4,273 matches
-
pentru tine rețeta. > Debordează de vitalitate, mai ales atunci când descrii tot soiul de mortificări. > Fii contradictoriu: ceartă-te cu tine însuți. > Eliberează-te de cuvintele celorlalți. Libertatea Desperado înainte de toate Unde trebuie să fii liber: * Folosește limbajul după bunul tău plac, adu pe pagină cuvinte care n-au mai văzut lumina tiparului, folosește-le cu nonșalanță, nu pentru a șoca, ci pentru a da un aer de conversație banală capcanelor lingvistice, de care nu te poți lipsi. Inovează structura textului, nu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
făcută trebuie pe dată încălcată. > Dacă ți se ia un interviu, refuză cu încăpățânare orice afiliere, refuză să fii parte dintr-un grup, declară-ți cu emfază unicitatea, dar nu uita să anunți că nu vrei decât să fii pe placul cititorilor. > Exprimă-ți resentimentul față de critici, fă-te că nu bagi în seamă încercările lor de a te categorisi. Nu există nicio teorie valabilă în afara propriei tale teorii. > Scrie cu sufletul, dar și cu memoria (mai ales cea literară). De ce
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Gândirea narațiunii Desperado, prezentul ei, e o falsă claritate: dacă Woolf, Joyce, Eliot aveau un plan ce putea fi descifrat într-un final, autorii Desperado își exasperează lectorul pentru că nu par să aibă un plan. Narațiunea se despletește după bunul plac al capriciilor acestui prezent gânditor, care nu știe altceva decât să se interpună între lectură și trecutul eroilor pe care îi creează. Navigăm printre amintirile pictorului din An Artist of the Floating World (Ishiguro) fără să înțelegem clar ce urmărește
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ființele pe care le știm. John, "sălbaticul" din Brave New World, își cere ferm dreptul la "nefericire". Bernard Marx, înainte ca autorul să-l abandoneze pentru a se concentra asupra lui John, face la fel. Când un erou e pe placul autorului, semnul cel mai sigur la Huxley, ca și la ceilalți autori Desperado, este că acesta devine inadaptabil. John și Marx fac un singur erou. Oricât de înconjurat de ironie sau chiar râs, eroul Desperado are în fond sânge tragic
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
The Remains of the Day (Rămășițele zilei) și The Unconsoled (Nemângâiații) se desfășoară pe o scenă britanică și europeană. Sunt romane care mușcă, împung cu săgeata ironiei, cu arcul bine întins al disprețului, o lume care nu e deloc pe placul autorului. Rămășițele zilei răstoarnă ierarhia nobiliară engleză, oglindind-o prin ochii aristocrați ai unui majordom. Cine e mai sus, stăpânul sau servitorul? Mai există oare servitori într-o societate în care demnitatea personajului e valoarea esențială? Rămâne de adăugat că
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fi interzis să revină în Africa de Sud (ceea ce a durat până în 1995). A sosit în Anglia ca "single parent" (femeie divorțată, cu un copil) și în răspăr cu toate, cum de altfel este ea de o viață. Conștientă că puțini o plac, că irită prin fronda ei (care e sistem existențial la Lessing), scriitoarea încearcă să minimalizeze antipatia multora pentru înclinația ei (foarte intens) comunistă din anii 1950, s-o pună pe seama unei perimate alegeri politice, o "psihopatologie" cum numește ea tentația
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
după carieră, se călătorește intempestiv acolo unde o cere British Council ori la conferințe, amorurile eșuează, studentele cochetează iar profesorii între două vârste nu pierd ocazia, căsnicii se rup sau se mențin din comoditate ori din interes. Lodge bârfește după placul inimii și născocește cu entuziasm. O prostituată are un copil ascuns, altă prostituată induce pe toată lumea în eroare datorită asemănarii ei cu Angelica (sora ei geamănă), găsim puzderie de ecouri din Eliot, femeile înfulecă bărbați (Désirée îl face de două
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
prin surprindere. Acest lucru nu-l pot face decât dacă mă iau mai întâi pe mine prin surprindere. Presupun că, afectiv, sunt la fel ca ceilalți, dar nu întru totul, așa că nu știu niciodată exact cum să le fiu pe plac. LV. Lanark are multe în comun cu o groază de cărți: 1984 de Orwell, Minunata lume nouă de Huxley, Divina Commedia lui Dante, Procesul lui Kafka, Sartre (senzația de greață), Wells (zborul liber al imaginației), Swift (v. houyhnms), T.S. Eliot
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lui Dante, Procesul lui Kafka, Sartre (senzația de greață), Wells (zborul liber al imaginației), Swift (v. houyhnms), T.S. Eliot (notele de încheiere). Romanul Desperado se hrănește cu literatură. Spiritul Desperado e o conștiință exacerbată a textelor trecute. Nu faci pe plac romanțiozității lectorului, dar îi cultivi afecțiunea pentru déjà vu. Cum ți-ai dori să comunici cu cititorul? AG. N-am de unde să știu puterea istoriilor mele asupra cititorilor, fiindcă fiecare reacționează altfel, chiar când se amuză. Unii le găsesc respingătoare
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Te-ai întors la bucuria de a povesti și te încântă nararea. Mânuiești povestirea cu scopul evident de a-l nedumeri pe lector, de a-l incita să descopere lectura activă. Între lirism și narațiune, care ți-e mai pe plac? Îți complici voit povestirea, ori e spontan și inevitabil procesul? GS. Cel mai important lucru e istoria, narațiunea, dar mă bucură dacă se simte în proza mea și un element poetic. Am scris prea puțină poezie ca atare. Cred că
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
un copil îngăduitor și lipsit de apărare. Știi poveștile cu Sindbad ale lui Gyula Krudy? Le-am tradus în engleză. Eroul Sindbad e un amorez care a împlinit trei sute de ani. E și copilul care vrea să-i fie pe plac mamei, și o ironică fantomă îmbătrânită care-și vizitează din nou vechile cuceriri. Încă nu sunt fantomă, sunt doar adult, tată a doi copii care au crescut. Din acest punct de vedere, mi-e destul de clar ce sunt. Limpezimea e
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ceașcă în mână, să poarte evantaiul, să prepare ceaiul, să-l ofere etc. trebuiau executate cu grație și deprinderile se însușeau după numeroase exerciții. Învățau să zâmbească, să seducă din priviri. Își însușeau mentalitatea și talentul de a fi pe placul viitorilor clienți, de a le menaja orgoliile, de a se menține în sfera atracției lor, de a pretinde, cu eleganță, bani și cadouri. De timpuriu gheișele învățau dansul, muzica vocală și instrumentală, pictura. Învățau jocuri de societate pentru a-și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
unor asemenea imaginații. Dacă aceste calamități fie antice, fie contrafăcute sunt tratate astfel încât să nu provoace suferință, spectatorul își părăsește locul: este dezgustat, critică; dacă, dimpotrivă, suferă, rămâne, ascultă atent, se bucură. Și ce! lacrimi și suferință, ne sunt pe plac? Haida-de! Vrem și noi ca toată lumea să simțim bucurie. Oare pentru că, mizeria neplăcând nimănui, ci mizericordia, numai din cauza ei, să ne placă suferința?" (pp. 62-63) "Dar mie, în mizeria mea, îmi plăcea să sufăr, și căutam subiecte de suferință, în timp ce
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
textelor sale. Opera tragică a lui Seneca (2-64 d.H.), imensă, nu a văzut încă lumina zilei. Cât despre comediile lui Plaut (250-184 î.H.) și ale lui Terențiu (209-149 î.H.), deja foarte vechi, ele nu sunt cu siguranță pe placul unui teoretician care nu arată decât dispreț pentru farsă. Totuși, marele merit al Artei poetice, tradusă în franceză de umanistul Peletier du Mans, în 1541, este de a fi transmis moștenirea greacă. Stă mărturie acest raționament al lui Du Bellay
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
îl provocau piesele lui Molière. Voltaire, în Prefața la Nanine, pe care o califică drept "comedie înduioșătoare" ("comédie attendrissante", 1749), revendică menținerea acestui fel de râs în comedie. O comedie serioasă, cea preconizată de dramă, nu i-ar fi pe plac. "Comedia, scrie el, încă o dată, poate prin urmare să se pasioneze, să se înfurie, să emoționeze, numai să stârnească apoi râsul oamenilor de treabă. Dacă i-ar lipsi ceva comic, dacă nu ar fi provoca decât lacrimi, ar fi atunci
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
din armată, apariția umbrei; s-ar numi, în genul dramatic, actul bănuielilor, actul furiilor, cel al recunoștinței sau al sacrificiului. Sunt mirat că Anticii nu și-au dat seama de asta: acest lucru este cu totul și cu totul pe placul lor. Dacă și-ar fi intitulat actele, ar fi făcut un serviciu celor moderni, care nu s-ar fi abținut să nu-i imite; iar caracterul actului odată fixat, poetul ar fi fost obligat să-l ducă la îndeplinire." (Discurs
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
atenție modul de lucru din fișa experimentală și respectă pas cu pas instrucțiunile de acolo. Dacă nu ai înțeles ceva cere lămuriri de la profesor ; Orice experiență neautorizată e interzisă cu desăvârșire ! -Nu-ți schimba locul la masa de lucru după bunul plac; reține că orice joacă printre reactivi și aparatură de laborator poate provoca accidente grave atât ție cât și colegilor tăi!!! -Nu vei ține aprinsă sursa de încălzire (becul de gaz sau spirtiera) decât în timpul lucrului cu aceasta; E interzis să
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
cu dezvinovățirea deplină. A fi cu „glasul drept” Înseamnă a avea acces liber la o lume fabuloasă 2, unde lucrarea pământului dă roade de o bogăție incredibilă din care se poate ieși și unde oricine se poate transforma după bunul plac În animale, plante: Cât despre cel care cunoaște această carte pe pământ sau, pur și simplu, a pus să i se scrie pe sarcofag, acela va ieși la lumină În orice fel ar dori și va ajunge acasă fără să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de conciliere pătrunzătoare sau un nicodemism ponderat: numai În exterior se acordă cu poporul, În timp ce „În interior este cu totul diferit”; Înțeleptul e un practicant al religiei, așa cum o cer perceptele religioase, dar „nu ca și cum acest lucru ar fi pe placul zeilor” (Seneca, Epistulae, 5, 2; De superstitione, fr. 38, În Augustin, De civitate Dei, 6, 10). 3. Și pentru Roma, raportul dintre morală, religie și filozofie poate fi schițat, dar nu generic, ci În dependență față de epocă și de straturile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
oameni, chiar dacă oamenii se despart, acest centru există și există acest mister. El este un dar al zeilor pe care însă nu știm să-l cinstim; ne-apropiem de el cu întrebări prostești, încercăm să-l modelăm după bunul nostru plac, îl tragem în atmosfera stătută a existenței noastre drămuite în timp, ne văicărim fără rost. Totuși, de vreme ce nu am făcut nimic pentru a l pricinui, rămânem și altminteri neputincioși în privința lui. Cu un singur lucru îi putem ieși în întâmpinare
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Marghiloman a organizat alegeri sub ocupație inamică. Cuza a fost ales și l-a atacat violent pe Brătianu în Parlament 111. După alegeri, guvernul Marghiloman și-a continuat politica pe aceeași linie ca și mai înainte. Ca să le facă pe plac germanilor, el a început să se agite și să-i ceară regelui să "facă în sfîrșit gestul mîntuitor" (adică să abdice). A mers pînă la a cere (sau a permite) ca Brătianu și ceilalți "răspunzători de izbucnirea războiului să fie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și că era un socialist foarte radical. După evenimentele din Italia, Iorga a fost informat asupra "anarhiei" în plină desfășurare de acolo. Și corespondența lui demonstrează că era la curent cu brutalele metode fasciste 178. Care nu-i erau pe plac. Cu toate acestea, atunci cînd Mussolini a venit la putere, Iorga a scris un editorial în care susținea că Mussolini salvase Italia de o dictatură bolșevică. Asemenea cîtorva liberali italieni (Giovanni Giolitti și alții), Iorga considera fascismul drept un fenomen
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ale României. Singura protecție pe care o putea prefigura acum pentru România era o garanție din partea Germaniei și a Italiei. Ulterior, România se va alătura Pactului Tripartit dintre Germania, Italia și Japonia. Nici una din aceste soluții nu-i erau pe plac, dar acest patriot dîrz a înțeles că nu putea face întotdeauna ceea ce ar fi vrut să facă și nici măcar să facă ceea ce ar fi trebuit să facă, ci numai ceea ce putea să facă pe moment. Simțul strict militar al legii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ferate, fabrici, utilități. Nu mai rămânea prea mult pentru alimentație și locuințe, foarte puțin pentru spitale, școli și alte servicii sociale, iar bunurile de consum neesențiale erau excluse. O astfel de eșalonare a cheltuielilor nu avea cum să fie pe placul electoratului, mai ales În țările care Înduraseră ani de lipsuri materiale: nu e de mirare că planificarea În vremuri de restriște era peste tot acompaniată, mai devreme sau mai târziu, de un regim autoritar și un stat polițist. Dar situația
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
revină, trebuia ridicată problema „condiției poporului”. Cum spunea Thomas Carlyle cu o sută de ani mai devreme, „dacă nu facem ceva, acel ceva se va face singur Într-o bună zi și Într-o manieră care nu va fi pe placul nimănui”. Dar „statul asistențial” - planificarea socială - era mai mult decât o banală măsură profilactică Împotriva instabilității politice. Disconfortul pe care ni-l provoacă astăzi noțiunile rasă, eugenie, degenerare etc. tinde să umbrească rolul important pe care acestea l-au jucat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]