4,565 matches
-
1992, 3-4 (număr special); Simion, Mercuțio, 213-215; Iulian Boldea, Leonid Dimov. Estetism, oniric și baroc, F, 1993, 9; Negoițescu, Scriitori contemporani, 148-151; Dan Cristea, Mărturia lui Dimov, LCF, 1996, 13; Dicț. analitic, I, 139-141, IV, 124-126, 187-189, 365-367, 375-377; Cărtărescu, Postmodernismul, 311-314; Dicț. esențial, 251-253; Viorel Mureșan, Traian Ștef, Leonid Dimov, Brașov, 2000; Bârna, Comentarii, 232-241; Manolescu, Lista, I, 89-100; Popa, Ist. lit., II, 456-461; Ilie Constantin, Îngeri albaștri cu fața matură, RL, 2003, 27; Corin Braga, Sufletul nocturn, RL, 2003
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
Textualismul practicat rezidă în deconspirarea intermitentă a iluziei referențiale, în autocomentariu, în desfacerea la vedere a mașinăriei textuale, operată cu grație și precizie, ingeniozitate, iscusință. Textul nu e însă ludic-autodistructiv și ar putea fi afiliat mai degrabă extremului modernism decât postmodernismului. Narațiunea și scriitura amintesc de Noul Roman francez, de „școala privirii”. Naratorul practică o „observare” neomniscientă, fragmentată și dispersată, orchestrând secvențe epice sau descriptive răzlețe, face salturi în timp și în spațiu, citează texte preexistente, neliterare (bunăoară, un ghid turistic
GRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
franceză. Referințele, mă miram eu Încă de pe atunci, erau arareori convergente. Într-o parte, nu se vorbea decît de Lyotard, pornind de la Descartes, de unde am realizat, Încet, că a vorbi despre postmodernitate Înseamnă a vorbi despre modernitate. În cealaltă parte, postmodernismul (se spunea mai puțin postmodernitate) era deja o vulgată literară, pentru unii, un avatar al limbajului prețios, pentru alții, iar numele postmodernilor străluceau ca la cinema. Asta pentru că fiecare, anglofilul, respectiv francofilul, era mult mai puțin nominalist decît se pretindea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lipsește distanța față de discursul În care ai Învățat să vorbești. Pentru că, la urma urmei, ce e mai simplu decît să vorbești ca... (X,Y,Z), Într-un sistem care Îți este deja dat? Ce e mai simplu decît să vorbești postmodernismul În « discursul » anglo-saxon, augural, optimist etc. sau, dimpotrivă, În « discursul » francez, apocaliptic ? Cartea aceasta există din mai multe motive : În primul rînd, ca exercițiu de relativizare a discursurilor despre care vorbesc. E drept, eu l-am « Învățat » pe cel francez
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Încredere În mine. Voi Încerca să pun În valoare discursul literaturii franceze contemporane, prin intermediul lecturii unor autori, dar și al cîtorva cărți despre literatură. Voi Încerca să arăt că termeni pe care Îi credem transculturali, ca literatură, roman, om, personaj, postmodernism, etc. nu au sens decît În interiorul unui sistem de semnificații pe care Îl numesc discurs cultural. Adaug, În paranteză, ceva ce știm cu toții: limba română nu are un discurs cultural propriu. Astăzi, așa ceva poate fi de bun augur. Noi putem
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cognitivă pentru a scăpa de nevroză și de semnele prevestitioare ale unei depresii. Pentru că nu putem Îndrăzni la așa ceva, primul Îndemn ar fi cel la relativizare. Este ceea ce Încerc În paginile următoare, vorbind despre o manieră franceză de a Înțelege postmodernismul și postmodernitatea. I. 2. Contradicțiile literaturii franceze. Reprezentare și expresie Apar tot mai multe cărți de literatură, din ce În ce mai multă lume Învață și vrea apoi să scrie. Globalizarea va continua să aibă avea fără Îndoială efectul de boom editorial, În primul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
act literar, din momentul În care, pentru literatură, realitatea ultimă/concretă nu poate fi decît literală. Abia de acum, de la această premisă a unor realități dacă nu paralele cel puțin diferite, concurente, putem vorbi despre tendințele literaturii moderne, despre cearta postmodernismului cu modernismul, despre recursul la imagine ca Îndeplinire a promisiunii de reprezentare de la care literatura a abdicat. De acum, fiecare domeniu de reprezentare va fi legitimat prin propriile coduri, strategii și politici. Ierarhia nu dispare, ea Își schimbă doar criteriile
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
altul, sau Beckett - unei ființe care nu vrea să moară și care-și trage seva din invocarea proprei morți. Tocmai de aceea, este foarte important să Înțelegem ce Înseamnă postmodernitatea În literatură pentru cultura franceză, În discursul francez. II. 1. Postmodernism, postmodernitate dincolo de Atlantic, hipermodernitate, antimodernitate dincoace de Atlantic Postmodernism looks weightier to us today because it is our moment scrie Stanley Rosen și probabil că noi sîntem de acord cu el. Una dintre problemele pe care Însă puțină lume, În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
moară și care-și trage seva din invocarea proprei morți. Tocmai de aceea, este foarte important să Înțelegem ce Înseamnă postmodernitatea În literatură pentru cultura franceză, În discursul francez. II. 1. Postmodernism, postmodernitate dincolo de Atlantic, hipermodernitate, antimodernitate dincoace de Atlantic Postmodernism looks weightier to us today because it is our moment scrie Stanley Rosen și probabil că noi sîntem de acord cu el. Una dintre problemele pe care Însă puțină lume, În România și nu numai, se gîndește să (și) le
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Jacques Bouveresse, primul de la EHESS, ultimul profesor la Collège de France, sînt deschizători de drum În privința pătrunderii gîndirii anglo-saxone pe piața franceză; Antoine Compagnon, profesor la Soorbona dar și la Harvard, ține un discurs care are ca temă de elecție postmodernismul din postura celui mai În vogă critic și teoretician literar francez al momentului. Deficiențele de receptare franceză a „postmodernismului” au fost schițate și explicate sumar În 1997 de către Geert Lernout Într-un articol al cărui punct de vedere, și limbă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pe piața franceză; Antoine Compagnon, profesor la Soorbona dar și la Harvard, ține un discurs care are ca temă de elecție postmodernismul din postura celui mai În vogă critic și teoretician literar francez al momentului. Deficiențele de receptare franceză a „postmodernismului” au fost schițate și explicate sumar În 1997 de către Geert Lernout Într-un articol al cărui punct de vedere, și limbă de redactare, sînt americane. El vorbește despre divergențele de interpretare a “postmodernismului” dintre germani, englezi și americani pe de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
al momentului. Deficiențele de receptare franceză a „postmodernismului” au fost schițate și explicate sumar În 1997 de către Geert Lernout Într-un articol al cărui punct de vedere, și limbă de redactare, sînt americane. El vorbește despre divergențele de interpretare a “postmodernismului” dintre germani, englezi și americani pe de o parte, francezi pe de alta. Pentru ultimii - referința fiind anii 1945-1984 - fenomenul cultural În desfășurare continuă să fie “modern”. O mediere a acestor monoloage despre post-/modernitate a fost Încercată de către Richard
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În traduceri. Autorul clarifică aici, din punctul de vedere al practicantului și profesorului de literatură, paradigmele modern versus postmodern, cu umor, cu inteligență și cu ceva mai puțină rigoare igienică decît s-a Întîmplat mai tîrziu la noi (unde, pentru ca postmodernismul să prindă, promovarea lui s-a făcut prin apel printre altele la o retorică didactică). E drept, exemplele erau luate aproape numai din noua literatura americană. John Barth Încearcă totuși, prin replicile date unor anumiți critici americani care se dovedeau
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
care unul, francez, continuă să creadă În revoluție, fie și estetică: să fie adică ideologic. Observ doar, și oricine o poate face, că teoria literară franceză a acelor ani a fost luată În seamă În America mult mai mult decît postmodernismul incipient al americanilor a atras atenția francezilor. Poate pentru că ideea revoluției culturale, politice, etc. care nu putea fi socotită depășită de francezi În acei ani, rămînea spectaculoasă. Franța era la acea oră o arenă culturală de urmărit de către americani. Pe
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a atras atenția francezilor. Poate pentru că ideea revoluției culturale, politice, etc. care nu putea fi socotită depășită de francezi În acei ani, rămînea spectaculoasă. Franța era la acea oră o arenă culturală de urmărit de către americani. Pe de altă parte, postmodernismul atunci, era o vocabulă puțin Întrebuințată chiar și În America. Ei continuau, cu toate că fără pathosul dinaite de război, să fie fascinați de avangardă și de propunerile indecente ale unui French Way. Dar participarea lor era exterioară, ceea ce gustau ei era
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a lucra cu Kojève. Pentru profesorul american, Însă, seminarul despre stadiile eului ținut de Lacan Într-o sală „prost ventilată, supraîncălzită și plină mai ales de specialiști ai dialecticii veniți din Europa centrală” „a fost un eveniment istoric marcant al postmodernismului”, tot așa cum născînzii Derrida, Deleuze, Serres sau Foucault sînt, pentru același profesor american, „postmodernii” opozanți „marxiștilor” Althusser, Goldmann, Sartre la modă În acei ani. Rose vorbește de antiamericanismul violent al intelectualilor francezi de atunci, ca și de nemăsuratul orgoliu al
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Jacques Derrida sau Michel Foucault.” (subl. mea). Astfel că Taylor, care este, pornind de la o presupoziție terminologică atribuită doxei, anti-postmodernist, Împărtășește, mutatis mutandis, aceleași puncte de vedere cu Rorty care este postmodernist. Astfel că se naște ideea greșită a unui postmodernism nihilist, anti-umanist, răspîndită de unii teoreticieni americani tradiționaliști, idee preluată apoi de foaerte mulți comentatori ai prezentului cultural. Ultima victimă, În România - desigur, nu cu totul inocentă - este Ciprian șiulea. El nu-l numește postmodern pe Foucault, cum face Taylor
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ci pe Deleuze. Niciunul Însă nu poate fi Încadrat ca postmodern, deși pornind de la teoriile lor au proliferat diverse discursuri postmoderne (ceea ce nu-i deloc același lucru). Merită să amintesc faptul că, Întrebat Într-un interviu ce părere are despre postmodernism, Michel Foucault răspunde că n-a auzit niciodată vorbindu-se despre așa ceva. Problema care se pune În operarea cu diverse instrumente conceptuale este cea a comunicării interculturale. Revin așadar la ea. În Statele Unite, ca și În Franța, la sfîrșitul anilor
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
trăit și gîndit ca europeni aș spune dintotdeauna, Într-un gest disperat și smintit, a Încercat să le desființeze, apelînd, pentru a fi sigur de reușită, la discursul biologic sau geologic (În Mille plateaux). N-a rezultat decît ilustrarea unui postmodernism à la Lyotard, ca “modernism În stare născîndă”, al excesului. A făcut și Deleuze greșeala pe care toți predecesorii lui o făcuseră: s-a autolegitimat printr-un solilocviu, un discurs În afara lumii a cărui percepție și practică voia să le
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cei patru autori americani citați. „Obez” este un calificativ baudrillardian care se poate aplica descrierii societății contemporane făcute de Harvey. Dar numai dacă sîntem de acord asupra existenței a două atitudini diferite - două povestiri - care pun față În față un „postmodernism materialist” american și o „hipermodernitate” franceză. Ceea ce este obezitate pentru ultima - de unde Înlocuirea prefixului post cu hiper, ultra sau supra, ultimul folosit de antropologul Marc Augé - poate fi, dimpotrivă, belșug, bogăție, Îndestulare pentru primul. Viteza unei societăți dominate de capital
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
vreme cît nu ne luăm măsuri metodologice de prevedere prin care să specificăm În ce decupaj operăm cu acest instrument, pentru că nu există o definiție transculturală a vreunui instrument cultural. Nu putem, apoi, opune, atunci cînd vorbim de literatură, modernismul postmodernismului decît cu intenții didactice și numai În absența vreunui criteriu esențialist. și aceasta dintr-un motiv inspirat de un text de-al lui Rorty despre Foucault: “Foucault a Încercat să slujească libertatea umană, Însă, În interesul autonomiei sale personale, el
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Însă o Întrebare : dacă teoria franceză e de fapt literatură, ce rost mai are literatura franceză ? Fără literatura franceză propriu-zisă, un autor ca Lionel Ruffel n-ar fi putut propune un concept care să dea seama de valoarea temporală a postmodernismului, Împrumutat din poetică : deznodămîntul. Este un cuvînt - Înainte de a fi un concept - care numește bine metanarațiunea istoriei literare românști contemporane, una În care punctul culminant a fost reprezentat de prăbușirea regimului comunist. II. 2. Postmodernismul ca deznodămînt al modernismului Numai
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
seama de valoarea temporală a postmodernismului, Împrumutat din poetică : deznodămîntul. Este un cuvînt - Înainte de a fi un concept - care numește bine metanarațiunea istoriei literare românști contemporane, una În care punctul culminant a fost reprezentat de prăbușirea regimului comunist. II. 2. Postmodernismul ca deznodămînt al modernismului Numai că, În România anului 2007, și În ciuda unui număr anunțat la ora aceasta al revistei Euresis dedicat postmodernismului, „cearta postmodernismului” a ieșit din modă. Foarte bine, dacă asta s-ar fi Întîmplat după o clarificare
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
literare românști contemporane, una În care punctul culminant a fost reprezentat de prăbușirea regimului comunist. II. 2. Postmodernismul ca deznodămînt al modernismului Numai că, În România anului 2007, și În ciuda unui număr anunțat la ora aceasta al revistei Euresis dedicat postmodernismului, „cearta postmodernismului” a ieșit din modă. Foarte bine, dacă asta s-ar fi Întîmplat după o clarificare conceptuală măcar În ceea ce privește cîteva dintre abordările: literară, politică, economică, socială, culturală În general, științifică, etc. Evident, lucrurile sînt departe de sta astfel, măcar
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
contemporane, una În care punctul culminant a fost reprezentat de prăbușirea regimului comunist. II. 2. Postmodernismul ca deznodămînt al modernismului Numai că, În România anului 2007, și În ciuda unui număr anunțat la ora aceasta al revistei Euresis dedicat postmodernismului, „cearta postmodernismului” a ieșit din modă. Foarte bine, dacă asta s-ar fi Întîmplat după o clarificare conceptuală măcar În ceea ce privește cîteva dintre abordările: literară, politică, economică, socială, culturală În general, științifică, etc. Evident, lucrurile sînt departe de sta astfel, măcar pentru că, odată
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]