plâns isteric. Dințișorii lui de știucă mi se înfipseră în colțul inimii, de astă dată mai îndelung ca în alte rânduri și durerea ascuțită a splendidei mele izolări reveni după declupare. - Latră! Am răcnit către femeia cu carnea dulce tolănită pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dar chipul său rămase totuși copleșit de grijă mare. - Tată, continuai îndurerat, lasă-mă să-ți spun pe de rost toată partea întâi din Faust, în original și fără greșeală. Ochii lui de culoarea plumbului se umplură de lacrimi și plânsul său sfâșietor mă deșteptă din toropeală. Afară ploua cu găleata. Tânărul care trecea fluierând, prin ploaie, s-a oprit uimit în fața mea. Stăteam în pragul cafenelei. - Nu știu dacă-ți mai aduci aminte de mine, deși acum ne întâlnim pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de nările armăsarului nehotărât să bată. Pintenogul ațâțat, porni încopăcit, bălăbănind copitele picioarelor de dinainte, ca să le coboare ușurel pe greabănul roaibei împietrite și cu coada în aer. Clementina cea cuminte, fata doamnei Pipersberg, care mă însoțise, izbucnise într-un plâns nervos, după ce contemplase actul până după săvârșire. ...Mulțumescu-ți Ție Doamne, că mi-ai dat vederea. Prin ea putui să mă bucur de florile pajiștilor tale. Să mă înclin în cale la buruiana crescută prin voia ta, să iubesc soarele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
când reîntors în sufrageria comună, întrebai, nevinovat, pe doamna Pipersberg, dacă mai are intenția să joace mult, deoarece, în curând va trebui să se schimbe pentru „inspecția de noapte”. Ochii ei, ca de miel, se umplură de lacrimi și un plâns de madonă pângărită produse o consternare generală. Pe chipurile domnilor se citea o revoltă surdă. Nici unul însă dintre ei nu cutează să-mi ceară socoteală. Eram hotărât să plăsmuiesc pe îndrăzneț. Domnii se retraseră cu toții în colțul cel mai îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cafenie ce i se așezase în poală. O pată mare, sângerie i se ivi pe pometul obrazului drept și stăruia acolo, în timp ce ochii ei cu retine sinilii, mă sfredeleau cu o expresie îndurerată. Buzele răsfrânte ușor înspre colțuri, schițau un plâns reținut cu greutate și o chinuitoare întrebare: „Ce ți-am făcut?” părea că mă întreabă Mariana. Și așa cum pisicul cafeniu îi dormita în poală, așezat și sprijinit cu lăbuțele de dinainte pe un genunchi acoperit decent de rochița ei albastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]