4,317 matches
-
p. 289. 48 Mihail E. Ionescu, "Dinastia Brătianu: posteritatea unui mit", în Dosarele Istoriei, 2001, nr. 1, p. 32. 49 Lucian Boia, Istorie și mit în conștiința românească, Editura Humanitas, București, 1997, p. 60. 50 Lucian Năstasă, "Istoria socială în polemica dintre Șt. Zeletin și Gh. I. Brătianu", în Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie "A.D. Xenopol, XXIII, 1986, Iași, vol. II, p. 758. 51 Dan Prodan, "Gheorghe I. Brătianu și Franz Babinger. Convergențe", în Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
viitoare", în Magazin Istoric, 1994, nr. 12, p. 5. 336 "Mișcarea", nr. 268, 14 octombrie 1931, p. 1. 337 Cristian Preda, Contribuții la istoria intelectuală a politicii românești, Editura Meridiane, București, 2003, p. 138. 338 Lucian Năstasă, "Istoria socială în polemica dintre Ștefan Zeletin și Gh. I. Brătianu", în Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie "A.D. Xenopol", Iași, nr. XXIII, 1986, vol II, pp. 757-758. 339 "Mișcarea", nr. 824, 21 septembrie 1933, p. 3. 340 Cristian Preda, "Postfață", în Francisco Vergara
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
urmare, năzuința neabătută către ea“2. Aceasta este una dintre „tezele“ lui Dostoievski, poate cea mai importantă, căreia tot el i-a opus o mulțime de antiteze, dintre care, neîndoielnic, un loc important îl ocupă Însemnările din subterană (1864). În privința polemicii cu „pozitivismul ateu“, această scriere, după părerea lui Rozanov, este „prima piatră unghiulară din activitatea literară a lui Dostoievski și ideile expuse aici formează întîia linie fundamentală a concepției despre lume a autorului“3. Aceeași părere, dar nuanțată altfel, o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ne privește, credem că pe Șestov l-a cam luat condeiul înainte. Nu este, de altminteri, singurul. Numeroși critici așa-numiți „sovietici“, ale căror texte ideologizante au fost citite cam prea asiduu și la noi, i-au imputat lui Dostoievski polemica ascunsă cu Cernîșevski și Nekrasov și faptul că n-a descoperit la aceștia „sensul revoluționar-democratic, mai ales în condițiile luptei cu țarismul și cu rămășițele, încă viguroase, ale regimului iobăgesc“3. Ruptura între Însemnările din subterană și antropologia dostoievskiană anterioară
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lor, decimată, stâlcită, avea să dispară în curând. Și infanteristul, și artileristul, și pilotul. Mama mea avea chiar să le-o ia înainte, urmând destinul copiilor născuți la începutul anilor ’20. La cincisprezece ani, rămâneam singur cu sora mea. În polemica lor era parcă o presimțire tacită a acelui viitor foarte apropiat... Viața Charlottei, mă gândeam eu, îi împăca, le oferea un teren neutru. Cu vârsta, am început să deslușesc un cu totul alt motiv al acelei predilecții franceze a dezbaterilor
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a manuscriselor eminesciene la Biblioteca Academiei Române, lucrarea sa de doctorat ia în discuție doar textele publicate în timpul vieții și în primul deceniu de după moartea poetului. Sunt prezentate în special publicistica politică, pe baza articolelor din „Curierul de Iași” și „Timpul”, polemicile critico-filosofice, articolele teoretice asupra teatrului și literaturii populare, iar din proza artistică sunt analizate doar nuvelele Sărmanul Dionis, Cezara, poveștile Făt-Frumos din lacrimă, Borta vântului și „micile povestiri” La aniversară, Sf. Gheorghe în oraș și la țară și Sinucidere. Cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289585_a_290914]
-
rămân prizoniere unei abordări savante, În care accentul este pus pe viziunea asupra mitologiilor și ceremoniilor proiectată de fiecare școală de gândire: evoluționismul, difuzionismul, funcționalismul, structuralismul, procesualismul etc. Eforturile autorilor sunt astfel concentrate asupra contribuției sau limitelor paradigmelor teoretice, a polemicilor sau sintezelor dintre școli, a rădăcinilor filosofice sau științifice, a influențelor exercitate de diferite științe, precum istoria, științele naturii, psihologia și psihanaliza, lingvistica și teoriile literare, asupra modelului interpretativ specific fiecărei paradigme. În puținele cazuri (C. Bell, 1997; J. Maisonneuve
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cu mai multe subclase de ritualuri, considerate autonome În plan conceptual (au definiții clare) și omogene În planul realităților etnografice (includ manifestări care, În ciuda diferențelor de epoci și culturi, sunt evident asemănătoare). Chiar dacă literatura de specialitate cunoaște numeroase dezbateri și polemici legate de acest mod de gândire sau de specificul uneia sau alteia dintre subspeciile de ritual, statutul teoretic al acestor clase a făcut rareori obiectul unei reflecții epistemologice (vezi dezbaterile din C. Bell, 1992; G. Lewis, 1980). Speciile ritului O
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
2002; E. Leach, 1972; J. Maisonneuve, 1988; N.D. Munn, 1973; C. Rivière, 1997a etc.) creează multiple axe de referință, deseori derutante pentru cititorul aflat la Începutul căutărilor sale. Departe de a fi un exces scolastic, aceste tipologii (precum și dezbaterile sau polemicile care le Însoțesc) nu sunt altceva decât reflectarea complexității universului ceremonial și, implicit, a aparatului conceptual necesar delimitării, cartografierii și Înțelegerii acestui teritoriu cultural. Din punctul meu de vedere, o sinteză accesibilă (În plan didactic) și nereductivă (În plan științific
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
individualizat”, a inspirat considerațiile unor folcloriști precum Al.I. Amzulescu (1986) sau O. Bârlea (1981). Acest grup consideră miturile ca motive folclorice (sau ca transformări ale unor motive folclorice). Identificarea fondului mitic autohton a fundamentat numeroase studii și tot atât de multe polemici. Dincolo de diferențele de metodă, câmp teoretic și (chiar) filosofie, chestiunea cea mai spinoasă este aceea a nivelului de generalitate la care se plasează termenul mit. În planul cel mai larg, Mihai Pop (1998) poate identifica un mit al marii treceri
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
lumii" produce absurdul, adică o stare de inadecvare afectivă". Însă absurdul are și o altă față. Mutațiile politico-sociale provocate de al Doilea Război Mondial, dezvăluirea ororilor provocate de fascism, critica totalitarismului sovietic în L'Homme révolté, 1951, de Albert Camus, polemica dintre Sartre și Camus referitoare la "angajarea" scriitorului și a literaturii au dezvăluit conotațiile ideologice ale noțiunii. Simțul comicului și întoarcerea la Caragiale spre absurd sunt motivate prin formație intelectuală, structură caracterială și predispoziții ereditare. "Neam de comedian valah", Caragiale
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
politice impuse de ideologia comunistă interpretării creației caragialiene nu sunt ocolite. Sub impactul luptei de clasă, modurile comice au fost disociate de gratuitatea consubstanțială și li s-a imprimat "combativitatea" de clasă, prin "utilizarea imperativă a invectivei, apostrofei și a polemicii incisive". Schimbarea era necesară pentru a distruge atât formele civilizației autohtone, dar și pentru a "demasca" dușmanii "vechi și noi" ai proletariatului. "Urmele genealogice" ale creației lui Caragiale, reluate, revalorificate și amalgamate în creații artistice postcaragialiene sunt selectate din reprezentările
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
poetică este ziarul"30, acesta reprezentând, de fapt, nivelul intermediar între realitate și sublimarea artistică a acesteia realizată inegalabil de pana autorului Momentelor. Amploarea fenomenului exegetic 31 stârnit de "efectul Caragiale"32 și mai cu seamă contradicțiile vizibile care generează polemici nesfârșite poate să descumpănească și să pună din start pecetea relativității asupra oricărui nou demers interpretativ. Stăruie, în plus, impresia că obiectul studiului este oricum, extrem de glisant, caleidoscopic, flexibil, compatibil cu abordări dintre cele mai diverse fiind așadar, asemeni comicului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
noua pragmatică politică. S-a impus oficial abandonarea ironiei sau a zeflemelei ușoare în favoarea modului sarcastic, pentru optima expresie de respingere și nimicire a vechilor și noilor "dușmani ai poporului" "burghezo-moșierimea", chiaburii și "imperialiștii" prin utilizarea imperativă a invectivei, apostrofei, polemicii incisive. Ca urmare, au fost recomandate forme și specii literare precum pamfletul în versuri sau proză, foiletonul, fabula, caricatura, fotomontajul, schița, comedia satirică. Și parodiei i s-au marcat granițe: istoria națională, politica prezentului sau valorile de patrimoniu precum poezia
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
arzătoare de estetică, filozofie"60, "inspiratorii, diriguitorii opiniei publice, mai ales când e vorba de mișcarea culturală"61, nu se deosebesc esențial de tineretul eliadesc din perioada posterioară Marii Uniri. "Huliganii" blazați ai deceniului al patrulea se pierd în nesfârșite polemici sterile pe tema dragostei și a sexualității, a morții și a revoluției, a opțiunii existențiale, pendulând între viețuirea în concretul cotidian sau izolarea necesară desăvârșirii utopice a creației absolute. Privit din exterior, cu vădită superioritate și cu un dispreț abia
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
săi. Ori de câte ori sesizăm erori gramaticale sau de gândire care nu sunt puse pe seama personajelor, se întrevede fără dificultate intenția de șarjare sau, pur și simplu, de abilă cunoaștere a procedeelor de generare a râsului. Ne amintim, pentru primul caz, de polemicile în care face uz de cacofonii -"Cine mai poate scrie ca Caton?" (Poetul și "Moftul") iar ca exemplu de paralogism deliberat cu sens ironic, putem cita un comentariu al lui Caragiale din cronica teatrală cu titlul Ruy-Blas-Răsăritul unei stele: "Desigur
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Într-o arhivă, ea este mereu actuală, prin educarea atât a specialiștilor cât și a conștiinței publice. Ea ne poate asista pe drumul cunoașterii trecutului recent sau Îndepărtat, pentru a ne furniza dilemele, Întrebările, argumentele contemporane necesare distanțării de extreme, polemici sterile sau de actele publice ale voinței personale fondată peincultură În câmpul arhitecturii care ne privește pe toți, de la cea mai socială până la cel mai interiorizată calitate a existenței. În plus, arhivarea fotografică a arhitecturii și orașului este un exercițiu
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
formularea lui Boethius (rationalis naturae individua substantia), care pune în dialog o caracteristică unică a ființei, teologică la origine, și folosirea, în același timp, a unor categorii pur filosofice. La origine, definiția lui Boethius este teologică, referindu-se la o polemică în opoziție cu erezia monofizită a lui Eutichie, atribuind lui Isus Cristos o singură natură, cea divină, și împotriva ereziei dualiste a lui Nestorius care atribuie, pe lângă cele două naturi, și două persoane: divină și umană. Împotriva acestora, Boethius afirmă
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
căruia i s-au aplicat cercetările fenomenologice ale lui Scheler și în mod sigur primul cu care el s-a impus atenției lumii filosofice, suscitând comentarii și opoziții”. Doar pentru a exemplifica putem să indicăm câțiva autori care provoacă „Primele polemici asupra principalelor teme scheleriene”, care se apropie sau iau distanță de gândirea lui Scheler: D. H. Kerler, M. Wittmann, A. Rohner, A. Messer, K. Eschweiler, J. Przywara, H. Lennerz, F. Kresppel, Th. Haecker, D. v. Hildebrand, D. Daniels. Este important
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
mod direct sensus fidelium, cu referire la problematica dezvoltării dogmei, dar ulterior această preocupare s-a diminuat. Care sunt cauzele care au abătut atenția de la sensus fidelium? Dintre acestea amintim: preocuparea față de imutabilitatea și caracterul istoric al dogmei în contextul polemicii asupra semnificației și interpretării dogmelor, participarea credincioșilor la autoritatea doctrinală a Bisericii și conflictul dintre teologie și Magister. Pe de o parte, revendicarea autonomiei teologiei față de Magister, pe de altă parte, Magisterul intervine pentru a limita fenomenul contestării și al
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
datorită acesteia, o ordine sufletească naturală, cea care alcătuiește tocmai baza pentru ceea ce înțelegem în psihologie prin cuvinte ca "eu", "sine" sau "personalitate". În scrierile sale de mai tîrziu, s-a lămurit totuși în legătură cu neînțelegerile pe care le putea provoca polemica lui împotriva "personalității". Este just, într-adevăr, că o conștiință expresă a ceea ce se petrece în noi poate fi problematică, în masura în care ea ne poartă dincolo de nemijlocit și involuntar, de cele ce formează terenul natural fertil al vieții
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
fi fost cu totul preocupați de conflictul interior, nici nu s-ar fi potrivit desigur ca modele pentru ceilalți, ci ar fi avut îndestul de lucru cu ei înșiși. Este o grea sarcină, deseori irezolvabilă, să aflăm legătura psihică dintre polemica sa puternică și ceea ce s-a petrecut în sufletul profetului. 16. Ironia Forma ironică poate aparține mijloacelor satirei. Ea se înfățișează atunci ca o recunoaștere aparentă și o seriozitate prefăcută, deși tendința proprie este aceea de a ataca și a
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
rezervând potirul doar preoților (și regilor). Justificările date acestei privări sunt decepționante (au în vedere, în principal, rațiuni practice: probleme de conservare a rezervei euharistice, pericolul de a irosi Sângele lui Hristos conservându-l într-o cantitate prea mare etc.); polemica îndreptată împotriva "religiei pretins reformate" (sau "RPR", pentru a relua terminologia epocii) nu reușește decât să facă și mai stranie persistența Bisericii Catolice într-o practică neconformă, după cât se pare, cuvântului Evangheliilor. Abia odată cu al XXI-lea conciliu ecumenic de la
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
1941-1942), scoasă împreună cu Octavian C. Tăslăoanu și Emil Giurgiuca, într-o suită de eseuri (Românii, poporul tradiției imperiale, Legea românească, Basarabii, sensul unor mari tradiții ș.a.), schițează o viziune extatică asupra istoriei și spiritualității românești. Tot la „Dacia”, începe o polemică acerbă cu Lucian Blaga, căruia îi contestă apoi, în „Timpul” și „Sfarmă-Piatră”, prioritatea ideilor din Spațiul mioritic. În broșura Cazul Blaga (1941), aprigul polemist va strânge tot dosarul acestei dispute. Orgolios și himeric, el lansează în „Duminica” din 1943 un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
Fântâneru, Dan Botta, „Comedia fantasmelor”, UVR, 1938, 19; Nichifor Crainic, „Comedia fantasmelor”, G, 1938, 8; Constantin Fântâneru, Dan Botta, „Alkestis”, UVR, 1939, 18; Vrabie, Gândirismul, 319-320; Lucian Blaga, O gravă tentativă de expropriere literară, G, 1941, 5; Petru Caraman, O polemică în jurul spațiului mioritic, RFR, 1941, 5; Lucian Blaga, Alte încercări de expropriere literară, „Sfarmă-Piatră”, 1941, 181-182; Cioculescu, Aspecte, 171, 636-642; Călinescu, Ist. lit. (1941), 826, Ist. lit. (1982), 905; Mihai Niculescu, „Charmion sau Despre muzică”, UVR, 1942, 1; Petru Comarnescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]